Psalmii 25

1 La Tine, Doamne, îmi înalţ sufletul.

INTRODUCERE - Psalmul 25 este al doilea din psalmii-acrostih sau alfabetici (vezi p. 625). El este o rugăciune care încorporează stări de devoţiune precum implorarea, mărturisirea credinţei şi penitenţa. Ca şi alţi psalmi-acrostih, el nu prezintă o dezvoltare logică a ideii, ci constă dintr-o colecţie de expresii independente de devoţiune, aranjate în forma alfabetică, mai ales pe tema că Dumnezeu călăuzeşte şi învaţă pe cel cu duhul smerit şi dispus să înveţe.

Sunt tot atât de multe versete în psalmul acesta câte litere are alfabetul ebraic (22), cea dintâi literă stând la începutul fiecărui verset. Totuşi, se observă următoarele devieri de la tiparul strict: primele două versete încep cu prima literă a alfabetului; literele a 2-a, a 6-a şi a 19-a nu apar; atât v. 18 şi 19 încep cu litera a 20-a, iar v. 22 începe cu litera a 17-a. Psalmul 34 este aranjat într-un fel oarecum asemănător.

Cu privire la autorul psalmului, vezi 5 T 630.

Cu privire la preambul, vezi p. 626.

1. La Tine. Starea de meditaţie este fixată în versetul întâi (vezi Psalm 86,4; 143,8). În ebraică, versetul începe cu 'aleph, cea dintâi literă a alfabetului ebraic.

2 În Tine, Dumnezeule, mă încred: să nu fiu dat de ruşine, ca să nu se bucure vrăjmaşii mei de mine!

Să nu fiu dat de ruşine. Psalmistul se încredea în Dumnezeu. Duşmanii lui ar fi avut motiv să triumfe, dacă el ar fi fost înşelat în această încredere. Versetul începe cu 'aleph. A doua literă, beth, nu apare în acrostih. Totuşi, al doilea cuvânt al acestui verset începe cu beth. Unii învăţaţi consideră primul cuvânt ca aparţinând unui rând neterminat din versetul 1.

3 Da, toţi cei ce nădăjduiesc în Tine nu vor fi daţi de ruşine: ci de ruşine vor fi daţi cei ce Te părăsesc fără temei.

Cei ce nădăjduiesc în Tine. Compară cu Psalm 27,14; 37,34. Expresia dă de înţeles că noi aşteptăm de la Dumnezeu îndrumări şi har ca să le urmăm. Psalmistul extinde rugăciunea ca să-i cuprindă pe toţi credincioşii evlavioşi.

4 Arată-mi, Doamne, căile Tale şi învaţă-mă cărările Tale.

Arată-mi. Săraci în pricepere spirituală, avem nevoie ca lumina lui Dumnezeu să se reverse asupra cărării noastre. Moise se ruga pentru o astfel de lumină (vezi Exod 33,13). Psalmistul este conştient mereu de această nevoie (vezi Psalm 27,11; 86,11; 119,33). "Mă condu, blândă lumină" (Newman) este un prea frumos imn-rugăciune care exprimă ideea aceasta. Când ne rugăm să înţelegem căile lui Dumnezeu, cerem să înţelegem scopurile Sale, ca să ne putem îndrepta purtarea în mod înţelept.

5 Povăţuieşte-mă în adevărul Tău şi învaţă-mă; căci Tu eşti Dumnezeul mântuirii mele, Tu eşti totdeauna nădejdea mea!

Adevărul Tău. Adevărul lui Dumnezeu în contrast cu ceea ce noi, oamenii, putem considera în mod greşit că este adevăr (vezi Psalm 36,1-3; 86,11). Tu eşti totdeauna nădejdea noastră. Vezi la v. 3.

6 Adu-Ţi aminte, Doamne, de îndurarea şi bunătatea Ta; căci sunt veşnice.

Adu-Ţi aminte. Binecuvântările din trecut constituie temeiul conform căruia aşteaptă David binecuvântările viitoare. "Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci" (Evrei 13,8). Una din cele mai plăcute caracteristici ale lui David este rememorarea constantă a semnelor bunăvoinţei lui Dumnezeu.

Sunt veşnice. [Au fost pururi din vechime, KJV]. Faptele de bunătate ale lui Dumnezeu n-au lipsit niciodată. Dumnezeu este întotdeauna bun. Litera waw nu apare în acrostih, versetul acesta începe cu litera următoare din alfabetul ebraic, şi anume zayin.

7 Nu-Ţi aduce aminte de greşelile din tinereţea mea, nici de fărădelegile mele; ci adu-Ţi aminte de mine, după îndurarea Ta, pentru bunătatea Ta, Doamne!

