Psalmii 16

1 Păzeşte-mă, Dumnezeule, căci în Tine mă încred.

INTRODUCERE - Psalmul 16 este o expresie a deplinei fericiri care izvorăşte din supunerea totală faţă de Dumnezeu. Psalmistul evoluează de la ideea de Dumnezeu ca unic Ocrotitor la o declaraţie a credinţei în viaţa veşnică, o declaraţie rar exprimată atât de clar în Vechiul Testament. Ultimele versete au un sens mesianic. Şase strofe destul de regulate alcătuiesc structura poemului. Unii sugerează ca ocazie specială pentru fundalul psalmului experienţa raportată în 1 Samuel 26,19, dar aceasta este doar o speculaţie. Cu privire la obârşia davidică a psalmului, vezi Fapte 2,25; cf. AA 227.

Cu privire la preambul, vezi p. 616, 627.

1. Păzeşte-mă. Psalmul începe cu o rugăciune călduroasă, plină de încredere. Psalmistul nu

strigă după ajutor într-un timp de primejdie. El se roagă doar pentru o grijă continuă. Mă încred. Sau "îmi caut scăparea".

2 Eu zic Domnului: „Tu eşti Domnul meu, Tu eşti singura mea fericire!”

Eu. [Sufletul meu, KJV]. Expresia [din KJV] nu apare în ebraică. Ea e inserată deoarece în ebraică verbul pentru "tu ai zis" [KJV] este la feminin. Dacă forma verbului e corectă, trebuie să fie înţeles "femininul de adresă". Totuşi, câteva manuscrise ebraice, susţinute de LXX, au verbul la persoana întâi, permiţând astfel traducerea: "Eu am zis Domnului", etc.

Domnul meu. Cuvântul ebraic folosit aici nu este Yahweh, ci 'Adonai, "Stăpânul meu" (vezi vol. I, p. 35).

Tu eşti singura mea fericire. [Bunătatea mea ajunge la tine, KJV]. Literal, "binele meu nu asupra ta". Sensul expresiei ebraice traduse astfel nu e clar. Traducerea RSV: "nu am alt bine afară de tine" este bazată pe traducerea interpretativă a Targumilor şi a lui Ieronim. Poate că psalmistul a vrut să spună: "Dumnezeu este izvorul tot binelui meu, şi de aceea unicul obiect al încrederii şi devoţiunii mele."

3 Sfinţii care sunt în ţară, oamenii evlavioşi, sunt toată plăcerea mea.

Sfinţii. Ebr. qedoshim, literal, "cei sfinţi". Sfinţenia este asemănare cu Dumnezeu (vezi Levitic 19,2). Poporul lui Dumnezeu, care ascultă de legea Lui şi poartă haina neprihănirii lui Hristos, ar trebui să se bucure că Dumnezeu îi numeşte sfinţii Lui. David este încântat de tovărăşia celor sfinţi. Ei sunt oamenii speciali ai lui Dumnezeu - adevăraţii oameni nobili ai lui Dumnezeu. Iubirea de Dumnezeu este cea mai sigură legătură de unire în mijlocul poporului lui Dumnezeu (vezi Psalm 55,14; 133).

4 Idolii se înmulţesc, oamenii aleargă după dumnezei străini, dar eu n-aduc jertfele lor de sânge şi nu pun numele lor pe buzele mele.

Idolii. [Întristările, KJV]. Aceia care aleg un alt Dumnezeu în afară de Iehova vor avea parte mereu de întristare, în timp ce psalmistul primeşte numai bine de la singurul Dumnezeu adevărat.

Jertfele lor de sânge. [Jertfele de băutură de sânge, KJV]. Întrucât vinul era folosit ca o "jertfă de băutură" la serviciul de închinare al lui Iehova (Exod 29,40; Numeri 15,5.7), expresia aceasta pare să dea de înţeles că sângele animalelor era folosit cu un scop asemănător printre păgâni. Pentru evrei, aceasta era o idee respingătoare (vezi Genesa 9,4; Levitic 3,17; 7,26). David nu voia să participe în nici un fel cultul zeilor păgâni. El nu voia să-şi întineze buzele prin pomenirea numelui lor.

5 Domnul este partea mea de moştenire şi paharul meu, Tu îmi îndrepţi sorţul meu.

Moştenire. Compară cu Numeri 18,20. Aşa cum Dumnezeu şi nu pământ era moştenirea lui Levi, când ţara Canaan a fost împărţită seminţiilor, tot aşa psalmistul susţine că Dumnezeu este partea lui de moştenire. Pe bună dreptate, creştinul poate să-şi pună încrederea în Dumnezeu. Rugăciunea noastră să fie: "Nimeni pe pământ în afară de Tine."

