Rut 4

1 Boaz s-a suit la poarta cetăţii şi s-a oprit acolo. Şi iată că cel ce avea drept de răscumpărare, şi despre care vorbise Boaz, trecea. Boaz i-a zis: „Hei, cutare, apropie-te, stai aici.” Şi el s-a apropiat şi s-a oprit.

S-a suit la poartă. După cum s-a observat mai înainte (vezi cele despre cap. 3,3), Betleemul era aşezat pe o creastă îngustă orientată spre răsărit de lanţul muntos central. Creasta se desprinde abruptă în pante terasate spre văile adânci, spre nord, răsărit şi apus. Astăzi, terasele acestea sunt acoperite de şiruri de măslini alternând cu smochini şi viţă de vie. Pentru a ajunge la poarta cetăţii, Boaz trebuia să părăsească ogorul unde petrecuse peste noapte şi să urce pantele crestei. Poarta cetăţii, probabil singura deschidere în zid, era locul unde se ţineau şedinţele de judecată şi unde se tranşau treburile publice (vezi Deuteronom 21,19–21; comp. cu Psalm 127,5; Zaharia 8,16). Ieronim notează că judecătorii stăteau la porţi pentru ca cei din provincie să nu fie obligaţi să intre în cetăţi şi să sufere pagubă. Şezând acolo, ei (Judecătorii) puteau să-i întâlnească pe orăşeni şi pe provinciali când plecau sau intrau în cetate; şi fiecare om, când termina treaba lui, se putea retrage de îndată la casa lui.

S-a oprit acolo. Faptul că Boaz s-a oprit la poartă probabil că a făcut dovada că el căuta o decizie judiciară. Boaz a purces la adunarea unui juriu al bătrânilor cetăţii, în conformitate cu legea lui Moise (Deuteronom 16:18).

2 Boaz a luat atunci zece oameni dintre bătrânii cetăţii şi a zis: „Şedeţi aici.” Şi ei au şezut jos.

A luat atunci zece oameni. Probabil numărul cerut pentru alcătuirea unui juriu cetăţenesc pentru cazurile civile. Se pare că alegerea a făcut-o însuşi Boaz; totuşi, mai întâi el a chemat-o pe ruda apropiată (v. 1), şi probabil că s-a consultat cu el făcând alegerea. Procedura urmată a fost cea mai democratică. Cazul era clar, a fost luată o hotărâre fără întârziere pe baza legii mozaice, iar decizia a fost confirmată şi atestată de o grupă reprezentativă a bărbaţilor conducători recunoscuţi din Betleem. În felul acesta, cauza legală a fost stabilită fără avocaţi şi fără argumentări legale prelungite.

Bătrânii. Bătrânii cetăţii probabil că erau capii de familie ai diferitelor grupe mai mari. Ei răspundeau de interesele civile şi religioase ale oamenilor care locuiau acolo. Bătrânii nu erau în mod necesar oameni bătrâni, ci bărbaţi maturi şi cu experienţă.

3 Apoi a zis celui ce avea drept de răscumpărare: „Naomi, întorcându-se din ţara Moabului, a vândut bucata de pământ care era a fratelui nostru Elimelec.

A vândut. O astfel de vânzare nu era un transfer definitiv de proprietate, ci un transfer vremelnic. Naomi şi Rut, deşi neînstare să cultive singure ogorul, puteau astfel să primească un venit din el. Proprietarul original putea să răscumpere ogorul în orice moment plătind pentru porţiunea celui decedat preţul vânzării; altfel aceasta le-ar reveni în mod automat în anul jubiliar (vezi cele despre Levitic 25,23-25).

