Proverbe 21

1 Inima împăratului este ca un râu de apă în mâna Domnului, pe care îl îndreaptă încotro vrea. –

Inima împăratului. Datorită puterii însemnate pe care le-o conferă poziţia, împăraţii pot să influenţeze un mare număr de oameni. Pentru a face ca toate lucrurile să lucreze spre bine, e adesea necesar ca Dumnezeu să îndrepte inima împăraţilor spre cărări pe care altcum nu le-ar urma. Astfel Cir a fost determinat să poruncească rezidirea Templului (2 Cronici 36,22.23; Isaia 44,28; Daniel 10,13). Această îndrumare a inimii nu împiedică libertatea omului de a alege dacă vrea sau nu să meargă pe calea mântuirii. La judecată, fiecare om va vedea că Dumnezeu a făcut totul posibilul ca să determine în el o decizie de supunere în faţa puterii recreatoare a Duhului Sfânt şi că a pierdut din cauza propriului său refuz de a se preda acelei puteri şi de a-I îngădui să lucreze în el (vezi Isaia 45,22-24; Ioan 1,9; Tit 2,11; GC 668).

2 Omul socoteşte că toate căile lui sunt fără prihană, dar Cel ce cercetează inimile este Domnul.

Socoteşte că toate căile lui sunt fără prihană. [E drept în proprii săi ochi, KJV]. Vezi la cap. 16,2; cf. cap. 14,12; 16,25; 20,24.

3 A face dreptate şi judecată, este mai plăcut Domnului decât jertfele.

Decât jertfele. Compară cu 1 Samuel 15,22.

4 Privirile trufaşe şi inima îngâmfată, această candelă a celor răi, nu este decât păcat. –

Candelă a celor răi. [arat, KJV]. Versiunile mai vechi şi un număr de manuscrise ebraice redau "candelă". În limba ebraică deosebirea este doar de o vocală, cuvântul pentru "arat" fiind nir şi cel pentru "candelă" ner. Lumina este folosită probabil ca simbol al prosperităţii şi bucuriei. Aroganţa, mândria şi bucuria egoistă, care nu sunt întemeiate pe ascultare, sunt toate neplăcute lui Dumnezeu. Cuvântul nir înseamnă de fapt "a desţeleni" (vezi Ieremia 4,3; Osea 10,12).

5 Planurile omului harnic nu duc decât la belşug, dar cel ce lucrează cu grabă n-ajunge decât la lipsă. –

Planurile omului harnic. Planurile omului harnic pot să aducă prosperitate datorită eforturilor depuse, în timp ce ale celui care lucrează neatent şi în grabă vor da probabil greş, chiar dacă sunt planuri bune. "Cu grabă" s-ar putea să se refere la cei grăbiţi să se îmbogăţească (vezi cap. 28,20).

6 Comorile câştigate cu o limbă mincinoasă sunt o deşertăciune care fuge, şi ele duc la moarte. –

O deşertăciune care fuge. Literal, "o suflare fugărită". Aceia care caută să câştige faimă şi avere pe seama minciunilor sunt doar o suflare care trece repede.

7 Silnicia celor răi îi mătură, pentru că nu vor să facă ce este drept. –

Îi mătură. [Îi nimiceşte, KJV]. Purtarea nedreaptă a celor nelegiuiţi aduce propriile ei rezultate (vezi Psalm 9,15; Proverbe 1,18.19).

8 Cel vinovat merge pe căi sucite, dar cel nevinovat face ce este bine.

Verset ce nu a fost comentat.

9 Mai bine să locuieşti într-un colţ pe acoperiş, decât cu o nevastă gâlcevitoare într-o casă mare. –

Colţ pe acoperiş. În vechea Palestină în cea mai mare parte a anului un om putea să locuiască într-un confort relativ, pe acoperişul plat al casei sale (vezi 1 Samuel 9,25,26). Solomon susţine că e mai bine să fii expus vântului şi ploii decât limbii certăreţe şi supărătoare a unei femei gâlcevitoare.

10 Sufletul celui rău doreşte răul, semenul lui n-are nicio trecere înaintea lui. –

N-are nici o trecere. Pentru un om cu dorinţe rele, nimic nu pare atât de important ca aducerea la îndeplinire a uneltirilor sale rele. Viciul face pe un om să fie egoist şi aspru, nu doar faţă de semenul său, dar şi faţă de propria sa familie (vezi Isaia 26,10).

