Numeri 35

1 Domnul a vorbit lui Moise, în câmpia Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului. Şi a zis:

Verset ce nu a fost comentat.

2 „Porunceşte copiilor lui Israel să dea leviţilor, din moştenirea pe care o vor avea, nişte cetăţi în care să poată locui. Să mai daţi leviţilor şi un loc gol împrejurul acestor cetăţi.

Cetăţi în care să poată locui. Leviţilor nu li s-au dat pământ, vii, livezi de măslini etc. ca moştenire. Era numai drept, însă ca ei să aibă locuinţe potrivite. De aceea au fost rezervate cetăţi ca locuinţe ale lor (Levitic 25,32).

Un loc gol. Literal, un loc deschis sau pământ de păşunat, de la verbul a mâna afară.

Aici referirea este la un teren în afara cetăţii, unde puteau fi duse vitele la păşune, sau se puteau amenaja grădini. Expresia loc gol , aşa cum este folosită aici, este egal cu cuvântul comun, care se referă la terenul liber şi comun pentru toată localitatea (vezi Ezechiel 48,10-20).

3 Cetăţile să fie ale lor, ca să locuiască în ele; iar locurile goale să fie pentru vitele lor, pentru averile lor şi pentru toate dobitoacele lor.

Vitele. Animale mari ca boi şi cămile. Dobitoace. Aceasta se poate referi la oi şi capre sau poate include tot şeptelul lor.

4 Locurile goale din jurul cetăţilor pe care le veţi da leviţilor să aibă, începând de la zidul cetăţii în afară, o mie de coţi de jur împrejur.

O mie de coţi. Aproximativ 1/3 milă. În afară de vatra cetăţii lor, au fost prevăzute locuri pentru vite, grădini particulare, parcuri pentru recreaţie şi pentru scopuri de înmormântare.

5 Să măsuraţi afară din cetate, două mii de coţi în partea de răsărit, două mii de coţi în parte de miazăzi, două mii de coţi în partea de apus şi două mii de coţi în partea de miazănoapte, aşa încât cetatea să fie la mijloc. Acestea să fie locurile goale din jurul cetăţilor lor.

Verset ce nu a fost comentat.

6 Dintre cetăţile pe care le veţi da leviţilor, şase să fie cetăţi de scăpare unde va putea să fugă ucigaşul, şi afară de acestea, să le mai daţi alte patruzeci şi două de cetăţi.

Şase cetăţi de scăpare. Trei în Canaan şi trei pe partea de răsărit a Iordanului (vezi Numeri 35,14; Deutronom 4,43; Iosua 20,7.8).

Să fugă. Cetăţile de scăpare erau un sanctuar şi prin urmare un simbol al lui Hristos care ocroteşte pe păcătosul care fuge la El în credinţă (vezi Exod 21,13, Deutronom 19,2-9; Psalmi 46,1; 142,5; Isaia 4,6; Romani 8,1.33.34; Filipeni 3,9; Evrei 9,18.19).

7 Toate cetăţile pe care le veţi da leviţilor să fie patruzeci şi opt de cetăţi, împreună cu locurile lor goale.

Patruzeci şi opt. Compară cu Iosua 21,41.

8 Cetăţile pe care le veţi da din moşiile copiilor lui Israel să fie date mai multe de cei ce au mai multe, şi mai puţine de cei ce au mai puţine; fiecare să dea leviţilor din cetăţile lui după moştenirea pe care o va avea.”

După moştenirea pe care o va avea. Cetăţile aveau să fie distribuite în raport cu populaţia (vezi Numeri 26,54; 33,54; Iosua 21,16-32).

9 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:

Verset ce nu a fost comentat.

10 „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: „Când veţi trece Iordanul şi veţi intra în ţara Canaanului,

Verset ce nu a fost comentat.

11 să vă alegeţi nişte cetăţi care să vă fie cetăţi de scăpare, unde să poată scăpa ucigaşul care va omorî pe cineva fără voie.

Fără voie. De la un verb a cărui rădăcină înseamnă a apuca pe un drum greşit, a comite o greşeală. Cuvântul folosit aici înseamnă, literal, din greşeală, din eroare (vezi Iosua 20,3; Eclesiast 5,6). Dreptul sanctuarului a fost recunoscut de cele mai multe naţiuni din îndepărtata antichitate.

12 Aceste cetăţi să vă slujească drept cetăţi de scăpare împotriva răzbunătorului sângelui, pentru ca ucigaşul să nu fie omorât înainte de a se înfăţişa în faţa adunării ca să fie judecat.

