Psalmii 69

1 Scapă-mă, Dumnezeule, căci îmi ameninţă apele viaţa.

INTRODUCERE. - Psalmul 69 este plângerea unui om copleşit de durere şi chinuit de vrăjmăşia semenilor săi, suferind de dragul credinţei sale în Dumnezeu. Cu toate că psalmistul descrie propria sa suferinţă, mai multe pasaje au fost arătate de scriitorii NT că având aplicaţie la Hristos, Cel fără păcat care a suferit. Pavel confirmă obârşia davidică a psalmului (Romani 11, 9).

Cu privire la preambul vezi p. 616, 628.

1. Scapă-mă. Versetul 1 dă tonul ideii fundamentale a psalmului. Apele. Simbol al unor necazuri mari(vezi la Psalm 32,6; 42,7). Viaţa. [Sufletul, KJV]. "Sufletul" e folosit idiomatic pentru pronumele "mă" (vezi la Psalm

16,10).

În noroi. Vezi la Psalm 40,2.

Nu mă pot ţine. Adică "nu e loc pe care să pot sta".

Apele. Ebr. shibboleth, "un râu curgător", tradus "râul" ["canal", KJV] în Isaia 27,12. Shibboleth este cuvântul pe care efraimiţii nu au fost în stare să îl rostească atunci când le.a cerut Iefta (vezi la Judecători 12,6).

2 Mă afund în noroi şi nu mă pot ţine; am căzut în prăpastie, şi dau apele peste mine.

Verset ce nu a fost comentat.

3 Nu mai pot strigând, mi se usucă gâtlejul, mi se topesc ochii privind spre Dumnezeul meu.

Strigând. Ebr. qara', nu plângând, ci chemând pe Dumnezeu în ajutor.

Se usucă. De vorbire peste măsură (vezi la Psalm 22,15).

4 Cei ce mă urăsc fără temei sunt mai mulţi decât perii capului meu; ce puternici sunt cei ce vor să mă piardă, cei ce pe nedrept îmi sunt vrăjmaşi; trebuie să dau înapoi ce n-am furat.

Mă urăsc fără temei. Isus a aplicat la Sine cuvintele acestea (vezi Ioan 15,25).

5 Dumnezeule, Tu cunoşti nebunia mea, şi greşelile mele nu-Ţi sunt ascunse.

Greşelile. [Păcatele, KJV]. Cu toate că psalmistul crede că suferă "fără temei" (v. 4) pe măsura acuzaţiilor vrăjmaşilor săi, el recunoaşte că e păcătos. Nu-Ţi sunt ascunse. Compară cu Psalm 139,1-4.

6 Să nu rămână de ruşine, din pricina mea, cei ce nădăjduiesc în Tine, Doamne Dumnezeul oştirilor! Să nu roşească de ruşine, din pricina mea, cei ce Te caută, Dumnezeul lui Israel!

Din pricina mea. Psalmistul se leagă să nu facă nimic din ce ar face de ruşine pe copiii credincioşi ai lui Dumnezeu. Principiul enunţat aici este un moto excelent pentru o purtare creştină merituoasă. Să nu facem niciodată nimic ce ar aduce dezonoare cauzei lui Dumnezeu.

Versetul acesta este un excelent exemplu de paralelism sinonimic (vezi p. 24), cele două jumătăţi având acelaşi înţeles de bază.

7 Căci pentru Tine port eu ocara, şi îmi acoperă faţa ruşinea.

Pentru Tine. Adevărata cauză a vrăjmăşiei era devotamentul psalmistului faţă de Dumnezeu. Oamenii păcătoşi dispreţuiesc pe aceia care-I slujesc lui Dumnezeu (vezi MB 53). Purtarea copiilor lui Dumnezeu face de ruşine pe păcătoşi.

Ruşinea. Aici referindu-se la acuzaţiile calomnioase îngrămădite asupra psalmistului (vezi Psalm 44,15.16).

8 Am ajuns un străin pentru fraţii mei şi un necunoscut pentru fiii mamei mele.

Fii mamei mele. Într-un sistem de organizare ca cel al evreilor, copiii aceluiaşi tată erau adesea numai pe jumătate fraţi (vezi Psalm 50,20). Prin limbajul acestui verset şi al v. 9.20, Hristos prezicea prin David tratamentul pe care avea să-L primească din partea oamenilor (vezi AA 225).

