Psalmii 131

1 Doamne, eu n-am o inimă îngâmfată, nici priviri trufaşe, nu mă îndeletnicesc cu lucruri prea mari şi prea înalte pentru mine.

INTRODUCERE - Psalmul 131 este un psalm care exprimă o încredere de copil şi o resemnare smerită. Psalmistul cultivase arta autodisciplinării până acolo că ajunsese să nu se mai zbată pentru locul cel mai de frunte.

Cu privire la preambul vezi introducere la Psalm 120; vezi şi p.625, 627.

1. N-am o inimă îngâmfată. În şcoala experienţei a trebuit să renunţe la îngâmfare şi egoism şi să dezvolte un duh blând şi smerit. Oamenii mari înaintea lui Dumnezeu sunt oamenii profund smeriţi. Hristos a spus că printre cei născuţi din femeie nu a fost unul mai mare ca Ioan Botezătorul (Matei 11,11), şi totuşi el a fost unul din oamenii cei mai smeriţi. Ioan a ajuns la înălţimea lepădării de sine (vezi Ioan 3,30). "Pe treptele slavei va fi, cel ce ca un preş se va smeri." (vezi Ieremia 45,5). Numai cei sincer smeriţi sunt cu adevărat mari.

2 Dimpotrivă, sufletul îmi este liniştit şi potolit ca un copil înţărcat care stă lângă mama sa; da, sufletul meu este ca un copil înţărcat.

Copil înţărcat. Psalmistul fusese dezvăţat să aibă ambiţii şi dorinţe lumeşti şi acum se bucura de siguranţă şi mulţumire în Dumnezeu.

3 Pune-ţi nădejdea în Domnul, Israele, de acum şi până în veac!

Pune-ţi nădejdea în Domnul, Israele. Tonul experienţei personale se schimbă într-o cerere pentru tot Israelul. Fiindcă fusese dezvăţat de propriile sale dorinţe egoiste, psalmistul a putut să înalţe o rugăciune pentru poporul său Israel. El a trăit pentru Domnul şi i-a îmbărbătat pe toţi prietenii şi conaţionalii săi să-i urmeze exemplul. Biruinţa personală devenise un model pe care să-l urmeze tot Israelul.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 3�

TM 15