1 Dumnezeule, am auzit cu urechile noastre, și părinții noștri ne-au povestit lucrările pe care le-ai făcut pe vremea lor, în zilele de odinioară.

INTRODUCERE. -Psalmul 44 este o călduroasă stăruitoare adresată lui Dumnezeu ca El să intervină şi să izbăvească pe poporul Său de vrăjmaşii. Psalmul are patru subîmpărţiri: v. 1-8, bunătatea lui Dumnezeu faţă de Israel în zilele de demult; v. 9-16, trista soartă prezentă a lui Israel; v. 17-22, afirmaţia psalmistului că Israel a rămas credincios lui Dumnezeu; şi v. 23-26, apelul psalmistului către Dumnezeu pentru a izbăvi pe Israel. Compară cu Psalmii 59 şi 89.

Cu privire la preambul, vezi p. 617, 627.

1. Părinţii noştri. Istoria faptelor minunate ale lui Dumnezeu era transmisă din tată în fiu (vezi Exod 10,2; 12,26.27; Deuteronom 6,20-25; 32,7). Expresia "zilele de odinioară" ["în zilele lor", KJV] merge cu gândul înapoi, la vremea intrării în Canaan (vezi Psalm 44,3).


2 Cu mâna Ta ai izgonit neamuri, ca să-i sădești pe ei, ai lovit popoare, ca să-i întinzi pe ei.

Neamuri. Ebr. gayin, "popoare", aici popoarele Canaanului. În toată subîmpărţirea aceasta se scoate în evidenţă ideea că biruinţa asupra vrăjmaşului a fost câştigată nu prin tăria lui Israel, ci prin intervenţia lui Dumnezeu.

Pe ei. Adică pe copiii lui Israel.

Popoare. Adică popoarele Canaanului.

Ca să-i întinzi pe ei. Mai degrabă, "ca să-i eliberezi pe ei", adică pe copiii lui Israel. Paralelismul dublu poate fi ilustrat de următoarea parafrazare:

Cu mâna Ta, ai izgonit neamurile Canaanului

Şi i-ai sădit pe copiii lui Israel;

Ai lovit popoarele Canaanului

Şi ai eliberat pe copiii lui Israel.

3 Căci nu prin sabia lor au pus mâna pe țară, nu brațul lor i-a mântuit, ci dreapta Ta, brațul Tău, lumina feței Tale, pentru că îi iubeai.

Feţei. Cuvântul tradus astfel este redat "Eu însumi" [Prezenţa Mea, KJV; "Faţa Mea" trd. Nitz.; "Ochiul Meu", trd. G. Galateni] în Exod 33,14.15. Prezenţa lui Dumnezeu era simbolizată prin stâlpul de nor (Exod 13,21).

Îi iubeai. Sau "aveai mare plăcere de ei".


4 Dumnezeule, Tu ești Împăratul meu: poruncește izbăvirea lui Iacov!
5 Cu Tine doborâm pe vrăjmașii noștri, cu Numele Tău zdrobim pe potrivnicii noștri.

Cu Tine. [Prin Tine, KJV]. Biruinţa e pusă în seama lui Dumnezeu.

Doborâm. Ebr. nagach, folosit pentru împungerea bovinelor cu coarne în Deuteronom 33,17.


6 Căci nu în arcul meu mă încred, nu sabia mea mă va scăpa;
7 ci Tu ne izbăvești de vrăjmașii noștri și dai de rușine pe cei ce ne urăsc.
8 Noi, în fiecare zi, ne lăudăm cu Dumnezeu și pururi slăvim Numele Tău. (Oprire)

Ne lăudăm. Sau, "preamărim". Dumnezeu este unicul motiv de laudă. Compară cu Isaia 25,1-4. Oprire. [Selah, KJV]. Vezi p. 629.


