Psalmii 139

1 Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti,

INTRODUCERE - Psalmul 139 vorbeşte despre atotştiinţa şi atotprezenţa lui Dumnezeu. Psalmistul recunoaşte că Dumnezeu este prezent pretutindeni, că este nu numai atotputernic, dar şi atotştiutor, că a alcătuit pe om încă din pântecele mamei lui şi că omul nu poate să scape de prezenţă Sa. Limbajul acestui psalm se apropie foarte mult de acela al cărţii lui Iov. Structura metrică a strofelor e regulată. Sunt patru strofe fiecare constând din şase strofe. Partea întâi (v. 16) se ocupă de atotştiinţa lui Dumnezeu; a doua (v.7-12) de atotprezenţa Lui; a treia (v. 13-18) enumeră motivele profundei convingeri cu privire la aceste adevăruri de care inima poetului este plină. În ultima strofă (v. 19-24) psalmistul schimbă tema şi îşi exprimă neplăcerea faţă de oamenii răi. Apoi încheie cu o rugăciune ca propria sa inimă să fie curată înaintea lui Dumnezeu şi ca să fie condus de El pe calea cea veşnică.

Despre autorul psalmului, vezi 2T 536; 6T 375; despre preambul vezi p. 616, 627.

1. Mă cercetezi. Domnul cercetează inima tuturor (Ieremia 17,10) şi numai El ştie ce este în ea. Prea adesea omul nu-şi dă seama de adevărata sa stare.

2 ştii când stau jos şi când mă scol, şi de departe îmi pătrunzi gândul.

Verset ce nu a fost comentat.

3 Ştii când umblu şi când mă culc, şi cunoşti toate căile mele.

Verset ce nu a fost comentat.

4 Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă, şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul.

Nu-mi ajunge cuvântul. Ebraica acestei părţi poate fi înţeleasă ca dând de înţeles că înainte ca gândul să fi fost transpus în cuvinte, Domnul îl cunoaşte. Totul e deschis şi transparent înaintea lui Dumnezeu.

5 Tu mă înconjori pe dinapoi şi pe dinainte şi-Ţi pui mâna peste mine.

Mă înconjuri. Domnul ne înconjoară din toate părţile, astfel că nu e posibil să scăpăm de prezenţa Lui.

6 O ştiinţă atât de minunată este mai presus de puterile mele: este prea înaltă ca s-o pot prinde.

Minunată. Cunoştinţa lui Dumnezeu întrece puterea de înţelegere a omului.

7 Unde mă voi duce departe de Duhul Tău şi unde voi fugi departe de faţa Ta?

De Duhul Tău. Psalmistul nu vrea să dea de înţeles în întrebarea sa că doreşte să scape de Duhul lui Dumnezeu, ci că nu există loc în nemărginitul univers unde să nu fie simţită prezenţa Acestuia.

8 Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în Locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo;

Cer. Compară cu Amos 9,2.

Locuinţa morţilor [Iad, KJV]. Ebr. she'ol (vezi la Proverbe 15,11)

9 dacă voi lua aripile zorilor şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării,

Aripile zorilor. Compară cu Psalm 18,10; Maleahi 4,2. Zorile care cuprind repede cerul sunt reprezentate ca având aripi.

10 şi acolo mâna Ta mă va călăuzi, şi dreapta Ta mă va apuca.

Apuca. Puternica "dreaptă" a lui Dumnezeu îi însoţeşte pe copiii Săi în toate călătoriile lor. Misionarul în locul lui depărtat şi izolat de activitate poate să invoce mângâierea acestei făgăduinţe.

11 Dacă voi zice: „Cel puţin întunericul mă va acoperi şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!”

Lumina. E imposibil să ne ascundem de Dumnezeu în întuneric. Greşesc cei care cred că-şi pot aduce la îndeplinire lucrarea mârşavă noaptea, fără ca ochiul atoatevăzător al lui Dumnezeu să nu-i vadă. Noaptea poate să ne ascundă de oameni, dar nu de Dumnezeu.

12 Iată că nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine; ci noaptea străluceşte ca ziua, şi întunericul, ca lumina.

Verset ce nu a fost comentat.