9 Căci râvna Casei Tale mă mănâncă, şi ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine cad asupra mea.

Râvna Casei Tale. Sanctuarul este obiectul râvnei psalmistului. David a dovedit râvna sa prin aducerea chivotului pe muntele Sionului (vezi 2 Samuel 6,12-19); prin dorinţa de a construi o locuinţă permanentă pentru Dumnezeu în Ierusalim (vezi 2 Samuel 7,2); prin strângerea de materiale de construcţie pentru clădirea care nu-i fusese îngăduit să o ridice (vezi 1 Cronici 28,14-18; 29,2-5); şi prin instruirea lui Solomon cu privire la Templu (1 Cronici 28,9-13). Când Isus i-a alungat pe schimbătorii de bani şi pe negustorii din curţile Templului, ucenicii şi-au adus aminte ce fusese scris cu privire la El: "Râvna Casei Tale mă mănâncă" (vezi Ioan 2,17; DA 158; vezi şi AA 225). În lucrarea lui Dumnezeu nu există loc pentru slujitorul apatic, indiferent.

Ocările. Pavel a aplicat propoziţia aceasta la Hristos care "nu Şi-a plăcut Lui Însuşi" (vezi Romani 15,3; cf. Psalm 89,50.51; Ieremia 20,8).

10 Plâng şi postesc, şi ei mă ocărăsc.

Postesc. Psalmistul s-a străduit să se auto-disciplineze prin dăruire de sine.

Nu ocăresc. Vrăjmaşii îşi băteau joc de psalmist pentru că se străduia să fie un sincer urmaş al lui Dumnezeu (vezi v. 7-9).

11 Mă îmbrac cu sac, şi ei mă batjocoresc.

Sac. Un semn de pocăinţă şi smerire (vezi la Psalm 30,11).

Batjocoresc. [Proverb, KJV]. Ebr. mashal, "zicală" sau " batjocură" redat prin "de pomină" în Psalm 44,14.

12 Cei ce stau la poartă vorbesc de mine, şi cei ce beau băuturi tari mă pun în cântece.

Cei ce stau. Fie o referire la judecători (vezi la Rut 4,1), care sunt apoi înfăţişaţi că se unesc cu gloata pentru a lua în râs pe psalmist, fie o aluzie la oameni leneşi care-şi pierde vremea pe la porţile cetăţii (vezi la Psalm 9,14).

Vorbesc de mine. [Vorbesc contra mea, KJV]. Psalmistul este subiectul tuturor discuţiilor.

Cei ce beau băuturi tari. [Beţivii, KJV]. Literal, "băutorii de băuturi tari". Psalmistul este subiectul cântecelor satirice pline de batjocuri ale celor beţi (vezi Psalm 35,15.6); el este ţinta glumelor lor josnice (vezi Iov 30,9).

13 Dar eu către Tine îmi înalţ rugăciunea, Doamne, la vremea potrivită. În bunătatea Ta cea mare, răspunde-mi, Dumnezeule, şi dă-mi ajutorul Tău!

Vremea potrivită. Literal, "o vreme de îndurare" (vezi Isaia 49,8). Evident, psalmistul îşi dădea seama că nici o vreme nu putea fi mai potrivită decât cea de faţă, când era ocărât pe nedrept.

14 Scoate-mă din noroi, ca să nu mă mai afund! Să fiu izbăvit de vrăjmaşii mei şi din prăpastie!

Din noroi. Compară cu v. 2.

15 Să nu mai dea valurile peste mine, să nu mă înghită adâncul şi să nu se închidă groapa peste mine!

Groapa. Vezi la Psalm 28,1.

16 Ascultă-mă, Doamne, căci bunătatea Ta este nemărginită. În îndurarea Ta cea mare, întoarce-Ţi privirile spre mine

Îndurarea Ta cea mare. [Îndurările Tale duioase, KJV]. Vezi la Psalm 51,1.

17 şi nu-Ţi ascunde faţa de robul Tău! Căci sunt în necaz: grăbeşte de m-ascultă!

Nu-ţi ascunde faţa. Vezi la Psalm 4,6; cf. Psalm 13,1; Psalm 30,7.

