Zaharia 14:1-21 1Iată, vine ziua Domnului, când prăzile tale vor fi împărţite în mijlocul tău.

Iată. Capitolul 14 este o descriere a evenimentelor legate de a două venire a lui Mesia aşa cum s-ar fi întâmplat acest eveniment spectaculos dacă israeliţii care s-au întors din captivitate şi-ar fi îndeplinit menirea (vezi p. 30). Întrucât s-au abătut iarăşi şi iarăşi de la înaltele lor privilegii şi în cele din urmă L-au lepădat pe Mesia (Fapte 3,13-15), Dumnezeu S-a întors de ei. El Îşi împlineşte acum planurile prin Biserica Creştină (vezi p. 35, 36). Aplicarea profeţiilor din Zaharia 14 la timpul nostru trebuie făcută cu grijă. Trebuie să se urmeze îndeaproape principiile schiţate la p. 25-38 în interpretarea capitolului 14 din Zaharia, căci altminteri se pot trage concluzii neîntemeiate. Vezi comentariul la Ezechiel 38,1.

2Atunci voi strânge toate neamurile la război împotriva Ierusalimului. Cetatea va fi luată, casele vor fi jefuite, şi femeile, batjocorite; jumătate din cetate va merge în robie, dar rămăşiţa poporului nu va fi nimicită cu desăvârşire din cetate.

Voi strânge toate neamurile. Vezi p. 30. Tabloul de aici este asemănător cu acela prezentat de Ioel (vezi comentariul la Ioel 3,1.2). Prosperitatea lui Israel ar fi stârnit duşmănia celorlalte popoare care sunt prezentate aici ca adunate de Dumnezeu împotriva Ierusalimului (vezi Ezechiel 38,16). Totuşi, Zaharia atrage atenţia la o latură a acestei lupte care nu este menţionată de vreun alt profet – invadarea lui Iuda şi a Ierusalimului va avea un succes parţial.

Nu va fi nimicită. Rămăşiţa care nu este nimicită sunt fără îndoială cei drepţi, cei trecuţi prin foc şi curăţiţi ca argintul (cap. 13,9). Se pare că scopul pentru care este îngăduit ca atacul să reuşească în parte este pentru a-i nimici pe păcătoşii din Sion (comp. cap. 13,7-9).

3Ci Domnul Se va arăta şi va lupta împotriva acestor neamuri, cum S-a luptat în ziua bătăliei.

Ci. Sau Apoi. Adică, după izbânda parţială a duşmanului şi îndepărtarea păcătoşilor. Descrierea de aici este paralelă cu aceea din Ioel 3,16 şi din Ezechiel 38,18-23.

4Picioarele Lui vor sta în ziua aceea pe Muntele Măslinilor, care este în faţa Ierusalimului, spre răsărit; Muntele Măslinilor se va despica la mijloc, spre răsărit şi spre apus, şi se va face o vale foarte mare: jumătate din munte se va trage înapoi spre miazănoapte, iar jumătate, spre miazăzi.

Muntele Măslinilor. Vezi comentariul la Matei 21,1.

Se va despica. Versetele 4 şi 5 descriu schimbările fizice violente în ce priveşte suprafaţa pământului care vor însoţi intervenţia divină pentru a-i nimici pe duşmanii naţiunii. Tabloul detaliat exprimă modul în care aceste evenimente s-ar fi petrecut dacă Ierusalimul ar fi rămas în picioare pentru totdeauna (vezi PK 46, 564; DA 577; vezi comentariul la v. 1). Anumite părţi se vor împlini atunci când Noul Ierusalim îşi va face coborârea la sfârşitul mileniului. Totuşi, nu toate amănuntele trebuie aplicate astfel (vezi GC 663).

5Veţi fugi atunci în valea munţilor Mei, căci valea dintre munţi se va întinde până la Aţel; şi veţi fugi cum aţi fugit de cutremurul de pământ de pe vremea lui Ozia, împăratul lui Iuda. Şi atunci va veni Domnul Dumnezeul meu, şi toţi sfinţii, împreună cu El!