13 Tu mi-ai întocmit rinichii, Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele:

Mi-ai întocmit. Ebr. qanah, aici socotit că înseamnă "a crea", ca, probabil, în Genesa 14,19.20; Exod 15.16; Deuteronom 32,6. Rărunchii. Literal, "rinichii", aici probabil folosit în loc de organele interne, în general. Ţesut [Ai acoperit, KJV]. Ebr. sakak, care după unii autori înseamnă "a tricota", "a ţese", "a împleti"; după alţii, "a ţine ascuns".

14 Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!

Minunate [Făcut minunat, KJV]. Există multă incertitudine cu privire la traducerea exactă a acestui verset. LXX zice: "Îţi voi mulţumi; căci Tu eşti înspăimântător de minunat." Celelalte versiuni vechi sprijină această variantă. Textul ebraic tinde să sprijine traducerea din KJV. Potrivit cu acesta, psalmistul preamăreşte minunile corpului omenesc (vezi Ed 201; 6T 375, 376). Marile progrese ale ştiinţei medicale, făcute de când s-au scris lucrurile acestea, au scos la iveală minuni până acum necunoscute în mecanismul corpului uman.

15 Trupul meu nu era ascuns de Tine, când am fost făcut într-un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului.

Într-un loc tainic. Ca şi un mare artist care nu expune pictura sa până când nu e complet gata, Dumnezeu nu dă la o parte cortina existenţei umane până când noua viaţă nu e perfectă în simetrie şi frumoasă în formă.

Ţesut în chip ciudat [Lucrat în chip ciudat, KJV]. Literal, "ţesut".

În adâncurile pământului. O aluzie simbolică la pântece.

16 Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.

Erau scrise. Aşa cum un arhitect îşi întocmeşte proiectul şi îşi pregăteşte devizele pentru o nouă locuinţă, tot aşa Dumnezeu plănuieşte ce anume va fi fiecare persoană încă înainte ca sufletul acela să se nască pe lume. Persoanei îi revine sarcina să hotărască dacă va urma sau nu planul divin.

17 Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule, şi cât de mare este numărul lor!

Verset ce nu a fost comentat.

18 Dacă le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip. Când mă trezesc, sunt tot cu Tine.

Verset ce nu a fost comentat.

19 O, Dumnezeule, de ai ucide pe cel rău! Depărtaţi-vă de la mine, oameni setoşi de sânge!

Depărtaţi-vă de la mine. O tranziţie bruscă. Psalmistul îşi îndreaptă atenţia spre prezenţa răului pe lume. Pentru el păcatul era strâns legat de păcătos, aşa că rugăciunile lui pentru încetarea nelegiuirii era alcătuită din cuvinte de acuzare a păcătosului.

20 Ei vorbesc despre Tine în chip nelegiuit, Îţi iau Numele ca să mintă, ei, vrăjmaşii Tăi!

Verset ce nu a fost comentat.

21 Să nu urăsc eu, Doamne, pe cei ce Te urăsc şi să nu-mi fie scârbă de cei ce se ridică împotriva Ta?

Să nu-mi fie scârbă? Literal, "nu mi-e scârbă?" (vezi la Psalm 119,158).

22 Da, îi urăsc cu o ură desăvârşită; îi privesc ca pe vrăjmaşi ai mei.

Ură desăvârşită. O reflectare a simţământului adânc indignări îndreptăţită faţă de rău. Cei care Îl iubesc pe Dumnezeu ar trebui să urască din toată inima nelegiuirea şi să iubească binele şi adevărul.

23 Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă şi cunoaşte-mi gândurile!

Cunoaşte-mi gândurile. Din nou inima e deschisă înaintea ochiului unui Dumnezeu îndurător (vezi v. 1).

24 Vezi dacă sunt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veşniciei!

Du-mă. Numai Dumnezeu, care ne cunoaşte gândurile cele mai intime, ne poate conduce în siguranţă. Noi toţi avem nevoie de un Dumnezeu infailibil.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1-3TM 439

1-6�

MH 433; 8T 282

2-6�

Ed 133

7-10�

Ed 132

12�

GC 346

14�

CD 17, 20; CG 104; CH 38, 41, 390, 504; Ed 201; ML 127; MM 80; Te 11, 213, 215; 1T 487; 2T 536; 3T 136; 6T 375; 8T 260

14.15�

CG 360; FE 426; 8T 264

16�

MH 415

17.18�

LS 339

23.24�

SC 39; 5T 333