1 Vai de cetatea îndărătnică și spurcată, vai de cetatea plină de asuprire!

Vai. Întorcându-se către Ierusalim, Ţefania îl avertizează că pedeapsa lui Dumnezeu pentru păcătoşi îi va cuprinde şi pe păcătoşii împietriţi ai lui Iuda (v. 1-5).

Spurcată. De la ebr. mara’, care după unii autori, înseamnă a fi rebel; iar după alţii a fi murdar.


2 Ea n-ascultă de niciun glas, nu ține seama de mustrare, nu se încrede în Domnul, nu se apropie de Dumnezeul său.

Glas. Adică, glasul lui Dumnezeu, aşa cum este exprimat în Lege şi prin profeţi (vezi Ieremia

7,23-28; 9,13).

Mustrare. Ei n-au ţinut seama de ceea ce Dumnezeu a trimis pentru binele naţiunii.

Nu se încred. În vremuri de necaz Iuda îşi pusese adesea încrederea în alianţe cu străinii, în idoli şi nu în Domnul.


3 Căpeteniile ei în mijlocul ei sunt niște lei care răcnesc; judecătorii ei sunt niște lupi de seară care nu mai lasă niciun os până dimineața.

Lei care răcnesc. Căpeteniile lui Iuda mâncau poporul ca pe o pradă (vezi Proverbe 28,15). În cursul minoratului regelui Iosia o astfel de purtare ar fi relativ uşoară. Lupi de seară. Vezi Ezechiel 22,27; Habacuc 1,8. Aceste animale de pradă îşi urmăreau şi îşi mâncau prada neajutorată mai ales noaptea.


4 Prorocii ei sunt ușuratici și înșelători; preoții ei pângăresc lucrurile sfinte, calcă Legea.

Prooroci. Adică, profeţii mincinoşi (vezi Mica 2,11; 3,5). Uşuratică. Literal, neruşinată, sau dezmăţată. Lucrurile sfinte. Sau Sanctuarul. Preoţii aceştia nelegiuiţi nu făceau nici o deosebire între sacru şi profan (vezi Ezechiel 22,26).

Legea. Ebr. torah (vezi comentariul la Deuteronom 31,9; Proverbe 3,1). Chiar preoţii, care ar fi trebuit să fie păzitorii învăţăturilor lui Dumnezeu, şi aceia care să răspândească lumii lumina adevărului lui Dumnezeu (vezi comentariul la 2Cronici 15,3), erau aceia care abăteau poporul de la Legea lui Dumnezeu.


5 Domnul este fără prihană în mijlocul ei. El nu face nicio nelegiuire; în fiecare dimineață, El Își scoate la lumină judecățile, fără să înceteze vreodată; dar cine este nelegiuit nu știe de rușine!

În mijlocul. Călcătorilor de lege li se aduce aminte cu hotărâre că Dumnezeu este permanent în mijlocul lor, mărturisindu-Şi dreptatea prin intermediul Templului, al slujbelor acestuia, şi al adevăraţilor Săi închinători, înlăturând astfel orice scuză pentru neascultarea de voia Sa.


6 „Am nimicit neamuri, le-am dărâmat turnurile, le-am pustiit ulițele, și nu mai trece nimeni pe ele! Cetățile lor sunt pustiite, nu mai au niciun om în ele și nimeni nu mai locuiește în ele!

Nimicit. Călcătorii de lege ştiau bine că în trecut, Domnul nimicise neamurile nelegiuite, ca de pildă canaaniţii, atunci când Israel luase în stăpânire ţara făgăduinţei, precum şi regatul de nord al lui Israel, distrus de Asiria. Tot astfel Iuda, împreună cu alte naţiuni, era avertizat aici cu privire la răsplata pentru păcat a lui Dumnezeu.

Nimeni nu mai locuieşte. Această profeţie oarecum figurată s-a împlinit cu prilejul asediului final al Ierusalimului, chiar înainte de căderea cetăţii (vezi comentariul la Ieremia 32,43). Limbajul figurat folosit însemna doar că Iuda va fi pustiit.


7 Ziceam: „Dacă ai voi măcar să te temi de Mine și să ții seama de mustrare! Nu ți-ar fi nimicită locuința și n-ar veni peste tine toate pedepsele cu care te-am amenințat.” Dar ei s-au grăbit să-și strice toate faptele.

Dacă ai voi măcar. Astfel de pedepse din trecut aplicate neamurilor (vezi comentariul la v. 6) ar fi trebuit să-i înveţe pe israeliţi să se pocăiască şi să asculte de Dumnezeu.