Veţi fugi. O schimbare vocalică (vezi Vol. I, p. 25, 26) duce la exprimarea se va astupa. Schimbarea aceasta este atestată de LXX şi de Targumuri. Oricare sens din cele două are sprijinul contextului.

Munţi. Literal, munţii mei.

Aţel. Ebr. ’aşal. Locul acesta nu poate fi identificat. LXX zice Iasol, care probabil trebuie identificat cu valea Yas?l care se varsă în Chedron. Traducerea latura ei (RSV) pentru Aţel cere adăugarea sufixului w al ei, în ebraică. Ebraicul ’esel înseamnă latură.

Cutremurul de pământ. Acesta este foarte probabil acelaşi cutremur de pământ la care se face referire în Amos 1,1

Va veni. Venirea lui Hristos este prezisă aici în termenii împrejurărilor menţionate în comentariul de la v. 1. Vezi Apocalipsa 21,2; comp. GC 663 pentru aplicarea acestei profeţii la coborârea postmilenială a Noului Ierusalim.

Sfinţii. Ebr. qedoshim, literal, cei sfinţi. Cuvântul este aplicat în Vechiul Testament atât la oameni (Deuteronom 33,3; etc.), cât şi la îngeri (vezi comentariul la Iov 15,15; comp. Iuda 14).

6În ziua aceea, nu va mai fi lumină; stelele strălucitoare se vor ascunde.

Lumină. Ebraica acestui verset este obscură. LXX zice: În ziua aceea nu va fi lumină sau frig, sau ger. O uşoară schimbare în ebraică duce la exprimarea frig pentru cuvântul tradus lumină. Se pare că lipsa frigului este punctul scos în evidenţă. Pare să fie prezisă o schimbare climaterică. Gerurile distrugătoare sunt îndepărtate.

7Va fi o zi deosebită, cunoscută de Domnul, nu va fi nici zi, nici noapte, dar spre seară se va arăta lumina.

O zi. Adică, o zi continuă (RSV). În aplicaţia lui la viitor, versetul acesta îşi găseşte împlinirea în observaţia: acolo nu va mai fi noapte (Apocalipsa 21,25; vezi comentariul la Zaharia 14,1).

8În ziua aceea, vor izvorî ape vii din Ierusalim şi vor curge jumătate spre marea de răsărit, jumătate, spre marea de apus; aşa va fi şi vara şi iarna.

Ape vii. Profeţia aceasta merge în paralel cu aceea din Ezechiel 47,1-12 şi descrie situaţia aşa cum ar fi putut să fie (vezi comentariul la Ezechiel 47,1; Apocalipsa 22,1).

Marea de răsărit… marea de apus. Adică Marea Moartă şi respectiv Marea Mediterană (vezi comentariul la Numeri 3,23).

9Şi Domnul va fi Împărat peste tot pământul. În ziua aceea, Domnul va fi singurul Domn, şi Numele Lui va fi singurul Nume.

Va fi împărat. Acesta era evenimentul culminant înspre care priveau profeţii şi oamenii evlavioşi din vechime cu o speranţă vie (vezi Daniel 7,13.14; Apocalipsa 11,15).

10Toată ţara va ajunge ca şesul Iordanului, de la Gheba până la Rimon, la miazăzi de Ierusalim; iar Ierusalimul va fi înălţat şi va rămâne liniştit la locul lui, de la poarta lui Beniamin până la locul porţii dintâi, până la poarta unghiurilor, şi de la turnul lui Hananeel până la teascurile împăratului.

Ca şesul. O prezicere a altor schimbări topografice care se vor petrece în afara celor menţionate în v. 4. Regiunea menţionată aici fusese anterior muntoasă. Gheba. Un loc cam la 9 km. la nord-est de Ierusalim, modernul Ieba?, folosit aici pentru a reprezenta punctul cel mai nordic al lui Iuda (vezi comentariul la 2Regi 23,8). Rimon. Fără îndoială Ex-Rimon, cam la 14,5 km. la nord de Beerşeba, modernul Kirbet Umm er-Ramamîr. Locul este folosit aici pentru a desemna extremitatea sudică a lui Iuda. Compară 2Regi

23,8, unde Gheba şi Beerşeba sunt folosite pentru a desemna extremitatea nordică şi respectiv cea sudică.

