Proverbe 30

1 Cuvintele lui Agur, fiul lui Iache. Cuvintele înţelepte rostite de omul acesta pentru Itiel, pentru Itiel şi pentru Ucal.

Cuvintele lui Agur. Interpretarea acestui verset a dat ocazie la multă discuţie. În nici o altă parte din Biblie nu citim despre Agur, Iache sau Ucal. Numele de Itiel îl găsim în Numeri 11,7 ca aparţinând unui urmaş al lui Beniamin. Unii interpreţi iudei cred că "Agur" era un nume alegoric al lui Solomon. Ei redau propoziţia de început astfel: "Cuvintele culegătorului fiul Evlaviosului [sau al Ascultătorului]" raportând titlu de "Evlavios" lui David. Vulgata foloseşte o idee similară redând fraza astfel: "Cuvintele Culegătorului, fiul Grăitorului".

Cei nu îl consideră pe Solomon ca autor al acestei părţi gândesc că ea are o vigoare cumva mai scăzută decât părţile precedente ale cărţii. Ei atrag totodată atenţia asupra v. 2 şi 3 ca fiind o cuvântare improbabilă a lui Solomon.

O versiune greacă şi un număr de comentatori găsesc în cuvântul pentru "cuvintele înţelepte" ["profeţie", KJV] indicarea unui loc numit Massa, probabil cel la care se face referire în Genesa 25,14; 1 Cronici 1,30. Dar chiar şi cu indicaţia aceasta nici o lumină nu este aruncată asupra identităţii lui Agur. Referirea din 4T 455,456 e la fel de neconcludentă. Totuşi, nu e necesar să cunoaştem prin cine au fost date aceste cuvinte inspirate.

2 Negreşit, sunt mai prost decât oricine şi n-am pricepere de om.

Pricepere. Această afirmaţie apare ca mărturisirea sinceră a unui om care-şi dă seama că n-a ajuns la nivelul intelectual care îi stă la îndemână.

3 N-am învăţat înţelepciunea şi nu cunosc ştiinţa sfinţilor.

Verset ce nu a fost comentat.

4 Cine s-a suit la ceruri şi cine s-a coborât din ele? Cine a adunat vântul în pumnii lui? Cine a strâns apele în haina lui? Cine a hotărât toate marginile pământului? Cum se numeşte el şi cum cheamă pe fiul său? Ştii tu lucrul acesta? –

Cine s-a suit? Numai făcând astfel putea un om să ajungă să cunoască bine pe Cel Sfânt. Isus a susţinut că doar El putea să Îl descopere pe Tatăl, pentru că doar El fusese în cer (Ioan 1,18; 3,13; SC 16).

A strâns apele. Cu versetul acesta compară Iov 38 şi 39.

5 Orice cuvânt al lui Dumnezeu este încercat. El este un scut pentru cei ce se încred în El.

Cuvânt. Ebr. 'imrah, nu apare altundeva în Proverbe. 'Imrah se găseşte în psalmul din care este posibil să se fi preluat ideea (Psalm 119,140). Domnul Şi-a păzit în mod special Cuvântul. Pentru aceia care se deprind să se sprijine pe El, Cuvântul devine un scut şi o protecţie perfectă.

Încercat. [Curat, KJV]. Literal, "curăţit" (vezi Psalm 12,6).

6 N-adăuga nimic la cuvintele Lui, ca să nu te pedepsească şi să fii găsit mincinos. –

N-adăuga. Întrucât Cuvântul lui Dumnezeu e curăţit prin grijă divină, nu trebuie să ne amestecăm în cuprinsul lui. Mintea noastră mărginită nu poate înţelege niciodată pe deplin gândurile lui Dumnezeu (Proverbe 30,3.4; Isaia 55,7-9).

Moise a dat o avertizare similară cu privire la cuvintele lui Dumnezeu (Deuteronom 4,2). Ioan a încheiat ultima carte a Bibliei cu o interzicere şi mai clară (Apocalipsa 22,18.19). Aici nu este vreo intenţie de a interzice comentarea Cuvântului lui Dumnezeu atâta vreme cât acel Cuvânt nu este alterat pentru a acţiona ca o verificare pentru concluziile trase. Schimbarea sau părăsirea standardului obiectiv al adevărului e ceea ce aduce confuzie şi atrage mustrarea lui Dumnezeu.

7 Două lucruri Îţi cer; nu mi le opri înainte de moarte!

Două lucruri. Versetele 7-9 prezintă două cereri ale lui Dumnezeu pe care scriitorul dorea să le vadă împlinite în viaţa sa.

8 Depărtează de la mine neadevărul şi cuvântul mincinos; nu-mi da nici sărăcie, nici bogăţie, dă-mi pâinea care-mi trebuie.

Neadevărul. [Deşertăciune, KJV]. Ebr. shaw', "goliciune", "lipsă de valoare".

Nici sărăcie, nici bogăţie. O rugăciune de avut în vedere în împrejurări obişnuite, pentru motivele din v. 9.