A fratelui nostru. Nu neapărat un frate de sânge. Legătura de rudenie cuprinsă în cuvântul ebraic astfel tradus este mai flexibilă decât echivalentul lui englezesc. Uneori, chiar şi prietenii sunt numiţi fraţi. Declaraţia lui Boaz, anume că ogorul îi aparţinea lui Elimelec, înseamnă că celor doi fii, Mahlon şi Chilion, încă nu li se dăduse moştenirea lor. De aceea, cea care vinde ogorul este Naomi, iar nu Rut. Cu toate acestea, un copil al lui Rut ar fi moştenit în mod legal ogorul lui Elimelec, şi de aceea Naomi este gata să transfere titlul de proprietate al soţului ei decedat, rudei care s-ar căsători cu Rut. Această rudă avea să păstreze ogorul în custodie până ce un copil născut de Rut avea să devină apt să-l moştenească de drept. Faptul că ogorul trebuia să fie vândut – arendat, cum am spune astăzi – unei rude apropiate care ar lua-o în căsătorie pe Rut şi să-l păstreze în custodie prin această unire pentru urmaşii ei, reclamă aplicarea a două prevederi ale codului civil mozaic. Legile despre transferul ogorului (Levitic 25:23-28) şi căsătoria unei văduve cu o rudă apropiată (Deuteronom 25:5-10), amândouă aplicate în acest caz, acesta din urmă punându-i o limită celei dintâi.

4 Am crezut de datoria mea să te înştiinţez despre aceasta şi să-ţi spun: „Cumpără-o, în faţa locuitorilor şi în faţa bătrânilor poporului meu. Dacă vrei s-o răscumperi, răscumpăr-o; dar dacă nu vrei, spune-mi, ca să ştiu. Căci nu este nimeni înaintea ta care să aibă dreptul de răscumpărare, şi după tine, eu am dreptul acesta.” Şi el a răspuns: „O voi răscumpăra.”

Să te înştiinţez. În mod literal, a descoperi urechea ta sau să-ţi spun despre asta (RSV).

Dacă vrei. Dacă ruda mai apropiată avea să decidă să cumpere proprietatea, era privilegiul ei să facă astfel. Boaz n-ar fi avut încotro.

După tine eu am. După ce a stabilit faptele şi recunoscând drepturile rudei mai apropiate, Boaz descoperă în mod lămurit interesul lui personal în această chestiune. El exprimă speranţa că ruda mai apropiată nu va cumpăra proprietatea.

O voi cumpăra. Înţelegând că aceasta este o bună ocazie de a-şi mări propriile venituri, ruda mai apropiată nu ezită să cumpere ogorul.

5 Boaz a zis: „În ziua în care vei cumpăra ţarina din mâna Naomei, o vei cumpăra în acelaşi timp şi de la Rut, moabita, nevasta celui mort, ca să ridici numele mortului în moştenirea lui.”

Boaz a zis. Până aici nu fusese nimic spus cu privire la partea în tranzacţie a lui Rut. Boaz, după cât s-ar părea, a socotit cel mai bine să facă din proprietate problema principală, considerând, poate, că astfel avea să poată fi asigurat un răspuns mai favorabil. Dar acum, deoarece ruda mai apropiată şi-a exprimat intenţia sa de a cumpăra proprietatea, Boaz descoperă faptul că Naomi a condiţionat vânzarea ogorului cerând ca cumpărătorul să ia în căsătorie pe Rut.

Ordinea în care Boaz a prezentat cele două aspecte ale cazului înseamnă că el a fost mai mult interesat de Rut decât de ogor. Aceasta ar fi o cale tipic orientală de a trata problema, pentru că psihologia orientală avea să-l facă pe Boaz să păstreze în umbră aceea ce pentru el era de mai mare interes, şi să caute să aranjeze o reglementare satisfăcătoare, fără să facă din propriul lui interes factorul determinant al problemei. Din contră, interesul rudei mai apropiate era concentrat exclusiv asupra ogorului ca sursă de profit.

