Proverbe 20

1 Vinul este batjocoritor, băuturile tari sunt gălăgioase; oricine se îmbată cu ele nu este înţelept. –

Batjocoritor. Ebr. les. Aceasta sugerează că "vinul", "batjocoritorul", e aici personificat şi că afirmaţia nu susţine că vinul îşi bate joc de oameni, ci că oamenii sub influenţa vinului devin batjocoritori faţă de cele bune şi faţă de religie.

Băuturile tari. Băuturi fermentate făcute din altceva decât din struguri, ca de pildă din rodii şi curmale (vezi la Deuteronom 14,26).

Se îmbată. [E înşelat, KJV]. Toate băuturile îmbătătoare sunt înşelătoare. Oamenii îşi închipuie că devin mai tari, mai înţelepţi, mai rapizi în acţiuni şi mai elocvenţi dacă beau o cantitate sporită, când teste ţintă arată de fapt ei devin lenţi, mai puţin capabili şi în cele din urmă incapabili să gândească şi să vorbească în mod coerent. Băuturile îmbătătoare sunt înşelătoare şi într-un alt fel. Unii nu le socotesc defel dăunătoare şi cred că le pot consuma cu măsură sau să renunţe la ele oricând. Totuşi băutura ajunge să pună stăpânire aproape totală pe victimele ei (vezi Proverbe 23,29-35; Isaia 28,7; Efeseni 5,18; MH 333-346).

2 Frica pe care o insuflă împăratul este ca răcnetul unui leu, cine îl supără, păcătuieşte împotriva sa însuşi. –

Păcătuieşte. Cel care stârneşte mânia unui împărat sau a unui alt conducător tiranic îşi ia viaţa în propriile mâini şi e în primejdie să şi-o piardă (vezi cap. 8,36; 19,12).

3 Este o cinste pentru om să se ferească de certuri; dar orice nebun se lasă stăpânit de aprindere. –

O cinste. Unii îşi închipuie că onoarea lor trebuie să fie apărată printr-o reacţie imediată în cazul unei insulte sau al unei batjocuri, dar aceasta dă pe faţă o îndoială privind adevărata natură a poziţiei lor. Cel care este sigur şi liniştit de poziţia sa în relaţie cu Dumnezeu şi cu omul, va ignora observaţiile provocatoare (vezi cap. 17,14; 19,11).

4 Toamna, leneşul nu ară; la secerat, ar vrea să strângă roade, dar nu este nimic! –

Toamna. [Din cauza frigului, KJV]. Literal, "toamna". Afirmaţia nu lasă de înţeles că leneşul se teme de frig, ci că nu-i place munca. În timp ce mănâncă ceea ce a produs ferma lui, el nu simte povara foamei care să-l determine să-şi dea osteneala de a ara şi de a semăna pentru recolta viitoare. Ca o urmare inevitabilă, toamna următoare îl găseşte căutând să se împărtăşească de prosperitatea celor înţelepţi şi harnici.

5 Sfaturile în inima omului sunt ca nişte ape adânci, dar omul priceput ştie să scoată din ele. –

Să scoată. Cuvântul modern educaţie înseamnă "a scoate din". Învăţătorii înţelepţi din vremea lui Socrate şi fără îndoială şi mai de timpuriu au folosit întrebări iscusite pentru a scoate la suprafaţă gândurile ascunse ale elevului. Elevul e făcut să povestească altuia diferitele cunoştinţe pe care le-a adunat şi astfel să sporească în înţelepciune şi pricepere.

6 Mulţi oameni îşi trâmbiţează bunătatea; dar cine poate găsi un om credincios? –

Un om credincios. Când fiecare caută să trâmbiţeze propria bunătate, cum e posibil să-i descoperim pe cei cu adevărat vrednici de încredere? Solomon a enumerat multe caracteristici ale unor astfel de oameni (vezi cap. 9,10; 10,31; 12,10; 13,5; 17,17.27; 20,7; 21,3; 22,29).

7 Cel neprihănit umblă în neprihănirea lui; ferice de copiii lui după el! –

Neprihănirea. [Integritatea, KJV]. Consecvenţa este o virtute rară, dar valoroasă. Oricât de sărac, smerit şi de neştiutor ar fi un om, dacă este sincer şi integru, va fi recunoscut ca un om drept, iar copiii lui îl vor cinsti. Inconsecvenţa în părinţi are un efect pustiitor asupra copiilor în creştere.