11 Când este pedepsit batjocoritorul, prostul se face înţelept, şi când se dă învăţătură celui înţelept, el capătă ştiinţa. –

Se face înţelept. Compară cu cap. 19,25.

12 Cel neprihănit se uită la casa celui rău şi vede ce repede sunt aruncaţi cei răi în nenorocire. –

Cel neprihănit. [Cel drept, KJV]. Unii traduc expresia aceasta "Unul [sau Cel] drept" şi o aplică la Dumnezeu, evitând astfel nevoia de a introduce un subiect diferit pentru propoziţia a doua. Dumnezeu veghează peste cel drept şi peste cel nedrept, ca să-l ocrotească pe primul şi să-l doboare pe celălalt când devine o ameninţare (Iov 12,19; Proverbe 22,12). Totuşi, traducerea corectă a acestui verset este nesigură. Versiunile vechi reţin ideea "omul drept". LXX redă versetul acesta astfel: "cunoaşte dreptul inimile necredincioşilor şi defaimă pre cei necredincioşi pentru rele".

13 Cine îşi astupă urechea la strigătul săracului, nici el nu va căpăta răspuns când va striga. –

Astupă urechea. O purtare neîndurătoare îşi primeşte plata în viaţa aceasta şi cu siguranţă va fi pedepsită la judecata viitoare (vezi Proverbe 14,21; Matei 18,23-35; 25,41-46; Luca 6,38; Iacov 2,13).

14 Un dar făcut în taină potoleşte mânia, şi o mită dată pe ascuns potoleşte cea mai puternică mânie. –

Verset ce nu a fost comentat.

15 Este o bucurie pentru cel neprihănit să facă ce este bine, dar pentru cei ce fac răul este o groază. –

Verset ce nu a fost comentat.

16 Omul care se abate de la calea înţelepciunii se va odihni în adunarea celor morţi. –

Celor morţi. Renunţarea la pricepere, lepădarea temerii de Domnul înseamnă a asigurarea unui loc veşnic alături de cei morţi (Maleahi 4,1; Apocalipsa 20,9).

17 Cine iubeşte petrecerile va duce lipsă, şi cine iubeşte vinul şi untdelemnul dresurilor nu se îmbogăţeşte. –

Iubeşte petrecerile. Petrecerea este echivalată cu vinul şi untdelemnul. Petrecerea şi cheful întruchipează risipa care produce lipsa.

18 Cel rău slujeşte ca preţ de răscumpărare pentru cel neprihănit, şi cel stricat, pentru oamenii fără prihană. –

Preţ de răscumpărare. Ebr. kopher, aici nu trebuie să fie interpretat în sens religios. Nici un alt text din Scripturi nu susţine ideea că salvarea celor drepţilor este în vreun fel oarecare dependentă de nelegiuiţi. A doua propoziţie, comparată cu un pasaj similar (cap. 11,8), sugerează că necazul din care cel drept este salvat vine asupra acelora care refuză calea mântuirii. Kopher apare în Isaia 43,3, unde Dumnezeu zice: "Dau Egiptul ca preţ pentru răscumpărarea ta".

19 Mai bine să locuieşti într-un pământ pustiu, decât cu o nevastă gâlcevitoare şi supărăcioasă. –

O nevastă supărăcioasă. Vezi la v. 9.

20 Comori de preţ şi untdelemn sunt în locuinţa celui înţelept, dar omul fără minte le risipeşte. –

Untdelemnul. În loc de "untdelemn", LXX are un verb, "va odihni". Ea redă acest verset astfel: "comoară dorită odihneşte în gura înţeleptului; iar oamenii cei fără de minte o înghit pre ea".

21 Cine urmăreşte neprihănirea şi bunătatea, găseşte viaţă, neprihănire şi slavă. –

Neprihănirea. [Dreptatea, KJV]. Aici nu e prezentat cineva care caută dreptatea şi îndurarea de la Dumnezeu, ci unul care se poartă cinstit şi milostiv cu alţii.

22 Înţeleptul cucereşte cetatea vitejilor şi doboară puterea în care se încredeau. –

Doboară. Când înţelepciunea se dovedeşte mai puternică ca puterea celor care gândesc că forţa este unicul lucru vrednic de urmărit, ei pierd încrederea în puterea materială.

