Osea 14

1 Întoarce-te, Israele, la Domnul Dumnezeul tău! Căci ai căzut prin nelegiuirea ta.

Întoarce-te. Capitolul 14 constituie un apogeu corespunzător pentru solia lui Osea. Profetul adresează un ultim apel poporului său să-şi părăsească nelegiuirea şi să se întoarcă la Domnul. Încă nu era prea târziu. Dar momentul prielnic se depărta cu repeziciune. Norii războiului începuseră să întunece orizontul răsăritean. Asiria era la zenitul puterii ei, iar ambiţiile sale imperialiste aveau să înghită în curând naţiunea ahtiată după idoli, îmbătată de vicii, a lui Israel. Întrucât lucrarea profetică a lui Osea s-a extins până la domnia lui Ezechia (cap. 1,1) iar căderea Samariei a avut loc în anul al VI-lea al domniei acestui rege (2Regi 18,9.10), este posibil ca această solie finală să fi fost dată cu numai puţin timp înainte de ziua finală a nenorocirii. Întrucât diferitele solii ale cărţii nu sunt datate, este imposibil să fixăm cu precizie datele lor exacte.

Ai căzut. Literal te-ai poticnit.

2 Aduceţi cu voi cuvinte de căinţă şi întoarceţi-vă la Domnul. Spuneţi-I: „Iartă toate nelegiuirile, primeşte-ne cu bunăvoinţă, şi Îţi vom aduce în loc de tauri, lauda buzelor noastre.

Aduceţi cu voi. Probabil o aluzie la prevederea legii mozaice ca să nu vii cu mâinile goale înainte Mea (Exod 23,15). Poporul s-ar fi putut aştepta ca Domnul să ceară jertfe de dobitoace sau daruri materiale ca un însoţitor al întoarcerii lor. Dar profetul nu cere nimic din acestea. O simplă solicitare a îndurării însoţită de o pocăinţă şi o mărturisire venite din inimă este tot ceea ce cere Domnul (vezi comentariul la Psalmi 32,1).

Toate nelegiuirile. Păcatul faţă de care se face o deplină pocăinţă poate fi iertat cu mărinimie. O dată iertat nu mai este pus în socoteala păcătosului (vezi comentariul la Psalmi 32,2). Primeşte cu bunăvoinţă. Literal, primeşte tu bun, probabil o cerere ca Dumnezeu să primească drept bună mărturisirea celor pocăiţi.

Tauri. Ebr. parim tauri tineri. Lăsarea la o parte a unei consoane duce la termenul roade. Această exprimare are sprijinul LXX şi al traducerii siriace şi se potriveşte bine în context. Dacă este reţinut termenul parim, sensul pare să fie că drept tauri de jertfă, oamenii îşi aduc buzele. Există o posibilă aluzie la Osea 14,2, în Evrei 13,15 în expresia rodul buzelor. Totuşi, expresia este în acord într-o mai mare măsură cu LXX decât cu textul ebraic.

3 Asirianul nu ne va scăpa, nu vrem să mai încălecăm pe cai şi nu vrem să mai zicem lucrării mâinilor noastre: „Dumnezeul nostru!” Căci la Tine găseşte milă orfanul.”

Asirianul. Poporul îşi ia un angajament cu privire la trei din cele mai importante păcate ale lor. Cu privire la aşteptarea ajutorului din partea Asiriei, vezi cap. 5,13; 7,11. Cu privire la încrederea în caii şi carele Egiptului, vezi Osea 7,11; comp. Isaia 31,1. Cu privire la păcatul idolatriei, vezi Osea 13,2; comp. Isaia 42,17.

4 „Le voi vindeca vătămarea adusă de neascultarea lor, îi voi iubi cu adevărat! Căci mânia Mea s-a abătut de la ei!

Le voi vindeca. Dumnezeu răspunde la rugăciunea pocăinţei. Apostazia este văzută aici ca o boală. Numai Medicul divin poate tămădui bolile sufletului (vezi Ieremia 8,22; Matei 9,12).

Vătămarea. Ebr. meshubah, de la rădăcina shub, a se întoarce, a se întoarce înapoi, de unde întoarcere înapoi. Traducerea mai bună ar fi, prin urmare, apostazie.

Îi voi iubi cu adevărat. Când păcatele sunt iertate şi neprihănirea lui Hristos îl acoperă pe păcătos, atunci, oricât de păcătos ar fi fost acesta, este primit înaintea lui Dumnezeu ca şi cum nu ar fi păcătuit niciodată. Păcatele sale anterioare nu mai sunt cu nici un chip ţinute împotriva lui, iar Dumnezeu îl iubeşte la fel cum Îşi iubeşte propriul Fiu (vezi SC 67).

