Numeri 32

1 Fiii lui Ruben şi fiii lui Gad aveau o mare mulţime de vite şi au văzut că ţara lui Iaezer şi ţara Galaadului erau un loc bun pentru vite.

Fiii lui Ruben. Rubeniţii şi gadiţii erau tăbărâţi în partea de sud a Cortului Întâlnirii, poate nu ca vecini, ci cu seminţia lui Simeon între ei (cap. 2,10-14). Ruben era întâiul născut al lui Iacov şi de aceea este amintit primul, conform priorităţii vârstei. În versetele următoare, Gad este amintit primul, deoarece seminţia aceasta a luat iniţiativa aşezării pe partea de est a Iordanului. Faptul că ei au locuit laolaltă timp de 38 de ani i-a făcut să-i influenţeze să stea împreună în locuinţa lor permanentă.

Mare mulţime de vite. Adică în comparaţie cu restul izraeliţilor. Cum au ajuns ei aşa bogaţi în vite nu se spune (vezi Judecători 5,16.17).

Ţara lui Iaezer. Acest nume apare în altă parte ca nume de cetate. Se crede că a fost la nord sau nord-vest de Rabat-Amnon.

Ţara Galaadului. Numele unui district amintit întâi în Geneza 37,25, care se afla la nord şi sud de râul Iaboc. Era cunoscut pentru pământul lui fertil. Numele este Galaad uneori este folosit pentru a desemna tot teritoriul ocupat de Israel la est de Iordan.

Un loc bun pentru vite. În acest teritoriu era inclus şi Basan, renumit pentru vitele lui frumoase (Psalmi 22,12).

2 Atunci fiii lui Gad şi fiii lui Ruben au venit la Moise, la preotul Eleazar şi la mai marii adunării, şi le-au zis:

Gad. Gad a luat iniţiativa de a propune ideea lor. Nici o menţiune nu se face despre Manase, care avea şi el multe vite şi a primit parte din regiunea de la răsărit de Iordan împreună cu Gad şi Ruben (vezi Deutronom 3,12.13; 4,43; 29,8; Iosua 12,6; 13,29.31; 14,3; 18,7).

3 „Atarot, Dibon, Iaezer, Nimra, Hesbon, Eleale, Sebam, Nebo şi Beon,

Atarot. Atribuit lui Gad (v.34).

Dibon. În regatul lui Sihon (cap. 21,30) dat tot lui Gad (v.34).

Iaezer. Vezi v.1. Un alt loc aparţinând lui Gad (v.34).

Nimra. Numit Bet-Nimra, ceea ce înseamnă poate locul leopardului.

Hesbon. O cetate de seamă a lui Sihon, regele amoriţilor (cap. 21,26-28) şi atribuit rubeniţilor (v.37). Eleale. Amintit ca fiind vecin cu Hesbonul (Numeri 32,37; Isaia 1,54; 16,9; Ieremia 48,34). Probabil modernul el’Al, tocmai la nord-est de Hesbon. Sebam. Redat şi ca Sibma în v.38 şi în Isaia 16,8.9; Ieremia 48,37. Era renumit pentru

podgoriile lui.

Nebo. Atribuit rubeniţilor (v.38).

Beon. În v.38, îl aflăm pe Baal-Meon care a fost schimbat în Beon de către izraeliţi pentru a înlătura numele lui Baal. Mai târziu, când a căzut în mâinile moabiţilor, ei au schimbat numele întreg, numindu-l Bet-Meon (Ieremia 48,23). El este numit Bet-Baal-Meon în Iosua 13,17. Probabil că a fost atribuit rubeniţilor. Ruinele lui sunt cunoscut astăzi ca Ma‘in, aproximativ la 5 mile sud de muntele Nebo.

4 ţara aceasta, pe care a lovit-o Domnul înaintea adunării lui Israel, este un loc bun pentru vite, şi robii tăi au vite.”

A lovit-o. Cu intenţia de a o da ca moştenire poporului Său (cap. 21,24.25).

5 Apoi au adăugat: „Dacă am căpătat trecere înaintea ta, să se dea ţara aceasta în stăpânirea robilor tăi şi să nu ne treci peste Iordan.”

Verset ce nu a fost comentat.