Poarta lui Beniamin. Probabil aceeaşi cu Poarta Oilor în colţul nord-estic al zidului (vezi harta,

p. 490). Porţii întâi. Poarta aceasta nu poate fi identificată definitiv. Totuşi, specificările sunt suficient de clare şi fără o cunoaştere a aşezării ei. Poarta unghiurilor. Menţionată şi în 2Regi 14,13; Ieremia 31,38. Privită a fi pe colţul de nordvest al zidului. În felul acesta Zaharia arată limitele cetăţii înspre răsărit şi apus. Turnul lui Hananeel. Un turn în zidul nordic (vezi harta, p. 490).

Teascurile împăratului. Acestea nu pot fi identificate cu claritate, dar erau fără îndoială în partea sudică a cetăţii, probabil aproape de grădina împăratului de la Chedron (vezi comentariul la Neemia 3,15). Turnul lui Hananeel şi teascurile de vin ale împăratului reprezintă astfel limitele de nord şi sud ale cetăţii. Imaginea din ultima parte a textului din Zaharia 14,10 este a unui oraş pe deplin locuit.

11Ei vor locui în el şi nu va mai fi niciun blestem în el; Ierusalimul va fi liniştit.

Nu va mai fi nici un blestem. Sau nici o nimicire deplină. Dacă naţiunea ar fi continuat să-şi împlinească menirea dată ei de Dumnezeu, cetatea ar fi rămas în picioare pentru totdeauna (vezi p. 30; GC 19, comp. DA 577).

12Dar iată urgia cu care va lovi Domnul pe toate popoarele care vor lupta împotriva Ierusalimului: Le va putrezi carnea stând încă în picioare, le vor putrezi ochii în găurile lor şi le va putrezi limba în gură.

Urgia. Profetul se întoarce la soarta naţiunilor care vor ataca Ierusalimul. Atacatorii vor suferi lovitura unei urgii înspăimântătoare, cu o putere de nimicire extraordinar de rapidă. Urgia va duce la

o aşa stare de aiurire şi panică încât aceştia vor sfârşi exterminându-se reciproc (v. 13).

13În ziua aceea, Domnul va trimite o mare învălmăşeală în ei; unul va apuca mâna altuia şi vor ridica mâna unii asupra altora. 14Iuda va lupta şi el în Ierusalim, şi vor strânge bogăţiile tuturor neamurilor dimprejur, aurul, argintul şi haine foarte multe.

Va lupta… în Ierusalim. Se poate traduce şi va lupta împotriva Ierusalimului (RSV). Potrivit cu v. 2, Ierusalimul ajunsese să fie ocupat de duşmani. Chiar dacă Iehova lupta pentru Ierusalim (v. 12, 13) şi poporul avea ceva de făcut.

15Aceeaşi urgie va lovi şi caii, catârii, cămilele, măgarii şi toate vitele care vor fi în taberele acelea.

Aceeaşi urgie va lovi şi caii. Aceeaşi urgie sau plagă care îi lovise pe oameni (v. 12 şi 13) se va abate şi asupra animalelor de povară şi vitelor duşmanilor.

16Toţi cei ce vor mai rămâne din toate neamurile venite împotriva Ierusalimului se vor sui în fiecare an să se închine înaintea Împăratului, Domnul oştirilor, şi să prăznuiască sărbătoarea Corturilor.

Se vor sui. Scopul binecuvântării divine asupra lui Israel era de face o demonstraţie a ceea ce Dumnezeu intenţiona să facă pentru toate naţiunile. Copleşiţi de evenimentele recente şi asiguraţi de bunăvoinţa lui Dumnezeu de a primi închinarea tuturor oamenilor, supravieţuitorii din naţiunile atacatoare L-ar fi căutat pe Dumnezeul lui Israel şi ar fi venit anual să se închine la Ierusalim (vezi p. 30).