Paharul meu. Soarta sau condiţia mea în viaţă (vezi Psalm 11,6). În literatura ugaritică (vezi

p. 618) "pahar" are sensul de "soartă" sau "destin". Setea psalmistului se astâmpără doar în Dumnezeu. Îndrepţi. [Menţii, KJV]. Probabil de la ebr. tamak, "a ţine tare".

Sorţul. Compară Numeri 26,55. Psalmistul poate a avut în minte împărţirea pământului canaanit prin tragere la sorţi.

6 O moştenire plăcută mi-a căzut la sorţi, o frumoasă moşie mi-a fost dată.

Moştenire. [Funii, KJV]. Ebr. chabalim, "lungimi de funie pentru măsurarea şi împărţirea unui ogor". Întrucât Dumnezeu alesese partea psalmistului, ea era cea mai aleasă.

Frumoasă moşie. "Moştenirea" din v. 5. Înţelegerea acestui lucru îl face pe psalmist să izbucnească în mulţumirile versetelor următoare.

7 Eu binecuvântez pe Domnul care mă sfătuieşte, căci până şi noaptea îmi dă îndemnuri inima.

Noaptea. În liniştea nopţii, Dumnezeu vorbeşte inimii omului cu o delicateţe deosebită (vezi Psalm 4,4).

Inima. (Rărunchii, KJV). Vezi Psalm 7,9. Simţămintele cele mai profunde vorbesc despre Dumnezeu.

8 Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei: când este El la dreapta mea, nu mă clatin.

Am. Petru interpretează v. 8-10 şi Pavel v. 10 ca profetizând învierea lui Hristos în trup (Fapte 2,25-31; 13,35-37). Ca atare, această parte a psalmului e hotărât mesianică. Prin eliberarea lui Hristos din mormânt şi prin învierea Lui înţelesul acestor versete a fost clarificat. Despre învierea lui Isus Hristos, vezi Luca 24,39; Ioan 20,27.

Înaintea ochilor mei. [înaintea mea, KJV]. În ochii lui David, Dumnezeu nu este ceva abstract, ci o Persoană pe care o vede cu adevărat. Enoh a umblat cu Dumnezeu (Genesa 5,22; vezi 5T 596; 8T 329-331). Moise a tezaurizat viziunea lui Dumnezeu (vezi 5T 652). Noi avem nevoie să fim mereu conştienţi de prezenţa lui Dumnezeu. Simţământul prezenţei lui Dumnezeu va fi nu numai un inhibitor al păcatului, ci şi o bucurie a inimii. El va lumina viaţa şi va da sens împrejurărilor.

La dreapta mea. Expresia, aplicată atât omului, cât şi lui Dumnezeu, este în mod special folosită în Psalmi. Poziţia este una de onoare şi demnitate, apărare şi adăpost. Aici este vorba despre ultima.

Nu mă clatin. Vezi Psalmi 15,5. Creştinul se poate bucura din plin, deoarece stă pe Stânca veacurilor.

9 De aceea inima mi se bucură, sufletul mi se înveseleşte, şi trupul mi se odihneşte în linişte.

Sufletul. [Slava, KJV]. Ebr. kabod, "onoare", "reputaţie". LXX redă "limbă", aşa cum se spune şi în Fapte 2,26. David este cel mai expansiv dintre cântăreţi. Fiecare fibră a fiinţei lui Îl proslăveşte pe Dumnezeu. Viaţa lui de pe pământ e o pregustare a vieţii viitoare, din cer. "Cântarea de laudă este atmosfera cerului" (Ed 161).

Odihneşte. Ebr. shakan, "a se aşeza", "a locui", "a se aşeza să rămână".

10 Căci nu vei lăsa sufletul meu în Locuinţa morţilor, nu vei îngădui ca preaiubitul Tău să vadă putrezirea.

Lăsa. Ebr. ?azab, "a părăsi". Propoziţia zice literal: "Nu vei abandona sufletul meu în she'ol".

Sufletul. Ebr. nephesh, un cuvânt care apare de 755 de ori în Vechiul Testament, de 144 de ori în Psalmi, cel mai adesea tradus "suflet". Traducerea aceasta e nefericită, deoarece "suflet" transmite cititorului idei care de fapt nu aparţin propriu zis cuvântului nephesh. O scurtă analizare a cuvântului ebraic va clarifica ce înţelegeau scriitorii Bibliei când foloseau cuvântul acesta.

Nephesh provine din rădăcina naphash, un verb care apare doar de trei ori în Vechiul Testament (Exod 23,12; 31,17; 2 Samuel 16,14), de fiecare dată însemnând "a răsufla" sau "a se odihni" ["a se înviora" sau "a se împrospăta", KJV]. Verbul pare să se întoarcă la sensul de bază, şi anume acela de respiraţie.

