Psalmii 5

1 Pleacă-Ţi urechea la cuvintele mele, Doamne! Ascultă suspinele mele!

INTRODUCERE - Psalmul 5 este o rugăciune de dimineaţă, scris în aceeaşi notă ca şi Psalmul 4, o rugăciune de seară. Împrejurările în care au fost scrişi cei doi psalmi au fost probabil asemănătoare. După o noapte de somn liniştit, psalmistul rosteşte această rugăciune înainte de a intra în casa lui Dumnezeu (v. 7). El e sigur că Dumnezeu, care nu va îngădui oamenilor nelegiuiţi să aibă izbândă, îi va ajuta pe cei care se încred în El să aibă bucurie deplină. Psalmul începe cu o rugăciune către Dumnezeu, apoi îşi exprimă încrederea neclintită în Dumnezeu, solicită călăuzirea lui Dumnezeu pentru momentele grele ale vieţii şi în final îi îndeamnă pe toţi să-şi pună încrederea în Dumnezeu.

Cu privire la preambul, vezi p. 616, 627, 629.

1. Suspinurile. [Meditaţia, KJV]. Psalmistul se roagă ca Dumnezeu să ia aminte nu numai la cuvintele sale, dar şi la scopul lor, la dorinţele ascunse şi nerostite ale inimii. Cuvântul pentru "suspine" ["meditaţie", KJV], hagig, se găseşte numai aici şi în Psalm 39,3, unde e tradus "contemplare" [KJV; "foc lăuntric", trd. Cornilescu), pare să însemne "gemet" sau "suspin". Prin hagig psalmistul ar putea să se refere la ceea ce numea Pavel stenagmoi, "suspine" (Romani 8,26). "Rugăciunea este dorinţa sinceră a sufletului, nerostită sau exprimată".

2 Ia aminte la strigătele mele, Împăratul meu şi Dumnezeul meu, căci către Tine mă rog!

Împăratul meu şi Dumnezeul meu. E vrednic de observat că David, ca împărat, recunoştea supunerea lui faţă de Împăratul împăraţilor, Dumnezeul său. "Dumnezeu" este aici o traducere a lui 'Elohim (vezi vol I p. 170, 171). Psalmistul recunoaşte atotputernicia lui Dumnezeu. Literatura ugaritică prezintă multe exemple în care 'el este intitulat "împărat".

3 Doamne, auzi-mi glasul dimineaţa! Dimineaţa eu îmi îndrept rugăciunea spre Tine şi aştept.

Dimineaţa. Psalmistul îşi înalţă în mod regulat glasul în rugăciune, dimineaţă după dimineaţă, dar în special cu ocazia aceasta, când e asaltat de duşmanii săi (vezi Psalm 55,17; 59,16; 88,13). Nu există obicei mai bun ca obiceiul rugăciunii de dimineaţă, când - singur cu Dumnezeu - sufletul se pregăteşte să-şi aducă la îndeplinire îndatoririle şi să înfrunte problemele unei zilei necunoscute.

"O clipă dimineaţa - o clipă nu mai mult

Mai bună-i ca o oră când ziua a trecut."

E bine să cultivăm deprinderea de a aduce cele dintâi roade ale stării noastre conştiente ca o jertfă de dimineaţă lui Dumnezeu.

Îndrept. Ebr. 'arak, literal "pus în rânduială". Cuvântul este folosit pentru aşezarea lemnelor pe altar în Genesa 22,9 şi pentru aranjarea pe masă a pâinilor punerii înainte (Exod 40,23). Rugăciunea psalmistului este un fel de jertfă de dimineaţă bine aranjată; ea nu e adusă la îndeplinire în mod necugetat.

Aştept. Psalmistul aşteaptă un semn al îndurării lui Dumnezeu ca răspuns la rugăciunea sa. Compară cu îndemnul Mântuitorului: "vegheaţi şi rugaţi-vă" (Matei 26,41).

4 Căci Tu nu eşti un Dumnezeu căruia să-I placă răul; cel rău nu poate locui lângă Tine.

Să-I placă răul. Dumnezeu este prea sfânt şi prea curat pentru a avea vreun rol în săvârşirea planurilor oamenilor nelegiuiţi. Dacă le-ar fi arătat vreo bunăvoinţă, ar fi fost ca şi cum le-ar fi îngăduit să vină în locuinţa Sa.

