Psalmii 129

1 Destul m-au asuprit din tinereţe – s-o spună Israel! –

INTRODUCERE - Psalmul 129 este o cântare care celebrează o eliberare naţională. Psalmistul vorbeşte despre necazurile prin care a trecut Israel ca naţiune şi cum a intervenit Domnul în favoarea lor şi a adus încurcătură în rândurile duşmanilor lor. E o cântare rurală şi are multe aluzii la lucrările agricole. Istoria exactă care a pricinuit acest psalm e o chestiune de presupunere. Psalmistul nu e atât de preocupat de istorie, cât de învăţătura care trebuie luată din ea.

Cu privire la preambul, vezi introducere la Psalm 120; vezi de asemenea p. 625, 627.

1. Destul [De multe ori, KJV]. Sau, "în măsură mare", adică "deseori".

Din tinereţe. Vezi Ieremia 2,2; Osea 2,3.15; 11,1. Israel îşi petrecuse "tinereţea" într-o robie

aspră în Egipt şi acum priveşte înapoi cum Domnul i-a eliberat din acea ţară întunecată.

2 destul m-au asuprit din tinereţe, dar nu m-au biruit.

Nu m-au biruit. Acela care-şi pune încrederea în Domnul, deşi adesea e în necaz, n-are de ce să fie biruit vreodată (vezi 2 Corinteni 4,8-10). În Hristos el este totdeauna biruitor.

3 Plugarii au arat pe spinarea mea, au tras brazde lungi pe ea.

Au arat pe spinarea mea. Imaginea spatelui israeliţilor care este plină de răni din cauza tratamentului crud al opresorilor lor. Loviturile biciului avusese acelaşi efect asupra cărnii pe care îl are plugul când răstoarnă brazda în ogor.

4 Domnul este drept: El a tăiat funiile celor răi.

Verset ce nu a fost comentat.

5 Să se umple de ruşine şi să dea înapoi toţi cei ce urăsc Sionul!

Verset ce nu a fost comentat.

6 Să fie ca iarba de pe acoperişuri, care se usucă înainte de a fi smulsă!

Ca iarba. Vântul sau poate din întâmplare vreo pasăre duce o sămânţă, care cade pe acoperişul drept a unei case orientale. Aceasta răsare foarte repede, dar neavând pământ suficient, se usucă repede şi deci nu dă rod (Matei 13,5). La fel este cu cei care uneltesc împotriva lui Israel. Planurile lor par la început să aibă succes, dar în final nu duc la nici un rezultat.

7 Secerătorul nu-şi umple mâna cu ea, cel ce leagă snopii nu-şi încarcă braţul cu ea,

Nu-şi umple. Nu vor fi snopi şi prin urmare nici boabe.

8 şi trecătorii nu zic: „Binecuvântarea Domnului să fie peste voi!” „Vă binecuvântăm în Numele Domnului!”

Peste voi. Compară Rut 2,4. Nimic nu se putea compara cu acest fel de salutare legată de vrăjmaşii Sionului.