9 Ca nu cumva, în belşug, să mă lepăd de Tine şi să zic: „Cine este Domnul?” Sau ca nu cumva, în sărăcie, să fur şi să iau în deşert Numele Dumnezeului meu. –

În belşug. Marea primejdie care rezidă în bogăţie este că ea tinde să facă pe un om să se simtă independent de bunătatea lui Dumnezeu şi în felul acesta să se despartă de unicul Izvor al adevăratelor bogăţii (vezi Iov 21,13-15; Psalm 73,12). Sărăcia, pe de altă parte, ispiteşte pe un om să considere că Dumnezeu a încetat să Se mai îngrijească de el şi-l poate face să folosească metode păcătoase pentru a-şi procura cele necesare (vezi Isaia 8,21). Toţi oamenii, atât bogaţi cât şi săraci, trebuie să păstreze simţământul dependenţei de Părintele ceresc.

10 Nu cleveti pe un slujitor la stăpânul lui, ca să nu te blesteme şi să te faci vinovat. –

Nu cleveti. Viaţa unui sclav poate fi mult înrăutăţită dacă un om liber îl bârfeşte în ascuns. Trebuie să se manifeste compătimire faţă de cei din clase sociale mai de jos.

11 Este un neam de oameni care blestemă pe tatăl său şi nu binecuvântă pe mama sa.

Un neam. Cu versetul acesta începe o serie de afirmaţii care descriu generaţia care exista pe atunci. Epoca e caracterizată prin necredincioşie faţă de părinţi, un păcat care era pedepsit cu moartea în Israel (Exod 21,17; cf. Proverbe 20,20).

12 Este un neam de oameni care se crede curat şi totuşi nu este spălat de întinăciunea lui.

Se crede. [În proprii săi ochi, KJV]. Compară cu acuzaţia lui Hristos adusă fariseilor (Matei 23,25-28; Luca 18,9.11).

13 Este un neam de oameni ai căror ochi sunt trufaşi şi care îşi ţin pleoapele sus.

Trufaşi. Compară cu cap. 6,17; 21,4.

14 Este un neam de oameni ai căror dinţi sunt nişte săbii şi ale căror măsele sunt nişte cuţite, ca să mănânce pe cel nenorocit de pe pământ şi pe cei lipsiţi dintre oameni. –

Nişte săbii. Lăcomia acestei clase nu cunoaşte limite. Aceşti oameni nu au odihnă până când omul sărac nu e deposedat de tot ce îi aparţine (vezi Amos 8,4).

15 Lipitoarea are două fete: „Dă! Dă!” Trei lucruri sunt nesăţioase, patru lucruri nu zic niciodată: „Destul!”

Lipitoarea. Ebr. 'aluqah. Din asemănarea lui cu siriaca, ebraica nouă şi araba, cum şi din mărturia LXX, cei mai mulţi comentatori sunt de acord că 'aluqah descrie o lipitoare mare, des întâlnită în Palestina, care are o poftă continuă de sânge.

Dă! Dă! [Strigând: Dă, KJV]. Prima propoziţie zice literal: "lipitoarea are două fete: Dă! Dă!" "Dă" poate fi socotit fie numele, fie strigătul acestor fiice.

16 şi anume: Locuinţa morţilor, femeia stearpă, pământul, care nu este sătul de apă, şi focul, care nu zice niciodată: „Destul!” –

Destul. Mormântul nu poate să fie niciodată atât de plin încât să nu mai fie loc pentru moarte. Femeia israelită fără copii nu înceta niciodată să-şi dorească stăruitor să aibă copii, ca să-şi poată ţine capul sus printre celelalte femei (vezi Genesa 30,1; cf. Genesa 16,4). Un pământ "însetat, ars de soare, nu poate niciodată să obţină apă destulă ca să fie în permanenţă fertil. Focul va mistui tot ce i se dă şi nu se va sătura niciodată.

17 Pe ochiul care îşi bate joc de tatăl său şi nesocoteşte ascultarea de mamă, îl vor scobi corbii de la pârâu şi îl vor mânca puii de vultur. –

Îşi bate joc de tatăl său. Celor care îi cinstesc pe părinţii lor le e făgăduită viaţă lungă (Exod 20,12). Acela care încalcă porunca e ameninţat că va muri în violent şi nu va avea parte de înmormântare.

18 Trei lucruri sunt mai presus de puterile mele şi chiar patru pe care nu le pot pricepe:

Verset ce nu a fost comentat.

19 urma vulturului pe cer, urma şarpelui pe stâncă, urma corăbiei în mijlocul mării şi urma omului la o fată.

Urma vulturului. Cele patru articole amintite sunt exemple de lucruri de nepătruns, luate din natură. Unii au observat că punctul comun al acestor patru lucruri diferite este că nimic nu marchează calea pe care au urmat-o. Alegorizări de felul celor care îl aseamănă pe vultur cu Hristos (Deuteronom 32,11.12), pe şarpe cu diavolul care Îl atacă pe Hristos, Stânca (Apocalipsa 12,9), corabia cu biserica care îşi croieşte drum neobservat prin marea omenirii păcătoase, şi pe fecioară cu Fecioara Maria, încalcă principiile interpretării biblice sănătoase.

