Psalmii 61

1 Ascultă, Dumnezeule, strigătele mele, ia aminte la rugăciunea mea!

INTRODUCERE. - Psalm 61 este rugăciunea unui exilat care tânjeşte să aibă parte din nou de bucuriile sanctuarului lui Dumnezeu. Unii comentatori cred că e posibil să fi fost compus pe când David era în exil pe vremea răzvrătirii lui Absalom. Se spune că acest frumos poem-rugăciune era cântat zilnic la serviciul de închinare de dimineaţă în primele veacuri ale bisericii creştine.

Cu privire la preambul vezi p. 616, 629.

1. Strigătele mele. [Strigătul meu, KJV]. Vezi la Psalm 17,1.

2 De la capătul pământului strig către Tine cu inima mâhnită şi zic: „Du-mă pe stânca pe care n-o pot ajunge, căci este prea înaltă pentru mine!

Capătul pământului. Expresia e evident hiperbolică şi nu denotă neapărat distanţa. Limbajul poate reflecta starea sufletească a scriitorului. Poetul descrie în culori vii sentimentul despărţirii sale de sanctuar. El se simte atât de departe, ca şi cum ar fi la capătul pământului.

Mâhnită. Literal "este slabă", probabil sugerând descurajarea. Stânca pe care n-o pot ajunge. [Care este mai înaltă ca mine, KJV]. Călătorul oriental e încântat când poate găsi, ridicându-se deasupra pustiului nemărginit, incadescent, o stâncă mare la

a cărei umbră să se poată odihni sau pe al cărei vârf să poată găsi adăpost de fiare şi de alţi jefuitori (vezi Isaia 32,2). E bine să ne rugăm nu atât de mult pentru scăpare, cât pentru rezistenţă şi înălţare. 3. Un adăpost. Ebr., machseh, "un refugiu", adică ceva ce oferă acoperiş sau protecţie.

3 Căci Tu eşti un adăpost pentru mine, un turn tare împotriva vrăjmaşului.

Verset ce nu a fost comentat.

4 Aş vrea să locuiesc pe vecie în cortul Tău, să alerg la adăpostul aripilor Tale. – (Oprire)

Să locuiesc. Sau "lasă-mă să sălăşluiesc". Psalmistul se roagă pentru ziua când din nou va putea să aibă prilejul să se închine în sanctuar (vezi la Psalm 15,1). Cortul. [Tabernacolul, KJV]. Cu referire la natura vremelnică a sanctuarului din vremea aceea.

Pe veci. Vezi la Psalm 23,6.

Adăpostul aripilor Tale. Vezi la Psalm 17,8; vezi şi 36,7; 57,1; 63,7; 91,4.

Oprire. [Selah, KJV]. Vezi p. 629.

5 Căci Tu, Dumnezeule, îmi asculţi juruinţele, Tu îmi dai moştenirea celor ce se tem de Numele Tău.

Îmi asculţi. [Mi-ai ascultat, KJV]. Evident psalmistul făcuse anumite juruinţe lui Dumnezeu. Se pare că având acestea în minte el este îndemnat să stăruie în cererile sale.

Juruinţele. Făgăduinţele făcute de psalmist probabil în timpul exilului.

Moştenirea. Evident o referire la moştenirea psalmistului în Canaan, în mod figurat însemnând toate binecuvântările vremelnice şi spirituale ale făgăduinţelor lui Dumnezeu.

Se tem de Numele Tău. Vezi la Psalm 5.11; 7.17.

Tu adaugi zile. Expresia zice literal: "Tu vei face să se adauge zile la zilele împăratului". Absolut încrezător, psalmistul se roagă pentru lungirea vieţii împăratului prin providenţa lui Dumnezeu.

6 Tu adaugi zile la zilele împăratului: lungească-i-se anii pe vecie!

Verset ce nu a fost comentat.

7 În veci să rămână el pe scaunul de domnie, înaintea lui Dumnezeu! Fă ca bunătatea şi credincioşia Ta să vegheze asupra lui!

Să rămână. Sau "să sălăşluiască".

Bunătatea şi credincioşia. [Îndurarea şi adevărul, KJV]. O rugăciune frumoasă pentru o viaţă lungă şi folositoare în prezenţa lui Dumnezeu, o viaţă pusă sub controlul bunătăţii şi credincioşiei [îndurării şi adevărului, KJV] (vezi la Psalm 57,3; 85,10; Proverbe 20,28).

8 Atunci voi cânta neîncetat Numele Tău, şi zi de zi îmi voi împlini juruinţele.

Numele Tău. [Numelui Tău, KJV]. Vezi la Psalm 5,11; 7,17.

Juruinţele. Vezi la v.5. Psalmul se încheie cu exprimarea dorinţei adânci a psalmistului de a participa la serviciul şi închinarea lui Dumnezeu.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1-3ML 105

2�

PP 413

2. 3�

5T 130

3�

EW 44