Psalmii 79

1 Dumnezeule, au năvălit neamurile în moştenirea Ta, au pângărit Templul Tău cel sfânt şi au prefăcut Ierusalimul într-un morman de pietre.

INTRODUCERE. - Psalmul 79 este o elegie cu privire la pustiirea Ierusalimului pe vremea captivităţii babiloniene (vezi Psalm 74). Începe cu o descriere expresivă a Ierusalimului în ruine şi a locuitorilor lui ajunşi pradă săbiei, continuă cu rugăciune de izbăvire şi de revărsare a pedepsei asupra invadatorilor şi se încheie cu o cântare de laudă şi cu o promisiune de recunoştinţă veşnică. Deşi neregulat ca strofe, psalmul curge lin de la un capăt la altul din punctul de vedere al gândirii. El a fost preferatul hughenoţilor francezi şi al puritanilor englezi.

Cu privire la preambul vezi introducere la Psalm 74; de asemenea p. 617, 627.

1. Neamurile. Sau "naţiunile" (vezi la Psalm 2,1). Versetele 1-4 deplâng în mod expresi grozavele nenorociri care au venit asupra lui Israel. Moştenirea. Vezi Psalm 28,9; 74,2; 78,62.

Au pângărit. Năvălind în interiorul lui, furând mobilierului sacru, distrugându-i slujbele, incendiindu-l, babilonienii au pângărit Templul (vezi 2 Cronici 36,17.18; Ieremia 52,17-23; cf. Psalm 74,4-7).

2 Trupurile neînsufleţite ale robilor Tăi le-au dat să le mănânce păsările cerului, şi carnea credincioşilor Tăi au dat-o s-o mănânce fiarele pământului.

Trupurile neînsufleţite. [Trupurile moarte, KJV]. Versetul acesta descrie măcelul îngrozitor când Ierusalimul a fost ocupat de babilonieni. Morţii au fost lăsaţi neîngropaţi, hrană pentru animalele sălbatice şi pentru vulturi (vezi 2 Cronici 36,17; cf. Deuteronom 28,26; Ieremia 7,33; 8,2; 9,22; etc.).

3 Ca apa le-au vărsat sângele, de jur împrejurul Ierusalimului, şi n-a fost nimeni să-i îngroape.

Nimeni să-i îngroape. Vezi Ieremia 14,16. Pentru cei din vechime constituia o mare dezonoare de a nu se acorda cuiva o înmormântare onorabilă. Chiar şi criminalii executaţi se cerea să fie îngropaţi decent (vezi Deuteronom 21,23).

4 Am ajuns de ocara vecinilor noştri, de batjocura şi de râsul celor ce ne înconjoară.

Vecinilor. Vezi la v. 12.

5 Până când, Doamne, Te vei mânia fără încetare şi va arde mânia Ta ca focul?

Până când? Compară cu Psalm 74,1.10; 77,7-9; 89,46.

Mânia. [Gelozia, KJV]. Vezi la Psalm 78,58.

6 Varsă-Ţi mânia peste neamurile care nu Te cunosc şi peste împărăţiile care nu cheamă Numele Tău!

Varsă. Compară v. 6 şi 7 cu Ieremia 10,25 cu care se asemănă în mod evident.

Nu te cunosc. Poate mai bine "nu te-au recunoscut". Tuturor naţiunilor li s-a dat o măsură de descoperire divină (vezi Romani 1,18-25; 2,14-16).

7 Căci au mâncat pe Iacov şi i-au pustiit locuinţa.

Verset ce nu a fost comentat.

8 Nu-Ţi mai aduce aminte de nelegiuirile strămoşilor noştri, ci să ne iasă degrabă înainte îndurările Tale! Căci suntem nenorociţi de tot!

Nelegiuirile strămoşilor noştri. [Nelegiuirile dinainte, KJV]. Sau "nelegiuirile celor ce au fost înainte de noi". Rugăciunea este ca Dumnezeu să nu îngăduie ca ei să sufere rezultatele păcatelor strămoşilor lor (vezi Exod 20,5; Plângeri 5,7).

Să ne iasă înainte. [să ne protejeze, KJV]. Vezi la Ps. 18,5; cf. Psalm 59,10.

9 Ajută-ne, Dumnezeul mântuirii noastre, pentru slava Numelui Tău! Izbăveşte-ne şi iartă-ne păcatele, pentru Numele Tău!

Dumnezeul mântuirii noastre. Psalmistul se încrede în puterea mântuitoare a lui Dumnezeu.

Slava Numelui Tău. Dumnezeu este chemat să vină în ajutorul lui Israel, nu de dragul lui Israel - el nu merită - ci pentru propria Lui slavă (vezi la Exod 32,12). De două ori în versetul acesta se face apel la Numele lui Dumnezeu (vezi la Psalm 5,11; 7,17).

Iartă-ne. [Curăţeşte-ne, KJV]. Ebr. kaphar, tradus în general, "a face ispăşire" (vezi Exod 30,15).

10 Pentru ce să zică neamurile: „Unde este Dumnezeul lor?” Să se ştie, înaintea ochilor noştri, printre neamuri că Tu răzbuni sângele vărsat al robilor Tăi!

Pentru ce? În antichitate biruinţa asupra unei puteri străine era considerată triumf asupra zeilor ei. Psalmistul e plin de râvnă pentru îndreptăţirea puterii lui Dumnezeu. Moise a făcut o cerere asemănătoare cel puţin în două ocazii (Exod 32,12; Numeri 14,13-19).

Neamurile. [Păgânii, KJV]. Naţiunile (vezi la Psalm 2,1; 9,5). Să se ştie. Psalmistul insistă ca judecata lui Dumnezeu să vină asupra naţiunilor nelegiuite care au vărsat sângele servilor Lui.

11 Să ajungă până la Tine gemetele prinşilor de război! Scapă, prin braţul Tău cel puternic, pe cei ce pier!

Gemetele. Referirea este la gemetele evreilor din robie (vezi Psalm 137,1-6; Plângeri 1,3-5).

Cei ce pier. [Rânduiţi să moară, KJV]. Literal, "copii ai morţii" (vezi Psalm 102,20).

12 Întoarce vecinilor noştri, de şapte ori în sânul lor, batjocurile pe care Ţi le-au aruncat ei Ţie, Doamne!

Vecinilor. Naţiunile învecinate ale lui Israel, care s-au lăudat cu nenorocirea lui Israel, în loc să încerce să le dea o mână de ajutor împotriva invadatorului (vezi la v. 4; cf. Psalm 44,13; Daniel 9,16).

De şapte ori. Ideea este a unei răzbunări depline, şapte fiind simbolul plinătăţii (vezi Genesa 4,15.24; Psalm 12,6; Matei 18,21.22).

13 Şi noi, poporul Tău, turma păşunii Tale, Te vom lăuda în veci şi vom vesti din neam în neam laudele Tale.

Turma păşunii Tale. Vezi la Psalm 74,1; cf. Psalm 78,52. Vom vesti. Israel, aşa cum era situat pe "magistrala al naţiunilor", urma să fie lumina lumii (vezi Isaia 43,21). Din neam în neam. [Tuturor generaţiilor, KJV]. Într-un cântec triumfal de laudă, poetul făgăduieşte să transmită mai departe generaţiilor următoare cât de bun este Dumnezeu.