Pedepsele cu care te-am ameninţat. Literal, pe care le-am adus asupra ei (vezi comentariul la Psalmi 8,4; 59,5). LXX zice toată răzbunarea pe care am adus-o asupra ei. Cu alte cuvinte, dacă Ierusalimul şi Iuda nu vor face o reformă, ei vor avea parte de o pedeapsă sigură.

S-au grăbit. Sau S-au sculat de dimineaţă. Un idiom ebraic care înseamnă a face ceva cu nerăbdare sau cu râvnă (vezi comentariul la Ieremia 7,13).


8 De aceea așteptați numai, zice Domnul, până în ziua când Mă voi scula la pradă: căci am hotărât să strâng neamurile, să adun împărățiile, ca să-Mi vărs urgia peste ele, toată aprinderea mâniei Mele; căci toată țara va fi mistuită de focul geloziei Mele.

De aceea. Întrucât păcătoşii aceştia nu voiau să se pocăiască, pedeapsa divină este sigură.

Ziua. Probabil o referire la pedeapsa aplicată lui Iuda şi altor naţiuni de babilonieni.

Neamurile. Probabil că profetul se referă aici, cel puţin în primă instanţă la naţiunile menţionate în cap. 2,4-15 (vezi comentariul la Ioel 3,2).

Toată ţara. Vezi comentariul la cap. 1,2.

Masoreţii (vezi Vol. I, p. 34, 35) au observat că acesta este singurul verset din întreg Vechiul

Testament care conţine toate cele 22 de litere ale alfabetului ebraic.


9 Atunci voi da popoarelor buze curate, ca toți să cheme Numele Domnului, ca să-I slujească într-un gând.

Atunci. Pasajul acesta indică în mod clar un timp de refacere pentru Israel. Indiferent din ce naţiune sau de ce limbă ar fi, toţi aceia care se alătură lui Israel pentru a-I aduce închinare adevăratului Dumnezeu vor vorbi cu buze curate fără a mai fi spurcate de vreo formă de idolatrie (vezi Psalmi 16,4; Osea 2,17).


10 Dincolo de râurile Etiopiei, Îmi vor aduce daruri de mâncare închinătorii Mei, obștea Mea cea risipită.

Dincolo. Dincolo de Etiopia, adică până în cele mai îndepărtate regiuni ale pământului.

Etiopia. Ebr. Kush (vezi comentariul la cap. 2,12).

Daruri de mâncare. Ebr. minchah, folosit aici pentru a desemna daruri aduse lui Dumnezeu (vezi comentariul la Levitic 2,1).


11 În ziua aceea, nu vei mai avea nevoie să roșești de toate faptele tale prin care ai păcătuit împotriva Mea; căci atunci voi scoate din mijlocul tău pe cei trufași, și nu te vei mai îngâmfa pe muntele Meu cel sfânt!

În ziua aceea. Profetul priveşte către un timp când copiii Domnului Îl vor sluji cu sinceritate şi din toată inima.

Voi scoate. În ziua aceia toţi aceia care fiind mulţumiţi de sine şi îngâmfare au umblat pe propriile căi, s-au încrezut în cele materiale şi lumeşti în loc să se încreadă în Dumnezeu, vor fi nimiciţi (vezi Isaia 2,12-22).

Muntele Meu cel sfânt. Vezi comentariul la Isaia 11,9.


12 Voi lăsa în mijlocul tău un popor smerit și mic, care se va încrede în Numele Domnului.

Smerit. Ebr. ani, aici tradus smerit, ca în Zaharia 9,9, sau nenorociţi, ca în Psalmi 9,12. Cuvântul pentru mic poate fi tradus şi el tot prin smerit. Profetul descrie trăsăturile de caracter ale rămăşiţei. Planul lui Dumnezeu era ca printre copiii Lui să nu se găsească nici o persoană îngâmfată, înfumurată, încrezută.


13 Rămășițele lui Israel nu vor mai săvârși nelegiuire, nu vor mai spune minciuni și nici în gura lor nu se va mai găsi o limbă înșelătoare. Ci vor paște și se vor odihni, și nimeni nu-i va tulbura.”

Rămăşiţele. Vezi comentariul la Ioel 2,32. Rămăşiţele la care se face referire aici este grupul menţionat în v. 12 care se va încrede în Numele Domnului. Ei sunt aceia care vor rămâne în Iuda după ce păcătoşii din ţară vor fi fost nimiciţi. Profetul priveşte aici înainte către timpul restaurării menţionat în v. 14-29.