9 Dar Tu ne lepezi, ne acoperi de rușine, nu mai ieși cu oștirile noastre;

Dar. Un puternic contrast între victoria de demult a lui Israel sub mâna puternică a lui Dumnezeu şi soarta tristă a naţiunii din prezent. Psalmistul foloseşte limbajul netehnic al scriitorilor Bibliei, care atât de des Îl descriu pe Dumnezeu ca făcând lucrurile acelea care nu împiedică să fie făcute (vezi la 2 Cronici 18,18). Există un sens în care o astfel de descriere este corectă, dar limbajul trebuie să fie înţeles în lumina revelaţiei generale a inspiraţiei. Suferinţa şi moartea au pătruns în lumea aceasta ca urmare a păcatului, iar vina pentru prezenţa lor trebuie pusă pe seama lui Satana, nu a lui Dumnezeu. Dumnezeu "a semănat o sămânţă bună în ţarina Lui", dar "a venit vrăjmaşul lui, a semănat neghină între grâu" (Matei 13,24.25).

Există un sens, în care uneori Dumnezeu este răspunzător în mod mai direct pentru nenorocire. Într-o lume în care există răul pare esenţial ca păcatul să aducă pedeapsă, astfel încât pornirile rele ale inimii omului să poată fi înfrânate. Astfel, Dumnezeu a rânduit pedeapsa civilă pentru persoanele individuale şi a hotărât ca nelegiuirile poporului să cadă asupra poporului (vezi la 2 Cronici 22,8). Nenorocirile lui Israel făceau parte fie din categoria aceasta, în care caz nu erau pe nedrept, fie din categoria generală a suferinţelor cu care vrăjmaşul hărţuieşte familia omenească. Într-un asemenea caz, Dumnezeu nu ar trebui să fie considerat răspunzător pentru ele. Cel în cauză poate că nu întotdeauna va fi capabil să determine cauza suferinţei sale. În timp ce caută un răspuns el ar trebui să fie atent să nu-L învinovăţească pe Dumnezeu în chip "necuvincios" (Iov 1,22).

Ne lepezi. Compară cu Psalm 43,2.


10 ne faci să dăm dosul înaintea vrăjmașului, și cei ce ne urăsc ridică prăzi luate de la noi.
11 Ne dai ca pe niște oi de mâncat și ne risipești printre neamuri.

Oi de mâncat. Literal, "oi de hrană", adică oi menite să fie măcelărite pentru a servi ca hrană (vezi v. 22).

Neamuri. [Naţiuni, KJV]. Vezi la v. 2.


12 Vinzi pe poporul Tău pe nimic și nu-l socotești de mare preț.

Pe nimic. Literal, "pe ne-bogăţii". Era ca şi cum Israel fusese lepădat, ca şi cum n-ar fi avut nici o valoare. Nu-i socoteşti de mare preţ. Sau "nu ai tras nici un câştig din preţul de vânzare a lor" (RSV).


13 Ne faci de ocara vecinilor noștri, de batjocura și de râsul celor ce ne înconjoară.

Ocara. Compară cu Psalm 39,8.


14 Ne faci de pomină printre neamuri și pricină de clătinare din cap printre popoare.

De pomină. Ebr. mashal, un cuvânt cu mai multe sensuri, "parabolă", "proverb", "o cuvântare profetică simbolică" sau "un cântec de satiră", ca aici şi în Deuteronom 28,37 şi 1 Regi 9,7.


15 Ocara mea este totdeauna înaintea mea, și rușinea îmi acoperă fața,

Ocara. [Confuzie, KJV]. Sau, "insultă".

Îmi acoperă faţa. Compară cu Psalm 69,7.


16 la glasul celui ce mă batjocorește și mă ocărăște, la vederea vrăjmașului și răzbunătorului.

La glasul. Sau "din cauza glasului".

La vederea. Versetul acesta încheie descrierea făcută de psalmist stării neajutorate a naţiunii Israel.


17 Toate acestea ni se întâmplă fără ca noi să Te fi uitat, fără să fi călcat legământul Tău:

Fără ca noi să Te fi uitat. Psalmistul susţine că motivul necazurilor lui Israel nu poate fi legat de părăsirea lui Dumnezeu; că deşi rămăsese credincioasă, ea fusese pedepsită.