Răzbunătorului. De la un cuvânt a cărui rădăcină înseamnă, în general, a răscumpăra, a acţiona ca rudă, în sensul de legătură personală apropiată. Îndatoririle acestor rude răscumpărătoare au ajuns multe şi variate. Una din aceste îndatoriri era de a răzbuna uciderea unei rude. Ea mai trebuia să încheie căsătorie cu cumnata văduvă fără copii (Rut 3,13), să cumpere

o rudă din robie, în care a ajuns din cauza împrejurărilor (Levitic 25,47.48), să prevină înstrăinarea proprietăţii familiei (Ieremia 32,8-12) şi să răscumpere o astfel de proprietate pentru a nu cădea în alte mâini (Levitic 25,25).

Înfăţişa în faţa adunării. Ce anume îndatoriri de îndeplinit avea adunarea nu este arătat în amănunt. Dar fără îndoială că toată procedura era juridică, cu prezentare de dovezi, discuţii şi hotărârea juriului (vezi Numeri 27,2; Deutronom 19,17; Iosua 20,6). Notează că Deutronom 19,12 are expresia bătrânii din cetatea lui.

13 Din cetăţile pe care le veţi da, şase să vă fie cetăţi de scăpare.

Şase. Cele şase cetăţi puse deoparte erau un loc de scăpare sigur, cu drumurile care duceau la ele bine întreţinute.

14 Să daţi trei cetăţi dincoace de Iordan, şi trei cetăţi în ţara Canaanului: acestea să vă fie cetăţi de scăpare.

Verset ce nu a fost comentat.

15 Aceste şase cetăţi să fie cetăţi de scăpare pentru copiii lui Israel, pentru străin şi pentru cel ce locuieşte în mijlocul vostru: acolo va putea să scape orice om care va ucide pe cineva fără voie.

Aceste şase cetăţi. Vezi Iosua 20,7.8 cât priveşte numele lor. Cel ce locuieşte. Sau colonist, referindu-se poate la o persoană care aproape se ataşase unei familii evreieşti.

16 Dacă un om loveşte pe aproapele său cu o unealtă de fier, şi acesta moare, este un ucigaş: ucigaşul să fie pedepsit cu moartea.

Unealtă de fier. Expresia aceasta nu cuprinde numai arme cum ar fi săbii şi suliţe, ci şi diferite instrumente de fier a căror primă întrebuinţare nu era în război, ci în scopuri paşnice. A fost intenţia de a ucide, fie premeditată, fie datorată unei mânii instantanee, aceasta este ceea ce se înţelege aici.

17 Dacă-l loveşte cu o piatră pe care o ţine în mână, de care poate muri, şi moare, este un ucigaş: ucigaşul să fie pedepsit cu moartea.

Cu o piatră. Literal, cu o piatră a mâinii, ceea ce înseamnă o piatră destul de mare pentru a fi ridicată şi aruncată pricinuind moartea (Exod 21,18).

18 Dacă-l loveşte cu vreo unealtă de lemn pe care o ţine în mână, de care poate muri, şi moare, este un ucigaş: ucigaşul să fie pedepsit cu moartea.

Unealtă de lemn. Ca un toiag de păstor, o măciucă, un baston etc.

19 Răzbunătorul sângelui să omoare pe ucigaş; când îl va întâlni, să-l omoare.

Răzbunătorul. Goel-ul sau ruda (vezi comentariul pentru v.12).

Îl va întâlni. Adică afară din cetatea de scăpare.

20 Dacă un om împinge pe aproapele său din ură sau dacă-l pândeşte şi aruncă ceva asupra lui, şi moare,

Împinge. Mai bine dacă-l împinge, adică de pe un loc înalt de unde căderea pricinuia moartea (vezi Ezechiel 34,21).

21 sau dacă-l loveşte cu mâna din vrăjmăşie, şi moare, cel ce l-a lovit să fie pedepsit cu moartea; este un ucigaş: răzbunătorul sângelui să omoare pe ucigaş, când îl va întâlni.

Cu mâna. Adică pumnul lui.

22 Dar dacă un om împinge pe aproapele lui fără veste şi nu din vrăjmăşie sau dacă aruncă ceva asupra lui fără să-l fi pândit,

Nu din vrăjmăşie. Adică într-o izbucnire bruscă de mânie, provocat fiind, dar fără premeditare sau intenţie de a ucide (Exod 21,13; Deutronom 19,5).

