Psalmii 10

1 Pentru ce stai aşa de departe, Doamne? Pentru ce Te ascunzi la vreme de necaz?

INTRODUCERE. - În patru manuscrise ebraice, în versiunile LXX şi Vulgata, Psalmi 9 şi 10 sunt uniţi într-un singur psalm, care este numerotat 9. Cei doi psalmi sunt asemănători prin descrierea duşmanilor lui Dumnezeu, dar în Psalm 10, duşmanii îi asupresc pe fraţii lor mai săraci din cuprinsul naţiunii Israel. Totodată, în timp ce Psalm 9 abundă în laudă şi mulţumire, Psalm 10 reprezintă un apel către Dumnezeu ca să îi răzbune pe cei asupriţi şi să îi nimicească pe asupritorii lor. Psalmul prezintă o oarecare organizare sub formă de acrostih. Ca şi Psalm 9, Psalmul 10 este regulat în subîmpărţirile lui: sunt zece strofe, primele şase caracterizându-i pe duşmani, ultimele patru apelând la Dumnezeu pentru eliberare (vezi pag. 625).

1. Departe. Psalmul începe cu imaginea dramatică al aparentei indiferenţei a lui Dumnezeu faţă de necazul psalmistului, chiar în momentul când intervenţia Lui ar fi cel mai mult de dorit.

2 Cel rău, în mândria lui, urmăreşte pe cei nenorociţi, şi ei cad jertfă curselor urzite de el.

Mândria. Versetele 2-11 prezintă într-o înşiruire extraordinară caracteristicile duşmanilor.

Urmăreşte. [Persecută, KJV]. Ebr. dalaq, tradus "a urmări cu atâta înverşunare" în Genesa 31,36 şi "a fugări" în Plângeri 4,19. A doua parte a versetului este o cerere ca să se facă dreptate (vezi la Psalm 7,15.16). Cererea extinsă pentru intervenţia lui Dumnezeu începe la v. 12.

3 Căci cel rău se făleşte cu pofta lui, iar răpitorul batjocoreşte şi nesocoteşte pe Domnul.

Pofta lui. El se făleşte cu dorinţele rele ale inimii lui. El se făleşte că obţine tot ce doreşte.

Răpitorul batjocoreşte. [Binecuvântează pe lacom, KJV]. E dificil de tradus acest verset din ebraică. RSV redă acest rând: "omul lacom de câştig blestemă şi leapădă pe Domnul." Cuvântul pentru "binecuvântează" [RSV] uneori înseamnă "a blestema" (vezi la Iov 1,5), dar e discutabil dacă aici are sensul acesta. Cuvântul tradus "răpitorul" ["lacomul" KJV] vine din rădăcina ebraică care înseamnă "a distruge", de unde "a trage un folos mare". Isus avertiza: "Păziţi-vă de orice fel de lăcomie!" (Luca 12,15). Noi tindem să punem accent pe păcatele trupului, uitând că instinctul de a strânge poate deveni tot atât de rău, de pervertit şi de neînfrânt ca şi pofta trupului. Lăcomia este idolatrie (Coloseni 3,5; cf. Exod 20,17). Dispreţul faţă de Dumnezeu al omului rău este adesea arătat în versetele următoare.

4 Cel rău zice cu trufie: „Nu pedepseşte Domnul! Nu este Dumnezeu!” Iată toate gândurile lui.

Cu trufie. [Trufia feţei sale, KJV]. Mândria se vede pe faţă.

Nu este Dumnezeu! Iată gândurile lui. [Dumnezeu nu este în toate gândurile lui, KJV]. Literal, "inexistenţa lui Dumnezeu, toate gândurile lui." RSV traduce expresia aceasta: "toate gândurile lui sunt: Nu există Dumnezeu". Ideea exprimată aici nu arată neapărat că nelegiuitul tăgăduieşte existenţa lui Dumnezeu, ci că el nu ţine seama de Dumnezeu. Totuşi, astăzi este adevărat că nelegiuitul încearcă să se creadă că nu există Dumnezeu. Prin afirmarea constată a ideii acesteia practic face din el un ateu, deşi e discutabil dacă este posibil într-adevăr ca un om să fie ateu absolut. Nelegiuitul se poartă ca şi cum nu ar fi Dumnezeu, tăgăduind astfel existenţa Lui. Versetul 11 arată că el are ceva idei cu privire la Dumnezeu.

5 Treburile îi merg bine în orice vreme; judecăţile Tale sunt prea înalte pentru el, ca să le poată vedea, şi suflă cu dispreţ împotriva tuturor potrivnicilor lui.

Îi merg bine. [Purtarea lui e întotdeauna stricăcioasă, KJV]. Verbul ebraic poate să însemne şi "a ţine". Datorită succesului lui în săvârşirea răului, nelegiuitul îşi închipuie că succesul lui va continua în felul acesta şi că poate să-şi continue lucrarea nelegiuită fără a fi pedepsit. Prea adesea, aceia care-l observă gândesc la fel (vezi Iov 12,6; Ieremia 12,1). Aceasta este una din marile

probleme tratate de scriitorii Vechiului Testament. Prea înalte. El gândeşte că Dumnezeu este prea departe ca să Se ocupe de pedepsirea lui.

6 El zice în inima lui: „Nu mă clatin, în veci sunt scutit de nenorocire!”

Verset ce nu a fost comentat.

7 Gura îi este plină de blesteme, de înşelătorii şi de vicleşuguri; şi sub limbă are răutate şi fărădelege.

Sub limbă. Adică, gata să fie rostite. Psalmistul începe acum să numească faptele făţişe ale celui nelegiuit.