20 Tot aşa este şi calea femeii preacurve: ea mănâncă şi se şterge la gură, şi apoi zice: „N-am făcut nimic rău.” –

N-am făcut nimic rău. Adultera, împreună cu toţi păcătoşii care au scăpat de ochiul oamenilor şi socotesc că fărădelegile lor n-au lăsat nici o urmă, vor descoperi toate faptele lor rele date în vileag la judecată (vezi Matei 12,36; 2 Corinteni 5,10).

21 Trei lucruri fac să se răscoale o ţară şi patru lucruri nu le poate suferi:

Verset ce nu a fost comentat.

22 un rob care a început să împărăţească, un nebun care are pâine din belşug,

Un rob. Pământul se cutremură sub absurdităţi de tipul următor: un sclav este făcut împărat, fără nici o instruire care să pregătească pe rob pentru acel post (vezi cap. 19,10); un nebun bogat, care este capabil să-şi împlinească dorinţele necontrolate şi să producă tulburare altora (vezi cap. 29,2); o femeie urâtă, care duce cu o viaţă posacă şi singuratică înainte de a se mărita, şi care, după aceea îşi descarcă dispreţul asupra acelora care înainte o priveau de sus; şi, în sfârşit, o roabă care ia locul stăpânei ei şi care e la fel de puţin pregătită să conducă o gospodărie cât este un rob pregătit să conducă o împărăţie.

23 o femeie dispreţuită care se mărită şi o roabă care moşteneşte pe stăpâna sa. –

Verset ce nu a fost comentat.

24 Patru vietăţi sunt mai mici pe pământ, şi totuşi din cele mai înţelepte:

Verset ce nu a fost comentat.

25 furnicile, care nu sunt un popor tare, dar îşi pregătesc hrana vara,

Furnicile. Vezi la cap. 6.6.

26 şoarecii de munte, care nu sunt un popor puternic, dar îşi aşază locuinţa în stânci;

Şoarecii de munte. [Iepuri, KJV]. Ebr. shephannim, probabil, "bursucii de stâncă". Ei se adăpostesc în stânci, şi se spune că-şi pun sentinele care să-i avertizeze de pericol.

27 lăcustele n-au împărat, şi totuşi pornesc toate în cete;

Lăcustele. Acestea nu arată în vreun fel că ar avea conducători şi totuşi mărşăluiesc asemeni unei armate bine instruite.

28 păianjenul îl poţi prinde cu mâinile, şi se găseşte totuşi în casele împăraţilor.

Păianjenul. Ebr. śemamith. Cuvântul apare doar aici şi identitatea e nesigură. Poate că e vorba de un fel de viperă. O uşoară schimbare în punctele vocalice permite traducerea "şopârla e luată cu mâna". Traducerea aceasta face afirmaţia legată de şopârlă asemănătoare cu aceea legată de alte creaturi. Se subliniază realizările mari în ciuda slăbiciunii. Şopârla este atât de slabă încât poate fi uşor prinsă cu mâna şi cu toate acestea invadează palatele împăraţilor.

29 Trei fiinţe au o ţinută frumoasă şi patru au mers măreţ:

Patru au mers măreţ. Se dau patru exemple de mers eficient şi încrezător.

30 leul, viteazul dobitoacelor, care nu se dă înapoi dinaintea nimănui;

Leul. Cuvântul folosit aici pentru "leu" apare mai apare doar în Iov 4,11; Isaia 30,6.

31 calul gata închingat şi ţapul; şi împăratul, căruia nimeni nu-i poate sta împotrivă. –

Calul închingat. [Ogarca, KJV]. Ebr. zarzir mothnayim, literal, "cineva încins la şale". În ebraica modernă zarzir înseamnă graur. Nu poate fi determinat cu exactitate ce animal avea în minte înţeleptul, întrucât cuvântul apare doar aici. Versiunile vechi redau zarzir prin "cocoş". Alte definiţii ipotetice sunt "cal", "zebră" sau "vultur".

32 Dacă mândria te împinge la fapte de nebunie şi dacă ai gânduri rele, pune mâna la gură:

Verset ce nu a fost comentat.

33 căci baterea laptelui dă smântână, scărpinarea nasului dă sânge, şi stoarcerea mâniei dă certuri.

Baterea laptelui. Ebr. miş, "stoarcere", "presare", "răsucire". "Smântâna" reprezintă cheagul de lapte sau laptele acru. Strângerea puternică a nasului poate produce sângerare, iar presiunea exercitată asupra celui mânios produce cu siguranţă supărare.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

5CG 539; Ed 244; FE 190

5.6�

COL 41; MH 429; 8T 316

25�

CG 59; 4T 456