6 Şi cel ce avea drept de răscumpărare a răspuns: „Nu pot s-o răscumpăr pe socoteala mea, de frică să nu-mi stric moştenirea mea; ia tu dreptul de răscumpărare, căci eu nu pot s-o răscumpăr.” –

Să nu-mi stric. Dorinţa vie a rudei apropiate de a cumpăra ogorul când singurul factor în discuţie părea să fie profitul, şi pierderea imediată a interesului său după ce a aflat de posibilitatea sacrificiului de sine şi de pierderea financiară, pare să-l arate un om zgârcit, întocmai ca bogatul nebun din Luca 12,13-21. Ruda mai apropiată nu este dispusă să o ia în căsătorie pe Rut. Este vădit că el nu avea copii să moştenească averea lui. Dacă el s-ar căsători cu Rut, întâiul născut pe care putea să-l aibă de la ea, ar fi fost socotit copilul soţului decedat al lui Rut. Atunci, amândouă loturile de pământ, cel pe care putea să-l cumpere de la Naomi, precum şi averea rudei, puteau trece la copiii lui Rut. Faptul că Rut era o moabită, nu pare să fi influenţat hotărârea lui.

Din partea sa, Boaz poate să fi avut două motive în privinţa dorinţei de a cumpăra lotul de pământ şi de a se căsători cu Rut. El poate să fi fost un văduv cu unul sau mai mulţi fii mari. Reiese clar de asemenea că Boaz, în mod sincer, o respecta şi o iubea pe Rut. Pe el nu l-a interesat faptul că copilul pe care putea să-l aibă de la ea avea să fie socotit drept copilul soţului ei decedat, şi că proprietatea pe care o cumpăra de la Naomi putea să treacă la copiii ei, şi nu la copiii pe care el i-ar fi putut avea de la o soţie de mai înainte. Ba mai mult, era clar că Boaz n-a fost afectat de pagubă. Mama lui poate să fi fost Rahab din Ierihon (vezi cele despre cap. 1,1).

7 Odinioară în Israel, pentru întărirea unei răscumpărări sau unui schimb, omul îşi scotea încălţămintea şi o dădea celuilalt: aceasta slujea ca mărturie în Israel. –

Odinioară. Vezi cele despre v. 8.

Pentru întărirea. În mod literal, pentru a confirma orice tranzacţie. Procedura observată în acest verset este în armonie cu legea din Deuteronom 25,7-9, care o priveşte pe o femeie care nu găseşte nici o rudenie a soţului ei decedat care să fie dispus să îndeplinească îndatorirea de rudă. Drept urmare, ea ia iniţiativa împotriva rudei care refuză propunerea ei. El confirmă refuzul lui îngăduindu-i femeii să-i scoată încălţămintea. După comentatorii iudei, totuşi, femeia scuipă pe pământ în faţa lui, ceea ce ar fi îngăduit de interpretarea iudaică.

Dar, în cazul lui Boaz, situaţia era diferită. Rut îi ceruse s-o ia în căsătorie şi el era dispus să facă aceasta. Cererea către ruda mai apropiată nu era făcută de către femeia al cărei soţ murise. În mod vădit că Boaz îi acorda celeilalte rude ocazia de a o lua în căsătorie pe Rut, dacă ea (ruda) dorea acest lucru, o prerogativă care era a lui prin lege.

Ca mărturie. Adică, dovadă acceptabilă în mod legal.

8 Cel ce avea drept de răscumpărare a zis, dar, lui Boaz: „Cumpăr-o pe socoteala ta!” Şi şi-a scos încălţămintea.

Şi-a scos încălţămintea. Din context este clar că ruda mai apropiată a fost aceea care şi-a scos încălţămintea şi a dat-o lui Boaz, confirmând prin aceasta transferul dreptului său de răscumpărare către Boaz. Autorul (cărţii) lui Rut nu explică neapărat o ceremonie care nu era înţeleasă de către cititorii lui, cum socotesc unii comentatori. El notează simplu că, în acest caz, partea dispreţuitoare a ceremoniei a fost omisă.