Grăbeşte de m-ascultă. Literal, "răspunde-mi repede". Psalmistul îşi dă seama cusiguranţă că va pieri dacă nu primeşte imediat ajutor.

18 Apropie-Te de sufletul meu şi izbăveşte-l! Scapă-mă, din pricina vrăjmaşilor mei!

Apropie-Te. Psalmistul nu poate să rabde veşnic simţul depărtării dintre el şi Dumnezeu.

Sufletul meu. Folosit idiomatic pentru pronumele "mine" (vezi Psalm 16,10).

19 Tu ştii ce ocară, ce ruşine şi batjocură mi se face; toţi potrivnicii mei sunt înaintea Ta.

Tu ştii. [Tu ai cunoscut, KJV]. Psalmistul află mângâiere în încrederea că Dumnezeu cunoaşte totul (vezi Iov 23,10).

20 Ocara îmi rupe inima, şi sunt bolnav; aştept să-i fie cuiva milă de mine, dar degeaba; aştept mângâietori, şi nu găsesc niciunul.

Ocara. Versetele 20 şi 21 au aplicaţie mesianică (vezi Matei 27,34.48; DA 746; AA 225; PK 691).

Să-i fie cuiva milă. Compară cu Isaia 63,5. În Ghetsemani, Mântuitorului a tânjit după compasiune în suferinţa Sa (vezi DA 687, 688). Mai târziu a fost părăsit de toţi ucenicii Săi (vezi Matei 26,56; Marcu 14,50). Versetul este exprimarea singurătăţii absolute.

Cele două părţi de final ale versetului constituie un paralelism sinonimic perfect, aranjat în

formă încrucişată:

"Aştept să-i fie cuiva milă de mine,

dar degeaba;

aştept mângâietor

şi nu găsesc nici unul."

Cuvintele zguduitoare ale acestui verset sunt parafrazate în recitativul pentru tenor: "Mustrarea Ta mi-a zdrobit inima" din oratoriul Mesia de G.F. Händel.

21 Ei îmi pun fiere în mâncare, şi, când mi-e sete, îmi dau să beau oţet.

Fiere. Ebr. ro'sh, "iarbă otrăvitoare", tradus prin "venin" în Deuteronom 32,33; "otravă" în Iov 20,16 şi "buruiană otrăvitoare" în Osea 10,4. După Marcu 15,23, "fierea" care a fost oferită lui Isus era smirnă.

Mâncare. Ebr. baruth, "pâinea mângâierii", care înseamnă hrana adusă celui care jeleşte de cei care simt împreună cu ei. Folosirea cuvântului scoate în evidenţă ipocrizia faptelor lor.

Oţet. În ce priveşte împlinirea mesianică a profeţiei, vezi Matei 27,34.48; Marcu 15,23; Ioan 19,29.30.

22 Să li se prefacă masa într-o cursă, şi liniştea într-un laţ!

Masa. Începând cu v. 22 începe o serie de imprecaţii care continuă până la v. 28 (cu privire la psalmii de imprecaţie, vezi p. 624). Pavel foloseşte v. 22.23 pentru a descrie pe păcătoşii împietriţi ai timpului său (vezi Romani 11,8-10).

23 Să li se întunece ochii, şi să nu mai vadă, şi clatină-le mereu coapsele!

Să li se întunece. O figură de stil care denotă uimirea (vezi 2 Corinteni 3,14).

24 Varsă-Ţi mânia peste ei, şi să-i atingă urgia Ta aprinsă!

Varsă-Ţi. Vezi Psalm 79,6; Ieremia 10,25.

25 Pustie să le rămână locuinţa, şi nimeni să nu mai locuiască în corturile lor!

Locuinţa. Ebr. ţirah, "tabără" sau "împrejmuire", asemenea cercului de corturi ale unui trib nomad, de aici orice locuinţă, tabără, castel sau palat. Psalmistul se roagă ca locul locuinţei ocupat de vrăjmaşii săi să fie gol şi ca ei să piară. Versetul acesta este aplicat slujbei deţinute de Iuda (vezi Fapte 1,20).

26 Căci ei prigonesc pe cel lovit de Tine, povestesc suferinţele celor răniţi de Tine.

Povestesc suferinţele. Adică ei sporesc întristarea celui lovit de suferinţă vorbindu-i de rău caracterul şi răstălmăcindu-i expresiile de nerăbdare spuse în încercare (vezi la Psalm 41,5-8). Versetul acesta prezintă un motiv în plus pentru imprecaţia psalmistului.