Legământul Tău. E dificil de înţeles cum putea psalmistul să susţină că Israel rămăsese credincios, când acesta se lepădase continuu de Dumnezeu. Poate că el vrea să spună că deşi indivizii - chiar o majoritate dintre ei - călcaseră legământul, totuşi, ca naţiune, Israel nu-L tăgăduise în mod oficial pe Dumnezeu. Sau, poate cuprins de adânca lui durere, el vorbeşte folosind hiperbola, aşa cum este obiceiul în Răsărit.


18 da, inima nu ni s-a abătut, pașii nu ni s-au depărtat de pe cărarea Ta,
19 ca să ne zdrobești în locuința șacalilor și să ne acoperi cu umbra morții.

Şacalilor. [Balauri, KJV]. Ebr. tannim, "şacali"; a nu se confunda cu tannin, "monstru marin" (Genesa 1,21; Psalm 148,7) sau "şarpe" (Exod 7,9.10). "Locuinţa şacalilor" înseamnă un loc sălbatic, pustiu, pe unde mişune astfel de creaturi. Psalmistul spune că naţiunea ebraică a fost jefuită şi a devenise un loc potrivit în care să locuiască fiarele sălbatice (vezi Ieremia 9,11; 10,22). Aceasta este o hiperbolă impresionantă.

Umbra morţii. Vezi la Psalm 23,4; vezi şi Iov 3,5.


20 Dacă am fi uitat Numele Dumnezeului nostru și ne-am fi întins mâinile spre un dumnezeu străin,

Am fi întins mâinile. Compară cu 1 Regi 8,22; 2 Cronici 6,12.13.


21 n-ar ști Dumnezeu lucrul acesta, El, care cunoaște tainele inimii?

Cunoaşte. Dacă lucrul acesta ar fi adevărat, Dumnezeu ar şti. Acesta este un apel solemn la atotştiinţa lui Dumnezeu. Inimii. Vezi Evrei 4,12.


22 Dar din pricina Ta suntem înjunghiați în toate zilele, suntem priviți ca niște oi sortite pentru măcelărie.

Din pricina Ta. Psalmistul pretinde că suferinţele nu erau din cauză că poporul călcase legământul, ci pentru că ei erau poporul lui Dumnezeu. Pavel citează versetul acesta pentru a descrie suferinţele creştinului (vezi Romani 8,36).


23 Trezește-Te! Pentru ce dormi, Doamne? Trezește-Te! Nu ne lepăda pe vecie!

Trezeşte-te. Compară Psalm 3,7; 7,6; 35,23; 78,65. Pare că Dumnezeu părăsise cu totul pe Israel. Acum psalmistul începe să-L roage. Un tablou mai corespunzător despre purtării de grijă al lui Dumnezeu faţă de Israel se găseşte în Psalm 121.


24 Pentru ce Îți ascunzi fața? Pentru ce uiți de nenorocirea și apăsarea noastră?

Pentru ce Îţi ascunzi Faţa? Compară cu Psalm 13,1.


25 Căci sufletul ne este doborât în țărână de mâhnire, trupul nostru este lipit de pământ.

Sufletul ne este. Sau, "noi suntem" (vezi la Psalm 16,10). Versetul acesta arată o suferinţă şi

o descurajare ajunse la extrem.

26 Scoală-Te, ca să ne ajuți! Izbăvește-ne, pentru bunătatea Ta!

Pentru bunătatea Ta. Sau "pentru iubirea Ta" (vezi la Psalm 36,7). În ciuda disperării acute cu privire la soarta înjositoare a naţiunii, psalmistul nu renunţă la credinţa în iubirea lui Dumnezeu. Necazul său era datorat incapacităţii sale de a înţelege căile lui Dumnezeu. Tăria lui stă în siguranţa iubirii nesecate a lui Dumnezeu.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 4-7PP 716