Vor paşte. Profetul foloseşte aici o ilustraţie obişnuită în Vechiul Testament, unde poporul lui Dumnezeu este asemănat cu o turmă de oi condusă de un păstor bun (vezi Psalmul 23).


14 Strigă de bucurie, fiica Sionului! Strigă de veselie, Israele! Bucură-te și saltă de veselie din toată inima ta, fiica Ierusalimului!

Fiica Sionului. Adică, Ierusalimul (vezi comentariul la Isaia 1,8).


15 Domnul a abătut de la tine pedepsele tale, a îndepărtat pe vrăjmașul tău; Domnul, Împăratul lui Israel, este în mijlocul tău; nu trebuie să te mai temi de nicio nenorocire!

Abătut. Profetul arată aici că Ierusalimul se va bucura pentru faptul că pedepsele lui, necesare din cauza păcatului, au fost abătute, iar vrăjmaşul lui a fost îndepărtat. Vrăjmaşul tău. Adică, aceia care îl asupriseră pe Iuda. Aici Ţefania îi vizează în mod special pe babilonieni. În mijlocul. Vezi Isaia 12,6; Apocalipsa 21,3; 22,3.


16 În ziua aceea se va zice Ierusalimului: „Nu te teme de nimic! Sioane, să nu-ți slăbească mâinile!

Slăbească. De la ebr. raphah, a se scufunda, a cădea, a pica, sau a decădea. A lăsa mâinile să cadă sau a-i slăbi (cuiva) mâinile este o expresie idiomatică care are sensul de a pierde curajul.


17 Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău, ca un viteaz care poate ajuta; Se va bucura de tine cu mare bucurie, va tăcea în dragostea Lui și nu va mai putea de veselie pentru tine.”

În mijlocul. Vezi v. 5, 15

Va tăcea. LXX spune la acest verset: El te va înnoi în iubirea lui.

Veselie. Sau Cu cântare. Atât de mare este iubirea şi bucuria lui Dumnezeu pentru poporul Său încât Dumnezeu este înfăţişat cântând.


18 „Voi strânge pe cei întristați, care sunt departe de adunarea sfântă, pe cei ieșiți din sânul tău, asupra cărora acum apasă ocara.

Întristaţi. Aflându-se în exil, cei credincioşi faţă de Dumnezeu fuseseră lipsiţi de privilegiul de a participa la sărbătorile sfinte (vezi comentariul la Osea 2,11). Prin credinţă, profetul priveşte înainte către un timp când adevăraţii fii ai lui Dumnezeu vor fi adunaţi ca să I se închine, netulburaţi de vreo ocară.


19 Iată, în vremea aceea, voi lucra împotriva tuturor asupritorilor tăi; voi izbăvi pe cei șchiopi și voi strânge pe cei ce au fost izgoniți, și îi voi face o pricină de laudă și de slavă în toate țările unde sunt de ocară acum.

Lucra împotriva. Sau voi avea de a face cu (RSV).

Voi izbăvi pe cei şchiopi. Lucrarea permanentă a Domnului este aceea de a-i ajuta pe aceia care au nevoie de ajutor, care poate se poticnesc pe calea vieţii. Dumnezeu Se aşteaptă ca noi să conlucrăm cu El în a da un astfel de ajutor altora (vezi 6T 458).


20 În vremea aceea, vă voi aduce înapoi; în vremea aceea, vă voi strânge; căci vă voi face o pricină de slavă și de laudă între toate popoarele pământului, când voi aduce înapoi pe prinșii voștri de război sub ochii voștri, zice Domnul.”

Vă voi aduce. Profetul îşi încheie cartea cu imaginea unei făgăduinţe măreţe, accentuând ziua viitoare a restaurării şi refacerii din captivitatea babiloniană (vezi p. 31, 32).

O laudă. Dumnezeu avea de gând ca Israel să primească cea mai mare cinste între toate popoarele. Dar Israel nu s-a ridicat la înălţimea posibilităţilor sale, iar aceste măreţe făgăduinţe îşi pot găsi împlinirea deplină doar prin biserica răscumpărată a Domnului (vezi p. 35, 36).

Zice Domnul. Cele din urmă cuvinte ale profeţiei lui Ţefania sunt o afirmare a certitudinii soliei profetului, deoarece se sprijină pe cuvântul unui Dumnezeu care niciodată nu minte. COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

12–176T 457

13 ML 331

14 6T 63

14–17PK 391; 8T 278

16, 17 Ev 282

17 COL 207; DA 151; FE 465, 480; ML 238, 289; 6T 63, 125; WM 93

18–206T 458

19, 20 PK 390

20 8T 14