Greşelile din tinereţea mea. [Păcatele tinereţii mele, KJV]. Poate conştient de tendinţa părintelui pământesc de a ierta nebuniile tinereţii fiului său, psalmistul Îl roagă pe Tatăl lui ceresc să uite faptele necugetate ale tinereţii lui (vezi Iov 13,26, unde Iov Îl acuză pe Dumnezeu că-l face să sufere pentru păcatele tinereţii sale). Rugăciunea de iertare din acest verset vine după ce psalmistul îşi dă seama că păcatul va ţine departe îndurarea lui Dumnezeu, pentru care se rugase în v. 6.

Fărădelegile. Ebr. pesha?im, "răzvrătiri", "revolte", subînţelegând astfel păcate cu voia. Pentru bunătatea Ta. Nu pentru vreo calitate a sa personală, ci pentru că Dumnezeu este bun. Psalmul preamăreşte bunătatea nemărginită a lui Dumnezeu.

La maturitate, când ne dăm seama de povara păcatelor noastre, ne sprijinim pe iubirea cea mare a lui Dumnezeu, aşa cum e exprimată prin aceste cuvinte: "îndurare", "bunătate" (v. 6 şi 7). Versetul acesta sugerează că psalmistul a scris poemul în anii de mai târziu.

8 Domnul este bun şi drept: de aceea arată El păcătoşilor calea.

Bun şi drept. De la rugăciune psalmistul trece la meditaţie asupra caracterului lui Dumnezeu şi a felului Său de se purta ca oamenii. Întrucât El este bun şi drept, va mustra, va pedepsi, va călăuzi drept, ca un bun învăţător.

9 El face pe cei smeriţi să umble în tot ce este drept. El învaţă pe cei smeriţi calea Sa.

Smeriţi. Aceia care sunt ascultători, dispuşi să înveţe. Smerenia este cea dintâi treaptă pe scara dezvoltării creştine (vezi Matei 18,3).

Ce este drept. [În judecată, KJV]. Printr-o corectă preţuire a ceea ce înseamnă adevăr, datorie şi cale dreaptă a vieţii.

Calea Sa. "Nu calea mea, Doamne, ci a Ta!" ar trebui să fie rugăciunea celui care, cu smerenie, Îl urmează pe Dumnezeu.

10 Toate cărările Domnului sunt îndurare şi credincioşie pentru cei ce păzesc legământul şi poruncile Lui.

Îndurarea şi credincioşia. [Îndurare şi adevăr, KJV]. Sinonime cu compătimire şi loialitate, două atribute ale caracterului lui Dumnezeu (vezi Psalm 85,10; cf. "harul şi adevărul" din Ioan 1,17).

Poruncile. [Mărturiile, KJV]. Vezi la Psalm 19,7.

11 Pentru Numele Tău, Doamne, iartă-mi fărădelegea, căci mare este!

Pentru Numele Tău. Pentru onoarea Numelui lui Dumnezeu. Psalmistul trece de la meditaţia asupra bunătăţii lui Dumnezeu la amintirea păcatelor sale. El e constrâns să ceară iertare, ca harul şi adevărul să se poată manifesta în sufletul lui (vezi v. 10). El se teme că legământul va fi rupt.

Este mare. Psalmistul îşi dă seama că păcatul lui este atât de mare (vezi Romani 5,15-21), încât are nevoie de iertarea pe care numai un Dumnezeu bun o poate da. Iubirea cea nemărginită a prevăzut o cale ca păcatele să poată fi iertate fără plată.

12 Cine este omul care se teme de Domnul? Aceluia Domnul îi arată calea pe care trebuie s-o aleagă.

Îi arată calea. [Îl învaţă calea, KJV]. Dumnezeu poate să facă lucruri mari pentru omul care Îl onorează. Un asemenea om va învăţa de la Dumnezeu calea cea bună. Aceluia Dumnezeu îi va descoperi calea poruncilor Lui (vezi Psalm 119,30.173; Ioan 7,17).

Pe care trebuie s-o aleagă. Dumnezeu îl va învăţa în aşa fel încât el să aleagă calea cea bună. Omul nu e un automat. El are putere de alegere. Dar când un om se teme de Dumnezeu, puterea lui de alegere este exercitată în direcţia cea bună: el alege calea lui Dumnezeu (vezi DA 668). Începând cu versetul acesta este dată o serie nouă de cugetări.

13 El va locui în fericire, şi sămânţa lui va stăpâni ţara.

Va locui. Literal, "va petrece noaptea".

În fericire. [În tihnă, KJV]. Literal, "în bunătate", într-o stare de siguranţă, în contrast cu soarta celui care rătăceşte fără o călăuză. Omul pocăit este ca un om care este liniştit şi în pace în propriul lui cămin (vezi Psalm 34,11; 37,28).

Sămânţa lui. Urmaşii lui.

