1 Dumnezeu, da, Dumnezeu Domnul vorbește și cheamă pământul, de la răsăritul soarelui până la asfințitul lui.

INTRODUCERE - Afirmaţia binecunoscută a lui Samuel făcută lui Saul, "ascultarea face mai mult decât jertfele, şi păzirea cuvântului Său face mai mult decât grăsimea berbecilor" (1 Samuel 15,22) poate fi considerată tema Psalmului 50. Psalmul este didactic prin natură şi de o foarte mare valoare contemporană. Având ca fundal măreţ descrierea judecăţii, care poate fi aplicată la judecata de pe urmă (v. 1-6; cf. GC 642), psalmul îşi desfăşură mesajul ca o mustrare pentru închinătorul care respectă ceremonia religioasă, dar nu are inima sinceră şi purtarea curată. Psalmul are două părţi: condamnarea relelor formalismului rece în închinare (v. 7-15) şi condamnarea făţărniciei (v. 16-21). O scurtă concluzie (v. 22.23) sintetizează mesajul poemului.

Cu privire la autorul psalmului, vezi DA 434.

Cu privire la preambul, vezi p. 617, 627.

1. Dumnezeu, Domnul. Ebr. 'El 'Elohim Yahweh. O combinaţie remarcabilă a numelor lui Dumnezeu (vezi vol. I, p. 170-173; cf. Iosua 22,22).

Pământul. Ca martor al lucrărilor solemne, toate popoarele sunt chemate să participe la judecata păcatelor mari ale lui Israel.

De la răsăritul. Expresiile acestui verset evidenţiază caracterul universal. Toată lumea este invitată (vezi Psalm 113,3; Isaia 59,19). Scena descrisă aici va găsi o împlinire unică la a doua venire a lui Hristos (Matei 24,30; GC 300; 642, PP 339).

Versetele 1-6 constituie o introducere remarcabilă a acestui psalm, de o lungime mai mare decât al oricărui alt psalm.


2 Din Sion, care este întruparea frumuseții desăvârșite, de acolo strălucește Dumnezeu.

Din Sion. Vezi la Psalm 48,2.


3 Dumnezeul nostru vine și nu tace. Înaintea Lui merge un foc mistuitor, și împrejurul Lui o furtună puternică.

Vine. [Va veni, KJV]. Adică la judecată, într-un prim sens pentru a dojeni pe locuitorii pământului, aşa cum arată cuprinsul psalmului. Într-un sens unic, cuvintele sunt şi o prezicere a judecăţii de la sfârşitul lumii (vezi Matei 25,31; Fapte 17,31; 2 Timotei 4,1; vezi la v. 1).

Nu tace. [Nu va tăcea, KJV]. Dumnezeu va da o sentinţă cu privire la purtarea omului.

În foc. Imaginile pot fi deduse din manifestarea lui Dumnezeu pe muntele Sinai (vezi Exod 19,16.18).


4 El strigă spre ceruri sus și spre pământ, ca să judece pe poporul Său:
5 „Strângeți-Mi pe credincioșii Mei, care au făcut legământ cu Mine prin jertfă!” –

Strângeţi. La a doua venire a lui Hristos îngerii vor primi însărcinarea de a-i aduna pe cei răscumpăraţi (vezi Matei 24,31). Credincioşii Mei. [Sfinţii Mei, KJV]. Ebr. chasidim (vezi nota suplimentară la Psalm 36). "În mijlocul furtunii judecăţii divine, copiii lui Dumnezeu nu vor avea motiv să se teamă" (PP 341).

Jertfă. Ebr. zebach, o jertfă a unui animal ucis (Genesa 31,54; 46,1; Levitic 3,1; etc.). Vechiul legământ sinaitic a fost ratificat prin sacrificarea de boi şi prin stropirea cu sânge (Exod 24,5-8; cf. Genesa 15,9-18). Noul legământ a fost ratificat prin sângele lui Hristos (Evrei 9,18-23; PP 371). La venirea lui Hristos sfinţii adunaţi vor fi aceia care au acceptat legământul sigilat prin jertfa lui Hristos.

Întrucât cuvântul "jertfă" are şi sensul de renunţarea la un lucru de dorit, cuvintele din Psalmul 50,5 au fost uneori folosite pentru a încuraja spiritul de sacrificiu şi oferirea de daruri în bani. Dar psalmistul nu vorbeşte aici de daruri financiare. Dacă textul e folosit pentru a face un apel pentru daruri, trebuie făcut clar faptul că traducerea e adaptată pentru a defini un adevăr de altfel evident.


6 Atunci cerurile vor vesti dreptatea Lui, căci Dumnezeu este Cel ce judecă. – (Oprire)

Dreptatea Lui. Textul acesta va primi o împlinire finală şi unică cu ocazia celei de a doua veniri a lui Hristos, când "se arată pe cer o mână ţinând cele două table de piatră prinse laolaltă... Legea sfântă, dreptatea lui Dumnezeu, ... e descoperită acum oamenilor ca standard pentru judecată" (GC 639).