Sărbătoarea corturilor. Pentru o descriere a acestei sărbători, vezi comentariul la Levitic 23,24.40. Zaharia descrie un stadiu al refacerii dinaintea încheierii timpului de har şi dinaintea eradicării finale a păcatului şi a păcătoşilor, aşa cum s-ar fi întâmplat dacă iudeii ar fi fost credincioşi (vezi p. 29, 30). Acelaşi lucru este valabil şi pentru anumite pasaje din Isaia (vezi comentariul la Isaia 65,17.20).

17Dacă unele din familiile pământului nu vor voi să se suie la Ierusalim ca să se închine înaintea Împăratului, Domnul oştirilor, nu va cădea ploaie peste ele.

Nu vor voi să se suie. Versetul acesta sprijină observaţia făcut în comentariile făcute la v. 16, că profetul descrie un stadiu preliminar refacerii depline a pământului. Încă mai există primejdia de răzvrătire, iar aceia care ar avea înclinaţia către răzvrătire sunt avertizaţi cu privire la pedeapsa care va urma.

18Dacă familia Egiptului nu se va sui, dacă nu va veni, nu va cădea ploaie nici peste ea; va fi lovită cu aceeaşi urgie cu care va lovi Domnul neamurile care nu se vor sui să prăznuiască sărbătoarea Corturilor.

Egiptului. Probabil menţionat ca un exemplu datorită îndelungatei sale istorii de răzvrătire împotriva lui Dumnezeu, sau doar pentru a ilustra experienţa tuturor naţiunilor. El fusese fără îndoială printre naţiunile care atacaseră Ierusalimul (v. 2), iar printre supravieţuitorii săi existau acum închinători ai lui Iehova (v. 16). Ţara Egiptului depindea de Nil în ce priveşte irigaţia. Lipsa de ploaie la izvoarele râului ar fi însemnat un dezastru economic total pentru naţiune.

19Aceasta va fi pedeapsa Egiptului şi pedeapsa tuturor neamurilor care nu se vor sui să prăznuiască sărbătoarea Corturilor. 20În ziua aceea, va sta scris până şi pe zurgălăii cailor: „Sfinţi Domnului!” Şi oalele din Casa Domnului vor fi ca potirele de jertfă înaintea altarului.

Zurgălăii cailor. Caii sunt probabil aceia ai călătorilor spre Ierusalim din toate naţiunile. Anterior, caii altor naţiuni care se apropiau de Ierusalim au fost adesea semnalul războiului. Acum sunetul făcut de clinchetul podoabelor cailor constituie o muzică binevenită, deoarece anunţă cetele de închinători înaintând spre Ierusalim. Inscripţia: Sfinţi Domnului (sau Sfinţenie Domnului), anterior întâlnită pe mitra marelui preot (Exod 28,36.37), devine acum motto-ul închinătorilor.

Oalele. Menţionarea oalelor şi potirelor din v. 20 şi 21, pare să se refere la necesitatea de a consacra un mare număr de vase datorită numărului mare de închinători care vor veni la Ierusalim.

21Orice oală din Ierusalim şi din Iuda va fi închinată Domnului oştirilor; toţi cei ce vor aduce jertfe vor veni şi se vor sluji de ele ca să-şi fiarbă carnea; şi nu vor mai fi canaaniţi în Casa Domnului oştirilor, în ziua aceea.

Canaaniţi. Ebr. kenaani. Cuvântul acesta este tradus negustori în Iov 41,6 şi Proverbe 31,24 şi ar trebui probabil să fie tradus la fel şi aici. Într-o situaţie în care cetăţenii tuturor naţiunilor ar fi bineveniţi, nimeni nu va mai fi exclus pe considerente de naţionalitate. Dar negustori de tipul acelora pe care Isus i-a alungat din Templu (Matei 21,12) nu vor mai fi toleraţi.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

4 DA 830; EW 17, 51, 53, 291; SR 417; 1T 67 4, 5 GC 663

7 PP 237

9 GC 663; MB 160; PP 342

12 SR 415

12, 13 GC 657

13 EW 290

Deschide Biblia