5 Voi fi ca roua pentru Israel; el va înflori ca crinul şi va da rădăcini ca Libanul.

Ca roua. În ţările unde ploaia este puţină, roua ajută la înviorarea plantelor lipsite. În felul acesta roua devine un simbol al rodniciei, iar lipsa acesteia un simbol al secetei şi al pustiirii. Astfel Dumnezeu va deveni sursa rodniciei spirituale a lui Israel. După cum roua vine noapte după noapte, şi Dumnezeu oferă zi de zi o măsură suficientă de har pentru ziua respectivă.

Înflori ca crinul. O ilustraţie care sugerează însuşiri ca frumuseţe, curăţie, parfum şi rapiditatea creşterii (vezi Matei 6,28.29). Rădăcini. Rădăcinile crinului sunt slabe şi prin urmare nu constituie o descriere corespunzătoare a stabilităţii făgăduite a lui Efraim.

Ca Libanul. Fie cedrii Libanului, fie munţii Libanului. Printr-o schimbare de consoană, spunând

libneh, în loc de libanon, RSV zice, ca un plop.

6 Ramurile lui se vor întinde; măreţia lui va fi ca a măslinului, şi miresmele lui ca ale Libanului.

Ramurile. Ebr. yoneqoth, lăstari.

Ca a măslinului. Compară Ieremia 11,16. Măslinul este considerat regele pomilor fructiferi din Palestina. El era deosebit de valoros. Uleiul lui era folosit ca hrană şi dădea lumină. Roadele lui, atât de îmbelşugate şi de folositoare, verdele lui, atât de splendid şi frunzişul lui dăinuitor de proaspăt, ofereau o imagine vie a perspectivei glorioase a lui Efraim.

7 Iarăşi vor locui la umbra lui, iarăşi vor da viaţă grâului, vor înflori ca via şi vor avea faima vinului din Liban.

Umbra lui. Dacă cel care vorbeşte este tot Iehova, aici ar trebui să zică umbra mea (vezi RSV), cu toate că o atare traducere implică o uşoară schimbare a ebraicii. Pe de altă parte, este posibil ca aici să vorbească profetul, caz în care schimbarea persoanei este justificată.

Iarăşi. Sau Se vor întoarce [KJV]. Efraim ar fi putut atinge glorioasa perspectivă descrisă aici. Prin Osea, Domnul S-a străduit să facă perspectiva să apară cât mai atrăgătoare posibil în speranţa că invitaţia nu va fi refuzată. Apelul constituie un apogeu nimerit al cărţii.

8 Ce mai are Efraim a face cu idolii? Îl voi asculta şi-l voi privi, voi fi pentru el ca un chiparos verde: de la Mine îţi vei primi rodul.”

Ce mai are a face. Sau O, Efraim, ce am eu a face cu idolii? (RSV).

Îi voi asculta. Sau L-am ascultat [KJV]. Verbul poate fi privit ca exprimând o acţiune repetată aşa cum se poate exprima în propoziţia: Eu sunt cel care aude. LXX are o traducere diferită pentru această propoziţie şi cea următoare: Eu l-am asuprit şi eu îl voi întări.

Chiparos. Ebr. berosh, probabil chiparosul. Unii îl identifică pe berosh cu ienupărul fenician.

9 Cine este înţelept să ia seama la aceste lucruri! Cine este priceput să le înţeleagă! Căci căile Domnului sunt drepte; şi cei drepţi umblă pe ele, dar cei răzvrătiţi cad pe ele.

Cine este înţelept. Osea îşi încheie profeţia cu apelul ca poporul său să acorde atenţia cuvenită tuturor cuvintelor pe care Domnul le-a rostit prin el. Pentru o definiţie a adevăratei înţelepciuni, vezi comentariul la Proverbe 1,2.

Umblă pe ele. Problema a fost astfel pusă clar înaintea lor. Două direcţii le stăteau înainte. Ei puteau ori să meargă mai departe pe căile lor rele şi să culeagă rezultatele inevitabile ori să se întoarcă din toată inima la Dumnezeu şi să obţină mântuirea. Căile Domnului, fiind drepte şi de neschimbat, se vor împlini indiferent de ceea ce ar putea face oamenii (Maleahi 3,6; Iacov 1,17). Dacă sunt pierduţi, vina rămâne asupra lor, pentru că Dumnezeu i-a confruntat cu toate îndemnurile de a urma calea cea dreaptă (Deuteronom 30,15-20).COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1 GC 35

1, 2 PK 282

1–38T 277

1–8COL 218

2 2T 234

4 MYP 70; PK 84; 1T 143, 431, 656; 2T 303; 5T 104, 177; 8T 219

4–9PK 284; 8T 277

5 1T 31; SC 68

5, 7 COL 67; Ed 106; SC 67