Locui. Ebr. gur, literal "sălăşlui". Răul e personificat, ca şi când ar putea să locuiască într-o casă. Cei care pot să locuiască împreună cu Dumnezeu sunt descrişi în Psalmul 15.

5 Nebunii nu pot să stea în preajma ochilor Tăi; Tu urăşti pe cei ce fac fărădelegea

Nebunii. Ebr. holelim, "lăudăroşi", cei mândri, cei obraznici, păcătoşii.

Nu pot să stea. Dumnezeu nu va fi adeptul cauzei celor lăudăroşi (vezi Psalm 1,5). El urăşte toate formele de nelegiuire; în psalmi "cei ce fac fărădelegea" [lucrătorii fărădelegii, KJV] sunt continuu amintiţi ca întruchipare concretă a principiului răului.

6 şi pierzi pe cei mincinoşi; Domnul urăşte pe oamenii care varsă sânge şi înşală.

Mincinoşii. Vezi Psalm 4,2.

Urăşte. Dumnezeu consideră într-atât că păcatul este o urâciune, încât nu poate trece cu vederea prezenţa lui în păcătos. Aceia pe care Dumnezeu îi urăşte sunt de fapt "oamenii care varsă sânge şi înşeală". Pluralul "bloods" [KJV] se referă la vărsarea de sânge sau la crimă (vezi Genesa 4,10). Duşmanii lui David sunt remarcaţi prin înşelătoriile şi crimele lor.

7 Dar eu, prin îndurarea Ta cea mare, pot să intru în Casa Ta şi să mă închin cu frică în Templul Tău cel sfânt.

Dar eu. Un contrast puternic. Spre deosebire de cei nelegiuiţi, psalmistul simte o siguranţă deplină când intră în casa lui Dumnezeu. Este dreptul lui.

Prin îndurarea Ta cea mare. [Mulţimea îndurării Tale, KJV]. Copilul lui Dumnezeu e tot atât de binevenit în casa lui Dumnezeu pe cât este de nepotrivită prezenţa acolo a celor nelegiuiţi. El e sigur de ospitalitatea lui Dumnezeu. Aceasta este o încredere veritabilă de copil într-un Părinte ceresc.

Frică. Expresia aceasta implică un profund respect la serviciul de închinare.

Închin. Literal, "mă plec până la pământ". Închinătorilor nu le era îngăduit să intre în sanctuar, ci undeva aproape sau mai departe, se plecau cu faţa la pământ în direcţia locaşului lui Dumnezeu.

Templul. Ebr. hekal, un palat ca în Isaia 39,7; Daniel 1,4; sau un templu unde ar putea să locuiască Dumnezeu. Hekal este folosit pentru ca nume pentru cortul care a precedat clădirea Templului (1 Samuel 1,9; 3,3; 2 Samuel 22,7), precum şi templul lui Solomon (2 Regi 18,16; 23,4; etc.). Aşadar, folosirea cuvântului hekal în versetul acesta nu e un argument, aşa cum susţin anumiţi critici, că psalmul e de origine post-davidică. Observaţi de asemenea că în Psalm 27 sanctuarul este denumit şi "templu" (hekal) şi "cort" (ohel) (v. 6).

E de asemenea vrednic de notat că expresiile paralele casa (bayith) şi templul (hekal) care apar în versetul acesta, se întâlnesc de repetate ori în literatura ugaritică (vezi p. 618) ca sinonime pentru locul în care locuieşte o divinitate. Iată un exemplu tipic: "Atunci Anath s-a dus la casa ei (bt), zeiţa a purces la templul (hkl) ei".

În ritualul iudaic modern, Psalm 5,7 a fost ales să fie recitat când închinătorul intră în sinagogă.

8 Doamne, călăuzeşte-mă pe calea plăcută Ţie, din pricina vrăjmaşilor mei! Netezeşte calea Ta sub paşii mei.

Verset ce nu a fost comentat.

9 Căci nu este nimic adevărat în gura lor; inima le este plină de răutate, gâtlejul le este un mormânt deschis, şi pe limbă au vorbe linguşitoare.