8 Împăratul, care şade pe scaunul de domnie al dreptăţii, risipeşte orice rău cu privirea lui. –

Risipeşte. Sau "vântură". Aşa cum vântul desparte pleava de grâul vânturat, tot aşa înţelepciunea unui judecător înţelept deosebeşte adevărul şi îndepărtează uneltirile menite să facă neclar. Tot astfel la venirea Sa, Mesia va înălţa adevărul şi va demasca neadevărul (Isaia 11,3.4).

9 Cine poate zice: „Mi-am curăţat inima, sunt curat de păcatul meu”? –

Cine poate zice. Compară cu 1 Ioan 1,8. Întrebarea aceasta e pertinentă, având în vedere descoperirea finală a adevărului (Eclesiast 12,14).

10 Două feluri de greutăţi şi două feluri de măsuri sunt o scârbă înaintea Domnului. –

Două feluri de greutăţi. [Diferite feluri de greutăţi, KJV]. Vezi cap. 11,1; 16,11; 20,23.

11 Copilul lasă să se vadă încă din faptele lui dacă purtarea lui va fi curată şi fără prihană. –

Copilul. Deşi toţi oamenii arată ce sunt prin faptele lor (Matei 7,16-20), un copil, datorită sincerităţii şi lipsei lui de prefăcătorie, îşi arată mai clar natura lăuntrică şi dă anumite indicaţii cu privire la ce fel de om va deveni.

12 Urechea care aude şi ochiul care vede, şi pe una şi pe celălalt, Domnul le-a făcut. –

Urechea care aude. Dumnezeu le-a dat tuturor oamenilor posibilitatea să-şi folosească simţurile şi are încrederea că aceste simţuri vor fi folosite de aceştia pentru a găsi calea care duce la El şi la cărarea dreptăţii (vezi Exod 4,11). Puţini oameni îşi folosesc talanţii pe deplin. Orbi faţă de frumuseţea pământului, a mării şi a cerului şi surzi faţă de murmurul vântului şi al cântecelor păsărilor, mulţi merg înainte pe calea lor total indiferenţi, gândindu-se doar la câştigul material şi plăcerile de rând. Dumnezeu caută urechi grabnice să răspundă la glasul Duhului şi ochi care văd lămurit calea vieţii.

13 Nu iubi somnul, căci vei ajunge sărac; deschide ochii şi te vei sătura de pâine. –

Nu iubi somnul. Vezi cap. 6,9-11; 12,11; 19,15; 23,21.

14 „Rău! Rău!” zice cumpărătorul, şi plecând, se fericeşte. –

Rău. A scădea valoarea celor pe care le cumpărăm şi a exagera însuşirile bune ale celor pe care le vindem este în natura umană, care este însă o natură umană căzută. Corectitudinea adevărată ne cere depunem eforturi pentru a descoperi valoarea exactă a fiecărui lucru, fie că îl cumpărăm, fie că îl vindem (vezi 2T 71; 4T 311, 359). Nu e vorba doar de cinste, deoarece iubirea faţă de semenii noştri, precum şi iubirea faţă de Creatorul nostru sunt la fel de importante (Luca 10,27). Respectarea regulii de aur ne va face la fel de atenţi cu alţii când vindem, ca şi atunci când noi înşine cumpărăm. Acestea sunt standarde înalte, dar ţinta care ne stă în faţă este desăvârşirea (Matei 5,43-48).

15 Este aur şi sunt multe mărgăritare; dar buzele înţelepte sunt un lucru scump. –

Mărgăritare. [Rubine, KJV]. Vezi la cap. 3,15. Aurul este foarte mult preţuit, pietrele preţioase sunt privite ca lucruri rare, dar şi unul şi celelalte sunt banale în comparaţie cu buzele înţelepte.

16 Ia-i haina, căci s-a pus chezaş pentru altul; şi ţine-l zălog pentru alţii. –

Pentru alţii. [Pentru o femeie străină, KJV]. KJV adoptă aici traducerea marginală masoretică, în conformitate cu repetarea versetului în cap. 27,13. Varianta textului ebraic este "străini". Solomon s-a referit de repetate ori la nebunia de a fi garant pentru oricine (cap. 6,1; 11,15; 17,18; 22,26). În versetul acesta el prescrie un tratament aspru pentru cel care îşi asumă un astfel de risc pentru un străin pe care ar putea să nu-l cunoască de aproape. Legea interzicea luarea de dobândă pentru un împrumut de la un frate (Exod 22,25; Levitic 25,35-37), dar îngăduia ca şi un israelit chiar să fie vândut ca rob pentru şapte ani sau până la jubileu (vezi Exod 21,2; Levitic 25,39.42; Deuteronom 15,9). Faptul că legea aceasta era uneori călcată este evident din descrierea unui păcătos făcută de Ezechiel (Ezechiel 18,10-17) şi din reforma lui Neemia printre exilaţii repatriaţi (Neemia 5,1-13). Luarea unei garanţii era permisă, dar dacă era o haină, i se cerea creditorului să o dea înapoi seara (Deuteronom 24,10-13).