O definiţie a cuvântului nephesh se poate extrage din raportul biblic al facerii omului (Genesa 2,7). Raportul declară că atunci când Dumnezeu a dat viaţă trupului pe care îl formase, omul a devenit în mod faptic "un suflet viu" ["suflet de viaţă", KJV]. "Sufletul" nu exista până atunci, ci a fost adus la existenţă odată cu facerea omului, a lui Adam. Un nou suflet vine la viaţă de fiecare dată când se naşte un copil. Fiecare naştere reprezintă o nouă şi unică unitate de viaţă, diferită şi separată de alte unităţi similare. Noua unitate nu se poate niciodată contopi cu o altă unitate. Ea va fi totdeauna ea însăşi. Pot fi nenumăratele altele ca ea, dar nici una nu este de fapt acea unitate. Această unicitate a individualităţii pare să fie ideea scoasă în evidenţă în termenul ebraic nephesh.

Nephesh este aplicat nu numai la oameni, ci şi la animale. Expresia: "Să mişune apele de vietăţi" (Genesa 1,20) e, literal, "apele să mişune de mulţimi de suflete de viaţă [indivizi de viaţă]." Dobitoacele şi zburătoarele sunt numite "vieţuitoare", literal, "suflete de viaţă", adică "indivizi de viaţă" (Genesa 2,19). De aici, atât animalele cât şi fiinţe omeneşti sunt "suflete".

Această idee fundamentală a "sufletului" ca fiind individul în sine şi nu o parte constituentă a individului pare să stea la baza diferitelor apariţii ale cuvântului nephesh. De aceea, e mai bine să se spună că o anumită persoană sau un anumit animal este un suflet decât să se spună că are un suflet.

De la ideea fundamentală că nephesh este un individ sau o persoană vine folosirea idiomatică a lui nephesh în locul pronumelui personal. Expresii precum "sufletul meu" sunt idiomatice pentru "eu", "mie"; "sufletul tău" pentru "tine", "ţie"; "sufletul lor" pentru "ei", "lor".

Întrucât fiecare nou nephesh reprezintă o nouă unitate de viaţă, el este adesea folosit ca sinonim al "vieţii". În 119 cazuri, KJV traduce nephesh cu "viaţă" şi sunt alte cazuri când "viaţă" ar fi fost o traducere mai potrivită (vezi la 1 Regi 17,21).

În majoritatea cazurilor când apare nephesh, ar putea fi tradus corespunzător prin "persoană", "individ", "viaţă" sau prin pronumele personal corespunzător. "Sufletul acela va fi nimicit" (Levitic 19,8) este, simplu, "el va fi nimicit" ("omul acela va fi nimicit", trad. Cornilescu).

Locuinţa morţilor. [Iad, KJV]. Ebr. she'ol, locuinţa simbolică a morţilor, unde se spune că cei care au părăsit viaţa dorm laolaltă (vezi la Proverbe 15,11). Vezi împlinirea acestei preziceri în învierea lui Hristos (Fapte 2,25-31). Despre interpretarea profetică a Vechiului Testament, vezi la Deuteronom 18,15.

Prea iubitul. [Sfântul Tău, KJV]. Ebr. chasid, deseori tradus "sfânt" (vezi Psalm 30,4; 31,23; 50,5; 79,2 etc; vezi Nota suplimentară la Psalm 36).

Putrezirea. Ebr. shachath. "Groapă", aşa cum e tradus cuvântul de multe ori (Iov 33,18.24.28.30 etc.); shachath este de asemenea tradus "mocirlă" (Iov 9,31), "groapă" ["nimicire", KJV] (Psalm 55,23).

11 Îmi vei arăta cărarea vieţii; înaintea feţei Tale sunt bucurii nespuse şi desfătări veşnice în dreapta Ta.

Îmi vei arăta. Literal, "mă vei face să cunosc". Cărarea vieţii. Cărarea care duce la viaţă. Bucurii nespuse. [Plinătatea bucuriei, KJV]. Suficient şi mai mult decât suficient pentru a-l mulţumi pe copilul lui Dumnezeu (vezi Efeseni 3,20).

În dreapta Ta. Mâna lui Dumnezeu este plină, gata să reverse plăceri veşnice asupra copilului Lui. Această rezervă de plăceri nu se va epuiza niciodată. El este la fel de veşnic ca Cel Veşnic (vezi 1 Corinteni 2,9; GC 674-678; Ed 301-309).

Psalmul acesta este o exprimare încântătoare a alegerii lui Dumnezeu făcute de om, a delectării în El, a renunţării la alţi dumnezei, a mulţumirii pentru sorţul rânduit de Dumnezeu şi a încrederii liniştite în ajutorul Lui acum şi pururi.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 4 �

GC 310

6 �

ML 359

8 �

CH 424; GW 258, 417; MH 510; SC 74; 7T 213

8.9 �

ML 153

2. 9.10 �

AA 227

11 �

AH 513; ML 5, 32, 211, 292, 349; 2T 480