8 Stă la pândă lângă sate şi ucide pe cel nevinovat în locuri dosnice: ochii lui pândesc pe cel nenorocit.

Sate. Acestea s-ar putea referi la aşezările omeneşti care nu sunt ocrotite cu ziduri, precum locuinţele şi fermele, ridicate în jurul unui spaţiu deschis, sau taberele triburilor nomade expuse atacului (vezi Levitic 25,31). Nelegiuitul pândeşte în apropierea unor asemenea locuri pentru a jefui pe nefericiţii care vin sau pleacă.

9 Stă la pândă în ascunzătoarea lui, ca leul în vizuină: stă la pândă să prindă pe cel nenorocit. Îl prinde şi-l trage în laţul lui:

Ca leul. Omul nelegiuit îşi maschează scopurile şi sare deodată asupra victimei sale când nu are şanse de scăpare.

Laţul. Scena se schimbă prezentând un vânător care îşi aşează capcana şi aruncă laţul pe neaşteptate asupra victimei sale nenorocite. Tendinţe ca aceasta de a trece brusc de la o imagine la alta sunt un factor caracteristic al literaturii ebraice.

10 se îndoaie, se pleacă şi-i cad săracii în gheare!

Verset ce nu a fost comentat.

11 El zice în inima lui: „Dumnezeu uită! Îşi ascunde faţa, şi în veac nu va vedea!”

El zice. Omul nelegiuit acţionează ca şi cum Dumnezeu nu ar lua seama la el (vezi la v. 4). Recunoaşterea faptului că Dumnezeu vede ar trebui să fie una din cele mai puternice arme ale omului împotriva răului. Versetele 1-11 nu urmăreşte cu regularitate tiparul de acrostih început în Psalm 9. Versetele 12-18 aleg ultimele patru litere ale alfabetului.

12 Scoală-Te, Doamne Dumnezeule, ridică mâna! Nu uita pe cei nenorociţi!

Nu uita. Cuvântul acesta prinde ideea de "a uita" din v. 11. Începând cu v. 12 nemulţumirile şi plângerile din v.1-11 fac loc unei note de mulţumire, triumf şi încredere liniştită în Dumnezeu.

13 Pentru ce să hulească cel rău pe Dumnezeu? Pentru ce să zică în inima lui că Tu nu pedepseşti?

Pentru ce? Susţinând onoarea lui Dumnezeu ca judecător, psalmistul Îl imploră pe Domnul să reacţioneze la lăudăroşenia celui nelegiuit (vezi la Psalm 7,15.16).

Tu nu pedepseşti. Credinţa că nu va există o zi a socotelilor finale explică mare parte din răul din lume. Convingerea că ziua judecăţii vine, că Dumnezeu va fi Judecător, este în ea însăşi o piedică pentru rău.

14 Dar Tu vezi; căci Tu priveşti necazul şi suferinţa, ca să iei în mână pricina lor. În nădejdea Ta se lasă cel nenorocit, şi Tu vii în ajutor orfanului.

Tu vezi. Credinţa arogantă a omului nelegiuit, care neagă faptul că Dumnezeu urmăreşte căile omului rău, este tăgăduită hotărât de către psalmist. De aceea, omul sărac poate să-şi încredinţeze liniştit cauza în mâinile lui Dumnezeu, fiind pe deplin sigur că se va face dreptate.

Orfan. Un simbol al celor care sunt o pradă uşoară pentru cei lacomi şi care au, aşadar, nevoie de ajutorul lui Dumnezeu. Acest cuvânt apare ca un simbol de felul acesta în special în Deuteronom, Iov şi Psalmi.

15 Zdrobeşte braţul celui rău, pedepseşte-i fărădelegile, ca să piară din ochii Tăi!

Braţul. Prin metonimie, un simbol al puterii.

Ca să piară. [Până când n-o mai găseşti, KJV]. Până într-atât încât nici chiar Dumnezeu, cu puterea Lui divină de cercetare, să nu poată găsi vreo urmă de rău. Dumnezeu e rugat să pedepsească crima aşa încât să nu mai poată fi repetată.

16 Domnul este Împărat în veci de veci; neamurile sunt nimicite din ţara Lui.

Domnul este Împărat. Ca Împărat, Dumnezeu trebuie să administreze dreptatea. El a pricinuit nimicirea păgânilor (Psalm 9); nelegiuiţii din Israel vor fi şi ei pedepsiţi. Versetul este un exemplu clar de paralelism antitetic (vezi p. 24).

17 Tu auzi rugăciunile celor ce suferă, Doamne! Le întăreşti inima, Îţi pleci urechea spre ei,

Celor ce sufăr. Dorinţa celui smerit este de a fi scăpat de oprimare.

Întăreşti. Ebr. kum, "a fi tare", "a fi puternic fundamentat".

18 ca să faci dreptate orfanului şi celui asuprit şi ca să nu mai insufle groaza omul cel luat din pământ.

Orfanului. Vezi la v. 14.

Omul. Ebr. 'enosh (vezi la Psalm 8,4; 9,19).

Din pământ. E aici un joc de cuvinte, în limba ebraică cuvintele pentru "a apăsa" şi "pământ" având identice două din cele trei consoane. Pentru ce o făptură din pământ să calce în picioare drepturile semenilor ei sau să pretindă că e superioară egalilor săi?

Psalmul se sfârşeşte cu o notă de deplină încredere în răzbunarea de către Dumnezeu a celor apăsaţi. Credinţa consideră lucrul acesta deja înfăptuit.

Vezi harta următoare.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 3 �

CS 26

4 �

CT 64; FE 414; 1T 496; 2T 144; 5T 402; 9T 12

9 �

AH 72; EW 105