17 Pâinea minciunii este dulce omului, dar mai pe urmă gura îi este plină de pietriş. –

Pâinea minciunii. Nelegiuirea e plăcută pentru unii (Iov 20,12) aşa că hrana furată are un plus de savoare, deoarece a fost obţinută fără trudă. Totuşi, consecinţele minciunii schimbă curând tabloul. Privit cu neîncredere de toţi oamenii buni şi trimis în tovărăşia înşelătorilor asemenea lui sau, poate, prins şi pedepsit, el vede că dulceaţa s-a dus (vezi Iov 20,14).

18 Planurile se pun la cale prin sfat! Fă războiul cu chibzuinţă. –

Prin sfat. Datorită capacităţii şi ştiinţei mărginite a omului, e un lucru înţelept să ne sfătuim cu alţii, care ar putea vedea chestiunea dintr-un alt punct de vedere sau care au avut mai multă experienţă în împrejurări asemănătoare cu cea în cauză. Cu cât problema e mai gravă, cu atât mai necesară este o astfel de consultare (vezi cap. 11,14; 15,22).

19 Cine umblă cu bârfe dă pe faţă lucrurile ascunse; şi cu cel ce nu-şi poate ţine gura să nu te amesteci. –

Cel ce nu-şi poate ţine gura. [Care linguşeşte, KJV]. Ebr. potheh, de la verbul pathah, care înseamnă fie "a fi deschis", fie "a fi simplu"; de unde ideea că "cel care linguşeşte cu buzele sale" [KJV] este fie "cel care e deschis cu buzele sale", fie "cel care e nebun cu buzele sale".

20 Dacă cineva blestemă pe tatăl său şi pe mama sa, i se va stinge lumina în mijlocul întunericului. –

I se va stinge lumina în mijlocul întunericului. [În întunericul obscur, KJV]. Cu toate că cineva care încălca legea blestemându-i pe părinţii săi putea să fie condamnat în vechime la moarte (Exod 21,17; Levitic 20,9), este posibil ca evitarea poruncii a cincea, de care Se plângea Hristos, era o practică timpurie (Matei 15,4). Stingerea luminii sau candelei unui astfel de om ar putea fi interpretată ca luarea vieţii lui, dar e mai probabil că Solomon se referă aici la degradarea morală, care l-ar caracteriza pe cel care se dedă la un asemenea păcat meschin. "Întunericul obscur", literal, "ciracul întunericului" (vezi la Proverbe 7,2.9), arată adâncimile la care ajunge un fiu care nu are respect faţă de părinţi (vezi cap. 13,9).

21 O moştenire repede câştigată de la început, nu va fi binecuvântată la sfârşit. –

Repede câştigată. Proverbul acesta aminteşte zicala: "Uşor a venit, uşor s-a dus". Obţinerea neaşteptată şi fără efort a bogăţiei este foarte deosebită de acumularea treptată a bogăţiei prin muncă grea şi eforturi serioase. Fără să priceapă truda care a fost depusă pentru adunarea moştenirii, beneficiarul acestuia nu şi-a format nici un fel de deprindere de hărnicie şi chibzuinţă care să-l poată face să transforme banii într-o binecuvântare pentru sine şi pentru alţii.

22 Nu zice: „Îi voi întoarce eu răul!” Nădăjduieşte în Domnul, şi El te va ajuta. –

Îi voi întoarce. [Îi voi plăti, KJV]. Având exemplul lui Hristos în faţă (1 Petru 2,23), creştinii nu pot să nu recunoască necesitatea de a rezista tuturor impulsurilor de a se răzbuna. Domnul susţine că răzbunarea e a Lui (Evrei 10,30). Aceia care-şi pun încrederea în El vor fi astfel ocrotiţi de Domnul încât toate atacurile vrăjmaşilor lor se vor întoarce spre binele lor (Romani 8,28).

23 Domnul urăşte două feluri de greutăţi, şi cântarul mincinos nu este un lucru bun. –

Două feluri de greutăţi. Vezi la v. 10.