Dumnezeu este cel ce judecă. Judecata omului a fost adesea greşită, atunci când criminali au fost achitaţi sau martiri sfinţi au fost osândiţi ca criminali de cea mai joasă speţă. Dar în marea zi finală, "Dumnezeu este Cel ce judecă" (vezi GC 650), şi toţi vor fi judecaţi după dreptate.

Oprire. [Selah, KJV]. Vezi p. 629.


7 Ascultă, poporul Meu, și voi vorbi; ascultă, Israele, și te voi înștiința. Eu sunt Dumnezeu, Dumnezeul tău.

Ascultă. Dumnezeu Se adresează direct lui Israel. În această secţiune, psalmistul se ocupă mai ales de datoria omului faţă de Dumnezeu şi de relele formalismului rece în religie (vezi Isaia 1,11-15).

Te voi înştiinţa. [Voi mărturisi, KJV]. Judecătorul este şi reclamant.

Dumnezeu, Dumnezeul tău. Dumnezeul care a ocrotit pe poporul Său are dreptul să enunţe principiile închinării adevărate, pe care se întemeiază cârmuirea Lui.


8 Nu pentru jertfele tale te mustru: căci arderile tale de tot sunt necurmat înaintea Mea.

Pentru jertfele Tale. Argumentarea începe într-un mod negativ. Dumnezeu nu-l acuză pe Israel de neglijarea formelor şi ceremoniilor religiei. Păcatul lor consta din faptul că nu-şi dădeau seama că actul nu avea nici o valoare dacă semnificaţia ui nu era recunoscut şi dacă nu era săvârşit în spiritul recunoştinţei şi al ascultării (vezi 1 Samuel 15,22; Isaia 1,12-17; Mica 6,6-8). Despre jertfele publice şi individuale menţionate aici şi în versetele următoare, vezi vol. I, p. 698-710.


9 Nu voi lua tauri din casa ta, nici țapi din staulele tale.

Taur. Vezi Exod 29,11.36; Levitic 4,4.


10 Căci ale Mele sunt toate dobitoacele pădurilor, toate fiarele munților cu miile lor.

A Mea. Întrucât toate făpturile sunt ale lui Dumnezeu, pentru ce să aibă El nevoie de daruri din partea creaturilor Sale, oamenii?


11 Eu cunosc toate păsările de pe munți, și tot ce se mișcă pe câmp este al Meu.
12 Dacă Mi-ar fi foame, nu ți-aș spune ție, căci a Mea este lumea și tot ce cuprinde ea.

Dacă Mi-ar fi foame. Dumnezeu n-a instituit sistemul jertfelor pentru ca să-Şi asigure hrana din carnea taurilor şi sângele ţapilor. A Mea este lumea. Vezi Psalm 24,1; 89,11.


13 Oare mănânc Eu carnea taurilor? Oare beau Eu sângele țapilor?
14 Adu ca jertfă lui Dumnezeu mulțumiri și împlinește-ți juruințele făcute Celui Preaînalt.

Jertfă. Ebr. zebach, "jertfă" (vezi la v. 5). Nu simpla sacrificare de animale, aşa cum înţeleg de obicei oamenii termenul de "jertfă", era bine primită de Dumnezeu, ci numai jertfa care venea din inimă, care era plină de recunoştinţă şi mulţumire. Argumentarea continuă pe un ton pozitiv.

Juruinţele. Vezi Psalm 22,25; 116,14; cf. Levitic 7,16. Numai viaţă plină de pocăinţă, iubire, recunoştinţă, ascultare şi devoţiune poate fi bine primită înaintea lui Dumnezeu.


15 Cheamă-Mă în ziua necazului, și Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!

Cheamă-Mă. Cererea, ca şi lauda, este o parte a adevăratei religii. Noi ar trebui să-L chemăm pe Dumnezeu dintr-o inimă sinceră. Adevărata slujire de Dumnezeu e de natură spirituală, din inimă (vezi Ioan 4,24).

Izbăvi. Vezi Psalm 46,1.

Proslăvi. Noi nu putem să-L onorăm mai bine pe Dumnezeu decât încrezându-ne în El chiar şi când nu înţelegem purtarea Sa cu noi.


16 Dumnezeu zice însă celui rău: „Ce tot înșiri tu legile Mele și ai în gură legământul Meu,

Celui rău. Dumnezeu continuă să vorbească, îndreptându-Şi atenţia acum spre cel rău. Versetele 16-21 se ocupă mai ales de datoria omului faţă de semenii săi. În timp ce v. 7-15 se ocupă de formalism rece în chestiuni legate de religie, v. 16-21 se ocupă de făţarnici, de aceia care îi învaţă pe alţii Legea şi care, de fapt, o calcă în propria lor viaţă. Ce tot înşiri. [Ce ai tu de a face, KJV]. Compară Romani 2,17-24. Ai în gură legământul Meu. Neascultarea îi făcea nepotriviţi chiar şi de a rosti cuvintele legământului cu propriile lor buze (vezi la v. 5).