27 Adaugă alte nelegiuiri la nelegiuirile lor, şi să n-aibă parte de îndurarea Ta!

Îndurarea Ta. [Dreptatea Ta, KJV]. Psalmistul se roagă ca păcătoşii să fie trataţi aşa cum merită, nu ca şi cum ar fi fost drepţi.

28 Să fie şterşi din Cartea Vieţii, şi să nu fie scrişi împreună cu cei neprihăniţi!

Şterşi. Vezi la Exod 32,32; cf. Psalm 56,8; Daniel 12,1; Filipeni 4,3; Apocalipsa 3,5; 13,8.

29 Eu sunt nenorocit şi sufăr: Dumnezeule, ajutorul Tău să mă ridice!

Eu. Psalmistul foloseşte pronumele personal pentru a prezenta un contrast clar între el însuşi şi vrăjmaşii menţionaţi în versetele precedente.

Nenorocit. Adică "lovit" sau "apăsat de mizerie". După cum psalmistul se roagă pentru ca vrăjmaşii săi mândri, orgolioşi să fie doborâţi, tot aşa se roagă ca el, care se află acum în adâncimile suferinţei, să fie ajutat şi să se "ridice". Ca şi Psalmul 22 (vezi v. 22-31), Psalmul 69 se încheie cu juruinţe de recunoştinţă şi expresii de laudă pline de speranţă.

30 Atunci voi lăuda Numele lui Dumnezeu prin cântări, şi prin laude Îl voi preamări.

Numele. Vezi la Psalm 5,11; 7,17.

Prin cântări. [Cu o cântare, KJV]. Acest psalm este o împlinire a juruinţei psalmistului de a aduce laudă.

31 Lucrul acesta este mai plăcut Domnului decât un viţel cu coarne şi copite!

Mai plăcut. Vezi la Psalm 40,6-8; 51,16.17; 1 Samuel 15,22.

Viţel. [Bou sau viţel, KJV]. Cele mai bune jertfe levitice nu se puteau compara cu jertfele unei inimi recunoscătoare.

32 Nenorociţii văd lucrul acesta, şi se bucură; voi, care căutaţi pe Dumnezeu, veselă să vă fie inima!

Nenorociţii. [Cei smeriţi, KJV]. Sau "umili", "săraci". Poporul lui Dumnezeu vede izbăvirea psalmistului şi i se alătură pentru a aduce mulţumire. Veselă să vă fie inima. [Inima voastră va trăi, KJV]. Adică va fi îmbărbătată, reînviorată (vezi Psalm 22,26).

33 Căci Domnul ascultă pe cei săraci şi nu nesocoteşte pe prinşii Lui de război.

Domnul ascultă. Siguranţa de izbăvire a psalmistului se întemeiază pe principiul afirmat în acest verset: Dumnezeu are grijă de cei nenorociţi (vezi la v. 29), de "cei săraci în duh" (vezi Matei 5,3).

Prinşii Lui de război. Cei care suferă sunt făcuţi prizonieri pentru El.

34 Să-L laude cerurile şi pământul, mările şi tot ce mişună în ele!

Cerurile. Chemarea la proslăvire cuprinde întreaga creaţiune (vezi Psalm 96,11; 148).

35 Căci Dumnezeu va mântui Sionul şi va zidi cetăţile lui Iuda; ele vor fi locuite şi luate în stăpânire;

Sionul. Vezi la Psalm 2,6; 9,14; 68,16.

Cetăţile lui Iuda. Vezi la Psalm 51,18.

36 sămânţa robilor Lui le va moşteni, şi cei ce iubesc Numele Lui vor locui în ele.

Sămânţa. Sau "descendenţii" (vezi Isaia 65,9).

Numele. Vezi la Psalm 5,11; 7,17. Binecuvântarea făgăduită seminţei lui Avraam se va împlini cu sămânţa spirituală a lui Avraam (vezi la 2 Samuel 7,13).

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

8. 9AA 225 9�

DA 158; MB 53; 4T 396

20�

AA 225

20.21�

DA 746; PK 691

30�

PK 70; 5T 317