9 Atunci Boaz a zis bătrânilor şi întregului popor: „Voi sunteţi martori azi că am cumpărat din mâna Naomei tot ce era al lui Elimelec, al lui Chilion şi al lui Mahlon,

Voi sunteţi martori. Boaz ia ca martori juriul cetăţenesc şi pe toţi ceilalţi care se aflau în faţa actului de transfer simbolizat prin ceremonia încălţămintei. După cum ruda mai apropiată avea dreptul privitor de a o lua în căsătorie pe Rut şi de a-i administra averea, tot aşa el avea şi dreptul de a refuza să facă aceasta (Deuteronom 25:7-9).

10 şi că mi-am cumpărat de asemenea de nevastă pe Rut, moabita, nevasta lui Mahlon, ca să ridic numele mortului în moştenirea lui şi pentru ca numele mortului să nu fie şters dintre fraţii lui şi din poarta locului lui. Voi sunteţi martori azi despre aceasta!”

Cumpărat. Punctul legal al chestiunii era cumpărarea averii lui Naomi, dar în acest caz special era cuprins mai mult decât numai ogorul (vezi v. 5, 6). Ba mai mult, Boaz era interesat mai mult de Rut decât de ogor (vezi despre v. 5), fapt pe care acum el îl lămureşte. Era necesar ca el să cumpere ogorul pentru ca să o facă pe Rut soţia sa. Ruda apropiată nu se arătase dispus s-o ia pe Rut pentru ca să ajungă în posesia ogorului, dar Boaz era dispus să ia ogorul, dacă era necesar, pentru ca să câştige mâna ei.

Ca să ridic. Adică, să perpetueze linia lui de familie (Deuteronom 25:6).

În moştenirea lui. Partea de ogor a familiei era considerată dreptul sacru şi inalienabil al proprietarului original şi al urmaşilor lui. Acesta niciodată nu putea fi vândut pe veci. Pentru ca o bucată de pământ să fie – într-un sens – orfan, era ca şi cum ar fi un om fără moştenitor. Păstrarea numelui de familie şi a moştenirii a devenit un factor vital în păstrarea structurii sociale a naţiunii (vezi Numeri 36,1-9 şi cele despre Matei 1,1)

11 Tot poporul care era la poartă şi bătrânii au zis: „Suntem martori! Domnul să facă pe femeia care intră în casa ta ca Rahela şi ca Lea, care amândouă au zidit casa lui Israel! Arată-ţi puterea în Efrata şi fă-ţi un nume în Betleem!

Suntem martori. Adunarea de la poartă n-a mustrat ruda mai apropiată. Ei n-au avut cuvânt de dezaprobare pentru el, totuşi, pentru Boaz, ei au avut cuvinte de felicitare şi binecuvântare. Ca Rahela şi ca Lea. Vezi Geneza 29:31 la 30:24.

12 Sămânţa pe care ţi-o va da Domnul, prin această tânără femeie, să-ţi facă o casă asemenea casei lui Pereţ, care s-a născut lui Iuda din Tamar!”

o casăasemenea casei lui Pereţcare s-a născut lui Iuda din Tamar!"

Casei lui Pereţ. Vezi Geneza 38:12-29. Declaraţia aceasta pregăteşte calea pentru genealogia din versetele 18-22, care, de aceea, s-ar părea să nu fie o adăugire editorială mai târzie, ci o parte integrală a întâmplării în forma ei originală.

13 Boaz a luat pe Rut, care i-a fost nevastă, şi el a intrat la ea. Domnul a făcut-o să zămislească, şi ea a născut un fiu.

Domnul a făcut-o. Poporul ebraic recunoştea faptul că orice viaţă vine de la Dumnezeu şi că tot de la El vine orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit (Iacov 1,17; comp. cu Ioan 3,27). El este Cel ce v-a trimis ploi din cer, şi timpuri roditoare (Fapte 14,17; vezi şi Deuteronom 11,14) şi putere să le câştigi (Deuteronom 8,17.18). Să-L recunoaştem totdeauna pe Dumnezeu ca pe Cel de la care se revarsă toate binecuvântările noastre şi către care trebuie să se înalţe recunoştinţa noastră.