Nimic adevărat. [Nu e credincioşie, KJV]. Ebr. nekonah, de la kun, care înseamnă "a fi puternic întemeiat", "a fi vrednic de încredere". Vrăjmaşii sunt cu totul nedemni de încredere, ei sunt cu totul mincinoşi şi vicleni. Absalom se dusese la Hebron invocând un pretext total neadevărat (vezi 2 Samuel 15,7-10).

Răutate. [Nelegiuire, KJV]. Literal, "nimicire". În plus, gâtlejurile lor, ca nişte morminte deschise, sunt gata să înghită fericirea altora. Pavel foloseşte pasajul acesta pentru a caracteriza stricăciunea generală a omului (Romani 3,13). Mai departe, psalmistul se referă la un alt mădular al trupului, limba, care este la fel de stricat (vezi Iacob 3,5-9). Descrierea aceasta pare potrivită pentru trădarea lui Absalom şi a celor ce s-au răzvrătit împreună cu el (vezi 2 Samuel 15,1-6).

10 Loveşte-i ca pe nişte vinovaţi, Dumnezeule! Fă-i să cadă prin înseşi sfaturile lor. Prăbuşeşte-i în mijlocul păcatelor lor fără număr! Căci se răzvrătesc împotriva Ta.

Loveşte-i. [Nimiceşte-i, KJV]. Ebr. 'asham, "a fi vinovat". În forma folosită aici, cuvântul 'asham înseamnă "a considera vinovat". Psalmistul doreşte ca Dumnezeu să-i trateze pe vrăjmaşii săi ca pe nişte vinovaţi, lucru care neîndoios este adevărat. El cere ca ei "să cadă prin înseşi sfaturile lor", adică înseşi planurile lor să fie mijloacele nimicirii lor (vezi Psalm 7,15.16; Proverbe 26,27; 28,10.). Ideea aceasta se întâlneşte deseori în Vechiul Testament. Păcatul ajunge la un moment dat propriul său nimicitor.

11 Atunci toţi cei ce se încred în Tine se vor bucura, se vor înveseli totdeauna, căci Tu îi vei ocroti. Tu vei fi bucuria celor ce iubesc Numele Tău.

Se vor bucura. Vezi Psalm 2,12. Aceia care se încred în Dumnezeu au totdeauna prilej să se bucure. Bucuria lor se manifestă prin strigăte. Ei se bucură deoarece Dumnezeu îi apără. Psalmistul extinde propria sa bucurie pentru a-i cuprinde pe toţi ce se încred în Dumnezeu.

Numele. Adesea sinonim cu "persoană".

Vei fi bucuria. Creştinul devotat şi serios se va bucura de tot ce a descoperit Dumnezeu cu privire la Sine. El îşi găseşte bucuria în Dumnezeu, în contemplarea însuşirilor Lui şi a dovezilor iubirii Lui, în comuniunea cu El şi în slujire plină de iubire pentru El.

12 Căci Tu binecuvântezi pe cel neprihănit, Doamne, şi-l înconjori cu bunăvoinţa Ta, cum l-ai înconjura cu un scut.

Şi-l înconjură. Sau "încoronezi".

Scut. Ebr. sinnah, un scut mare despre care se spune că acopere tot corpul (nu magen din Psalm 3,3). Aşa cum scutul este pus în jurul ostaşului în ziua luptei, tot aşa Dumnezeu le oferă ocrotire deplină celor neprihăniţi. La încheierea psalmului, psalmistul îşi proclamă încrederea totală în ocrotirea deplină a lui Dumnezeu. The Bay Psalm Book parafrazează versetul acesta astfel: "Şi-l va încorona ca şi cu un scut, cu o acceptare plină de îndurare".

Cu o rugăciune de dimineaţă ca aceasta, psalmistul este gata să facă faţă atacurilor vrăjmaşilor din timpul zilei. Spurgeon a remarcat bine: "Să dăm lui Dumnezeu dimineţile zilelor noastre şi dimineaţa vieţii noastre. Rugăciunea ar trebui să fie cheia zilei şi lacătul nopţii. Închinarea ar trebui să fie atât luceafărul de seară, cât şi luceafărul de dimineaţă. Dacă începem ziua bine, ne vom da mai bine seama de prezenţa lui Dumnezeu în cursul orelor ei şi vom fi mai siguri că vom ajunge la patul nostru seara liniştiţi şi încrezători în inima noastră."

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 3 �

ML 15, 1T 397

4.5 �

2T 351