17 când tu urăști mustrările și arunci cuvintele Mele înapoia ta?

Mustrările. [Instrucţiunea, KJV]. Ebr. musar, "disciplină" (vezi la Proverbe 1,2). Cei răi urăsc disciplina.

Înapoia ta. Făţarnicul a arătat cât de mult dispreţuia cuvintele lui Dumnezeu aruncându-le înapoia sa.


18 Dacă vezi un hoț, te unești cu el, și te însoțești cu preacurvarii.

Dacă vezi. Ori de câte ori a avut ocazia să aibă beneficii de pe urma hoţiei, a fost gata să se asocieze.


19 Dai drumul gurii la rău, și limba ta urzește vicleșuguri.
20 Stai și vorbești împotriva fratelui tău, clevetești pe fiul mamei tale.

Împotriva fratelui tău. Minciuna şi vorbirea de rău par cu atât mai respingătoare atunci când fărădelegea e săvârşită împotriva rudei celei mai apropiate.


21 Iată ce ai făcut, și Eu am tăcut. Ți-ai închipuit că Eu sunt ca tine. Dar te voi mustra și îți voi pune totul sub ochi!

Eu am tăcut. Dumnezeu a răbdat prostia nelegiuitului până când a venit timpul să intervină prin judecata.

Cu Tine. Făţarnicul a gândit că Dumnezeu era ca el şi că este satisfăcut de formalism rece în religie şi de evlavia de formă, ca o mască pentru păcatul personal. Dar Dumnezeu consideră principiul, dreptatea, sinceritatea ca premise obligatorii ale închinării spirituale. Păcătosul tinde mereu să şi-L închipuie pe Dumnezeu în termenii propriilor sale scopuri păcătoase.

Îţi voi pune totul sub ochi. Dumnezeu dezvăluie acum în vederea cercetării amănunţite a păcătosului natura şi dimensiunile vinovăţiei lui înaintea scaunului de judecată, înainte de a stabili pedeapsa.


22 Luați seama, dar, voi care uitați pe Dumnezeu, ca nu cumva să vă sfâșii, și să nu fie nimeni să vă scape.

Luaţi seama dar. Versetele 22 şi 23 reprezintă încheierea poemului, repetând pe scurt învăţătura din v. 7-21. Dumnezeu vorbeşte, afirmând că El cere inima şi mintea omului ca unică jertfă ce poate fi acceptată. Aici este avertizare pentru nelegiuit şi încurajare pentru cel evlavios.

Uitaţi pe Dumnezeu. Cu toate că, după cele declarate formal, este angajat în adorarea lui Dumnezeu.

Nimeni să vă scape. Va veni un timp când chiar şi Mântuitorul va înceta să-l ocrotească pe păcătos, iar acesta va secera ce a semănat (vezi Isaia 13,9; Ţefania 1,14-18; Apocalipsa 6,15-17; 20:9; 5T 120).


23 Cine aduce mulțumiri ca jertfă, acela Mă proslăvește, și celui ce veghează asupra căii lui, aceluia îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu.”

Mă proslăveşte. Vezi la v. 15. Partea aceasta din verset se adresează formaliştilor din v. 7

15. Mulţumirea din inimă este un element fundamental în religia adevărată. E surprinzător cât de puţină importanţă acordăm spiritului de recunoştinţă şi exprimării ei în viaţa de creştin. Înclinăm să privim binefacerile lui Dumnezeu ca pe ceva de la sine înţeles.

Căii. [Purtării, KJV]. Vezi la Psalm 37,14.

Mântuirea lui Dumnezeu. Aceluia care Îi slujeşte lui Dumnezeu cu o inimă sinceră şi se poartă astfel în acord cu voinţa divină Dumnezeu îi va descoperi mântuirea Sa.

Psalmul are o aplicaţie permanent. Noi putem să participăm la toate ceremoniile bisericii, să fim participanţi constanţi la serviciul de închinare, să dăm cu mână largă pentru a ajuta pe săraci, să participăm activ la lucrarea misionară şi totuşi să fim osândiţi, dacă nu-L slujim lui Dumnezeu în duh sau dacă cultivăm păcatul în inimă.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1-6Ed 181

2-4�

GC 300

3, 4�

GC 642; PP 339

3-5�

2T 198

5�

CH 302, 558; EW 47, 57, 121

5.6�

PP 341

6�

COL 179; GC 639, 650

10�

CS 303; PP 525; TM 177; 1T 536; 2T 652; 3T 390, 549

10-12�

ChS 168; DA 434; TM 198

12�

3T 390

14.15�

DA 129

15�

COL 172; PK 631; TM 380; 5T 195

16-19�

1T 338

21�

Ed 144; MB 43

23�

COL 298; ML 33, 91, 153; PP 289; SC 109; 5T 319; 6T 62