14 Femeile au zis Naomei: „Binecuvântat să fie Domnul, care nu te-a lăsat lipsită azi de un bărbat cu drept de răscumpărare şi al cărui nume va fi lăudat în Israel!

Femeile. După câte s-ar părea, o grupă de prietene apropiate prezente la ceremonia tăierii împrejur, când avea să i se dea copilului nume (vezi Luca 1,58.59).

Un bărbat cu drept de răscumpărare. Sau un răscumpărător (vezi cele despre cap. 2:20).

Al cărui nume. Adică, numele fiului.

15 Copilul acesta îţi va înviora sufletul şi va fi sprijinul bătrâneţilor tale; căci l-a născut nora ta, care te iubeşte şi care face pentru tine mai mult decât şapte fii.”

Îţi va înviora sufletul. Naşterea unui fiu din Rut o asigura pe Naomi că linia familiei ei nu se va stinge, cum se părea să fie cazul când au murit atât soţul, cât şi ambii ei fii.

16 Naomi a luat copilul, l-a ţinut în braţe şi a văzut de el.

Verset ce nu a fost comentat.

17 Vecinele i-au pus nume, zicând: „Un fiu s-a născut Naomei!” Şi l-au numit Obed. Aceasta a fost tatăl lui Isai, tatăl lui David.

Obed. Numele copilului lui Rut înseamnă slugă, adică al lui Dumnezeu. Aceasta este o formă prescurtată a lui Obadia, care înseamnă slujitorul (sau închinătorul) lui Iehova.

Tatăl lui David. Prin aceste cuvinte, autorul ajunge la punctul culminant al istorisirii lui şi justifică nararea ei de către el. Ele arată împlinirea binecuvântării rostite asupra lui Rut de către poporul din Betleem (vezi v. 11.12.15). Numele rudeniei care credea că această căsătorie cu o moabită convertită avea să prejudicieze moştenirea lui este dat uitării; dar din Boaz vine David, strămoşul şi simbolul lui Hristos. Obed a fost fiul lui Naomi prin iubirea lui Rut.

Dacă naţiunea iudaică ar fi apreciat învăţătura din cartea lui Rut – că Dumnezeu nu se uită la persoane – atitudinea lor faţă de neamuri ar fi fost mult diferită de aceea care a fost. Ei ar fi căutat un Mesia a cărui misiune era să mântuiască de păcat pe toţi oamenii, fie evreu sau păgân, şi nu numai un Mesia iudeu spre a salva naţiunea iudaică din robia Romei. În cartea lui Rut este o învăţătură şi pentru noi. Dacă vom practica iubirea şi simpatia faţă de semenii noştri, mulţi dintre ei ne vor spune cum a spus Rut către soacra sa, Poporul tău va fi poporul meu, şi Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu. Iar noi le putem răspunde la rândul nostru cum a făcut Boaz faţă de Rut, Domnul să-ţi răsplătească ce ai făcut, şi plata să-ţi fie deplină din partea Domnului, Dumnezeului lui Israel, sub ale cărui aripi ai venit să te adăposteşti.

18 Iată sămânţa lui Pereţ: Pereţ a fost tatăl lui Heţron;

Verset ce nu a fost comentat.

19 Heţron a fost tatăl lui Ram; Ram a fost tatăl lui Aminadab;

Verset ce nu a fost comentat.

20 Aminadab a fost tatăl lui Nahşon; Nahşon a fost tatăl lui Salmon;

Verset ce nu a fost comentat.

21 Salmon a fost tatăl lui Boaz; Boaz a fost tatăl lui Obed;

Verset ce nu a fost comentat.

22 Obed a fost tatăl lui Isai; şi Isai a fost tatăl lui David.

Verset ce nu a fost comentat.