23 sau dacă aruncă asupra lui din nebăgare de seamă o piatră care-i poate pricinui moartea, şi moare, fără să-l urască şi fără să caute să-i facă rău;

Verset ce nu a fost comentat.

24 iată legile după care va judeca adunarea între cel ce l-a lovit şi răzbunătorul sângelui:

Va judeca. Acuzatul era scos din cetatea din scăpare, probabil sub ocrotirea unei escorte, într-un loc unde adunarea să ia în considerare cazul (Exod 21,12-14; Deutronom 19,1-13).

25 Adunarea va izbăvi pe ucigaş din mâna răzbunătorului sângelui şi-l va face să se întoarcă în cetatea de scăpare unde fugise. Să locuiască acolo până la moartea marelui preot care este uns cu untdelemn sfânt.

Marelui preot. Siguranţa acuzatului consta în ascultarea lui faţă de legea cetăţii de scăpare şi de locuirea în ea. Făcând astfel, el era literal sub ocrotirea levitică sau eclesiastică şi astfel supus al marelui preot. O nouă administraţie avea să-i dea, în mod figurat, o nouă concesie pentru viaţă.

26 Dacă ucigaşul iese din hotarul cetăţii de scăpare unde fugise

Verset ce nu a fost comentat.

27 şi dacă răzbunătorul sângelui întâlneşte afară din hotarul cetăţii de scăpare şi ucide pe ucigaş, nu va fi vinovat de omor.

Verset ce nu a fost comentat.

28 Căci ucigaşul trebuia să locuiască în cetatea lui de scăpare până la moartea marelui preot; şi după moartea marelui preot, putea să se întoarcă la moşia lui.

Verset ce nu a fost comentat.

29 Iată poruncile de drept pentru voi şi pentru urmaşii voştri, în toate locurile în care veţi locui.

Verset ce nu a fost comentat.

30 Dacă un om omoară pe cineva, ucigaşul să fie omorât pe mărturia martorilor. Un singur martor nu va fi de ajuns ca să fie osândit cineva la moarte.

Mărturia. Compară cu Deutronom 17,6; 19,15; Matei 18,16.

31 Să nu primiţi răscumpărare pentru viaţa unui ucigaş vinovat de moarte, ci să fie pedepsit cu moartea.

Nu... răscumpărare. De la forma substantivală a rădăcinii unui verb tradus de obicei a face ispăşire, a se curăţi. Aici el înseamnă că un ucigaş nu poate fi răscumpărat prin plătirea unui preţ de răscumpărare. Prevederea aceasta scoate în evidenţă demnitatea omului şi valoarea vieţii lui înaintea lui Dumnezeu.

32 Să nu primiţi răscumpărare pentru cel ce trebuie să fugă în cetatea lui de scăpare, ca să se întoarcă să locuiască în ţară până la moartea preotului.

Nu... răscumpărare. Acelaşi cuvânt ca mai sus. Locuirea forţată în cetatea de scăpare era privită ca o pedeapsă pentru neglijenţă, pentru comiterea unui omor din imprudenţă. Celui care ucidea fără intenţie un om nu îi era îngăduit să se întoarcă în căminul lui în schimbul unei sume de bani.

33 Să nu pângăriţi ţara unde veţi fi, căci sângele celui nevinovat pângăreşte ţara; şi ispăşirea sângelui vărsat în ţară nu se va putea face decât prin sângele celui ce-l va vărsa.

Pângăriţi ţara. Pentru ţară nu putea avea loc nici o ispăşire (vezi Geneza 4,10; Deutronom 21,1-9; Psalmi 106,38).

34 Să nu pângăriţi deci ţara în care veţi merge să locuiţi şi în mijlocul căreia voi locui şi Eu, căci Eu sunt Domnul care locuieşte în mijlocul copiilor lui Israel.”

Voi locui şi Eu. Sanctuarul lui Dumnezeu era în mijlocul poporului Său şi constituia un motiv puternic de a se păzi de pângărirea ţării (vezi Exod 29,45; Numeri 23,21; 2 Cronici 20,11; Zaharia 2,19). Compară cu învăţătura bisericii Noului Testament din 2 Corinteni 6,16 şi starea ideală de pe pământul cel nou (Apocalipsa 21,3).

Comentariile lui Ellen G. White

7 PP 511

11-15 PP 515

26-33 PP 516