Vor moşteni. Vezi Exod 20,12; Apocalipsa 26,3-13. Ţinta veşnică, aceea ca cel drept să moştenească pământul, este ţinută în şah doar de circumstanţe întâmplătoare şi temporare (vezi Romani 8,19-24; Matei 5,5).

14 Prietenia Domnului este pentru cei ce se tem de El, şi legământul făcut cu El le dă învăţătură.

Prietenia. [Taina, KJV]. Ebr. sod, "convorbire confidenţială", "un prieten special, intim", "o grupă de apropiaţi". "Prietenia" ar putea să fie intenţia exprimată aici (vezi RSV). Cei neprihăniţi se bucură de prietenia intimă cu Dumnezeu. El le spune lucrurile Lui tainice (vezi Proverbe 3,32). Avraam era prietenul lui Dumnezeu (vezi 2 Cronici 20,7; cf. Genesa 18,17).

Legământul. Vezi la v. 10. Dumnezeu îi face pe copiii Lui să înţeleagă tot ce e cuprins în legământul Lui cu ei, ca să dea fericirea şi mântuirea.

15 Eu îmi întorc necurmat ochii spre Domnul, căci El îmi va scoate picioarele din laţ.

Spre Domnul. Compară cu Psalm 141,8. E bine ca anticiparea spirituală să devină o stare obişnuită a minţii. Sunt ochii mei îndreptaţi spre Domnul sau spre mine însumi? Din laţ. Vezi Psalm 9,15; 10,9; 31,4. Dumnezeu nu ne ţine afară din laţ dacă alegem deliberat să fim prinşi de ea, dar ne promite să ne elibereze şi să ne mântuiască.

16 Priveşte-mă şi ai milă de mine, căci sunt părăsit şi nenorocit.

Verset ce nu a fost comentat.

17 Neliniştea inimii mele creşte: scoate-mă din necazul meu!

Verset ce nu a fost comentat.

18 Uită-Te la ticăloşia şi truda mea şi iartă-mi toate păcatele mele.

Iartă-mi. Ebr. naśa', care are unul dintre sensurile de bază "a ridica", precum şi "a îndepărta", "a duce departe". El este folosit pentru iertare într-un număr de pasaje (Genesa 50,17; Exod 10,17; 32,32 etc.). Naśa' este folosit şi pentru purtarea înlocuitoare a păcatelor. Preoţii urmau să poarte nelegiuirea copiilor lui Iuda (Levitic 10,17). Există o simplă trecere de la ideea de purtare înlocuitoare de păcat la cea de iertare. Unul dintre cuvintele greceşti corespunzătoare, airo, apare în Ioan 1,29 în afirmaţia "care ridică păcatele lumii".

În loc de un qoph, cu care ar trebui să înceapă acest verset, dacă s-ar urma tiparul regulat de acrostih, versetul acesta începe cu resh, litera imediat următoare în alfabetul ebraic. În acelaşi timp, resh apare şi la locul lui cuvenit, la începutul v. 19.

19 Vezi cât de mulţi sunt vrăjmaşii mei şi cu ce ură mare mă urmăresc.

Vrăjmaşii. Vezi Psalm 3,6.7; 5,8; 6,7.10; 7,1.6; 17,9 etc.

Ură mare. Duşmanii lui David căutau continuu nimicirea lui.

20 Păzeşte-mi sufletul şi scapă-mă! Nu mă lăsa să fiu dat de ruşine când mă încred în Tine!

Sufletul. Adică "mă" (vezi la Psalm 3,2; 16,10).

Să nu fiu dat de ruşine. Vezi la v. 2.

21 Să mă ocrotească nevinovăţia şi neprihănirea, când îmi pun nădejdea în Tine!

Nevinovăţia şi neprihănirea. Prin harul lui Dumnezeu, el nădăjduieşte să-şi însuşească trăsăturile desăvârşirii. Anterior, deplânsese mărimea păcatului lui (v. 11). Versetul acesta începe cu taw, ultima literă a alfabetului ebraic.

22 Izbăveşte, Dumnezeule, pe Israel din toate necazurile lui.

Israel. Poporul lui Dumnezeu. Deşi până acum psalmul a fost strict personal, psalmistul lărgeşte aria, cuprinzând în cererea sa pe toţi copiii lui Dumnezeu care se găsesc în circumstanţe asemănătoare. Era ceva natural ca psalmistul să adauge o rugăciune pentru poporul lui din preaplinul inimii. Din punctul de vedere al închinării publice, versetul acesta face ca întregul psalm să fie potrivit pentru o adunare de închinători.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

7-9 5T 630

9�

AA 279; LS 92; ML 56; PP 384; SL 12; TM 502; 3T 449; 7T 213; 4T 653

10 �

GC 354

14 �

DA 412; FE 374; GC 312; PP 139, 329; TM 269