24 Domnul îndreaptă paşii omului, dar ce înţelege omul din calea sa?

Paşii omului. [Căile omului, KJV]. Omul nu e în stare să-şi rânduiască proprii săi paşi (Ieremia 10,23; PR 420,421). El nu poate înţelege propria cale, deoarece nu poate vedea nici la un pas în faţă, iar Dumnezeu poate interveni în orice clipă pentru a schimba planurile omeneşti (Proverbe 16,25; 19,21; MH 417).

25 Este o cursă pentru om să facă în pripă o făgăduinţă sfântă, şi abia după ce a făcut juruinţa să se gândească. –

Să facă în pripă o făgăduinţă sfântă. [Care mănâncă ceea ce este sfânt, KJV]. De la ebr. la'a', "a vorbi cu furie". Prima propoziţie poate fi tradusă: "e o cursă pentru un om să strige nesăbuit: sfânt". Gândul acesta este asemănător cu acela din LXX, care redă acest verset astfel: "e o cursă ca un om să dedice în mod nesăbuit ceva din bunurile sale", deoarece în cazul acesta juruinţa este urmată de părere de rău. Cel care a jurat să dea un dar Domnului fără să-şi facă socotelile de rigoare şi apoi îşi dă seama că juruinţa îl va costa mai mult decât doreşte el să jertfească se prinde singur într-o cursă (vezi Eclesiast 5,2-6; 4T 470, 471).

26 Un împărat înţelept vântură pe cei răi şi trece cu roata peste ei. –

Vântură. [Împrăştie, KJV]. Vezi la v. 8.

Roata. În Orient, tăvălucii bătuţi cu colţi de fier sau scândurile cu şiruri de pietre ascuţite erau trase peste grâu pe aria de treierat (vezi Isaia 28,27; Amos 1,3). Versetul acesta nu arată o pedepsire literală a celor răi, ci felul cum împăratul îi "vântură" pe cei buni de cei răi şi face cercetări ca să despartă pleava de grâu (vezi Matei 3,12).

27 Suflarea omului este o lumină a Domnului, care pătrunde până în fundul măruntaielor. –

O lumină a Domnului. Duhul lui Dumnezeu vorbind omului îl cercetează pe acest în întregime: minte, inimă, suflet, îi descoperă starea şi laudă sau mustră, după cum este cazul. Cel mai înţelept animal poate acţiona din amintire, de nevoie sau din instinct. Omul poate să se judece singur şi să-şi măsoare propriile fapte după un etalon din afara lui (Matei 6,22.23; 2T 512; SC 20, 27).

28 Bunătatea şi credincioşia păzesc pe împărat, şi el îşi întăreşte scaunul de domnie prin bunătate. –

Bunătatea şi credincioşia. [Îndurarea şi adevărul, KJV]. Aici e o adevărată filozofie a istoriei. Dacă fiecare cârmuitor ar fi înţeles şi practicat sfatul cuprins în acest verset, istoria lumii ar fi fost cu totul diferită. Împărăţie după împărăţie a căzut din cauză că cei care le-au condus au devenit nepăsători faţă de drepturi şi dreptate sau au devenit aspri şi neînduplecaţi fără să aibă în vedere mila, în timp ce acei împăraţi care au întronat bunătatea în inima lor au trăit o viaţă lungă şi folositoare supuşilor lor (vezi Proverbe 16,12; Daniel 4,27; PK 501, 502).

29 Slava tinerilor este tăria, dar podoaba bătrânilor sunt perii albi. –

Tăria. Un tânăr care şi-a păstrat vigoarea deplină a tinereţii printr-o viaţă curată şi muncă angajată are merite cu care un vârstnic nu se poate mândri, dar omul cu părul cărunt, care a învăţat lecţii căii dreptăţii pe parcursul unei vieţi lungi şi folositoare, are o frumuseţe şi o slavă aparte.

30 Mijloacele de vindecare pentru cel rău sunt bătăile şi vânătăile până la rană. –

Vânătăile până la rană. Literal, "plesniturile [sau loviturile] unei răni", adică "lovituri care taie". Loviturile care rănesc sunt leacul pentru cel rău, nu uleiuri alinătoare, şi loviturile care pătrund adânc sunt cele mai eficiente (vezi cap. 19,29; PP 324-326).

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1DA 149, 222; MH 330, 333; Te 52, 92, 97

3�

Ed 135

11�

CG 151; 3T 80

19�

Ed 135

22�

MB 109

25�

4T 471

28�

Ed 175; PK 502

29 �

ML 130; 3T 142