23 Cine îşi păzeşte gura şi limba, îşi scuteşte sufletul de multe necazuri. –

Îşi păzeşte gura. Vezi la cap. 13,3; cf. cap. 18,21.

24 Cel mândru şi trufaş se cheamă batjocoritor: el lucrează cu aprinderea îngâmfării.

Aprinderea îngâmfării. Cei care critică lucrurile sfinte sunt adesea atât de mândrii de abilităţile lor, că pare că nu există o limită a atacurilor necredinţei pe care sunt dispuşi să le îndeplinească (vezi 2 Petru 3,3-7).

25 Poftele leneşului îl omoară, pentru că nu vrea să lucreze cu mâinile. –

Îl omoară. Tot ce face posibil succesul şi onoarea în viaţa aceasta, ca şi în cea viitoare pare să dispară treptat din cei leneşi, lăsându-i doar cu puţin mai buni decât fiarele câmpului (vezi cap. 13,4; 19,24).

26 Toată ziua o duce numai în pofte: dar cel neprihănit dă fără zgârcenie. –

Verset ce nu a fost comentat.

27 Jertfa celor răi este o scârbă înaintea Domnului, cu cât mai mult când o aduc cu gânduri nelegiuite. –

Gândurile nelegiuite. Orice jertfă adusă de un păcătos nepocăit este inacceptabilă (vezi la cap. 15,8), cu cât mai mult când e adusă cu vreo intenţie rea, fie într-o încercare a-L mitui pe Domnul ca să treacă cu vederea păcatul său, fie pentru a da o aparenţă de evlavie ca să-i inducă în eroare pe cei din jur. Totuşi sunt mulţi care oferă bisericii sau lucrării de binefacere o parte din veniturile provenite din afacerile lor murdare, cu ideea neclară că au aranjat lucrurile cu Dumnezeu (vezi MH 340).

28 Martorul mincinos va pieri, dar omul care ascultă bine va vorbi totdeauna cu izbândă. –

Omul care ascultă. Semnificaţia acestei propoziţii este nesigur. Unii o interpretează observând că expresia "omului care ascultă" rămâne mereu mai presus de orice îndoială, deoarece urechea lui este grabnică să asculte poruncile lui Dumnezeu şi sfatul omului. LXX redă această propoziţie astfel: "un om ascultător va vorbi cu băgare de seamă". Prin contrast cuvântul unui mincinos piere atunci când întâlneşte adevărul (vezi cap. 6,19; 19,5.9).

29 Cel rău ia o înfăţişare neruşinată, dar omul fără prihană îşi îmbunătăţeşte calea. –

Îşi îmbunătăţeşte calea. [Îi îndrumă calea, KJV]. Omul îndrăzneţ şi fără principii ia o atitudine neglijentă faţă de bine sau rău şi apoi e prea încăpăţânat ca să o schimbe. Omul cinstit e dispus să-şi schimbe calea, care s-a dovedit ulterior, după ce a fost cercetată, că e greşită. Tocmai această dorinţă continuă de a trăi în armonie cu voia lui Dumnezeu îl face potrivit pentru cer.

30 Nici înţelepciunea, nici priceperea, nici sfatul n-ajută împotriva Domnului. –

Împotriva Domnului. Cuvântul ebraic pentru "împotriva" poate fi tradus "în faţa" adică "în prezenţa" (Numeri 22,32). Ambele sensuri sunt potrivite în pasajul de faţă. Fiinţele create n-au o înţelepciune sau o pricepere care să se poată compara cu aceea a Domnului şi totodată nu pot să dejoace planurile Lui (Fapte 4,25-30).

31 Calul este pregătit pentru ziua bătăliei, dar biruinţa este a Domnului. –

Biruinţa. [Siguranţa, KJV]. Calul este un simbol al puterii militare. Totuşi, oricât de bine s-ar pregăti oamenii pentru război sau pentru oricare altă acţiune, victoria sau succesul vine de la Domnul (vezi Psalm 20,7; 33,17; 1 Corinteni 15,57).COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

14T 537

4�

4T 335

6�

AH 391; Ed 136

21�

ML 205

27�

PK 323