6 Moise a răspuns fiilor lui Gad şi fiilor lui Ruben: „Fraţii voştri să meargă oare la război, şi voi să rămâneţi aici?

Voi să rămâneţi aici? Având în vedere că ţara de la răsărit de Iordan fusese cucerită relativ uşor, fără îndoială că Gad şi Ruben au considerat că partea de la apus de Iordan avea să fie repede ocupată.

7 Pentru ce voiţi să muiaţi inima copiilor lui Israel şi să-i faceţi să nu treacă în ţara pe care le-o dă Domnul?

Să muiaţi inima. Literal, opune, înstrăinare. Moise s-a temut că acţiunea celor două seminţii va duce la refuzul celorlalte seminţii de a trece Iordanul. Efectul urma să fie mare ca acela al raportului lipsit de credinţă al iscoadelor, care a avut ca rezultat pieirea în pustie a unei întregi generaţii.

8 Aşa au făcut şi părinţii voştri când i-am trimis din Cades-Barnea să iscodească ţara.

Părinţii voştri. Nu numai strămoşii celor două seminţii, ci ai întregii naţiuni.

Cades-Barnea. Vezi cap. 13,3.26.

9 S-au suit până la valea Eşcol şi, după ce au iscodit ţara, au înmuiat inimile copiilor lui Israel şi i-au făcut să nu intre în ţara pe care le-o dădea Domnul.

Valea Eşcol. Vezi cap. 13,21-23. Iscoadele au muiat inima lui Israel de a intra în ţara făgăduită, zugrăvind pe inamic ca mult prea puternic pentru a se bate cu el (cap. 13,31).

10 Şi Domnul S-a aprins de mânie în ziua ceea şi a jurat zicând:

Domnul S-a aprins de mânie. Vezi cap. 14,21.28.

11 „Oamenii aceştia care s-au suit din Egipt, de la vârsta de douăzeci de ani în sus, nu vor vedea ţara pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, căci n-au urmat în totul calea Mea,

Oamenii. Vezi cap. 14,22.23.29.35.

12 afară de Caleb, fiul lui Iefune, chenizitul, şi Iosua, fiul lui Nun, care au urmat în totul calea Domnului.”

Chenizitul. Vezi cap. 36,15.42; 1 Cronici 1,36.53). Chenaz a fost probabil un strămoş comun al lui Otniel şi Caleb, de la care a luat numele tatălui lui Otniel. Iefune este numit chenizit (Iosua 14,14).

În totul. Adică întru totul (veci cap. 14,24.30.38).

13 Domnul S-a aprins de mânie împotriva lui Israel şi i-a făcut să rătăcească în pustiu timp de patruzeci de ani, până la stingerea întregului leat de oameni care făcuse rău înaintea Domnului.

Verset ce nu a fost comentat.

14 Şi iată că voi luaţi locul părinţilor voştri, ca nişte odrasle de oameni păcătoşi, ca să faceţi pe Domnul să se aprindă şi mai tare de mânie împotriva lui Israel.

O sporire a oamenilor păcătoşi. Mai bine odrasle de oameni păcătoşi. Cuvântul ebraic tradus aici sporire (versiunea engleză) nu se găseşte niciunde în altă parte a Vechiului Testament. Moise a fost foarte mult tulburat de această cerere.

15 Căci, dacă vă întoarceţi de la El, El va lăsa mai departe pe Israel să rătăcească în pustiu şi veţi aduce pierderea poporului acestuia întreg.”

Dacă vă întoarceţi. Cum făcuseră părinţii lor, care au pierit apoi în pustie.

Pierderea poporului întreg. Poporul putea să refuze să treacă Iordanul ca să consolideze pretenţia lor asupra Canaanului. După eliberarea lor din serviciul militar de către Iosua, împreună cu binecuvântarea lui, chiar seminţiile acestea au grăbit un incident care i-a făcut pe fraţii lor să se teamă, deşi fără temei, de venirea mâniei lui Dumnezeu (vezi Iosua 22,1-29).

16 Ei s-au apropiat de Moise şi au zis: „Vom face aici ocoale pentru vitele noastre şi cetăţi pentru pruncii noştri:

Ocoale pentru vite. Construite din şiruri de pietre uscate şi cărămizi, fără nici un acoperiş.

Cetăţi. Probabil locuinţe amorite reparate, deja existente. Partea slabă a acestui plan era că femeile, copiii, vitele şi turmele lor nu puteau fi lăsaţi pe un teritoriu de curând cucerit şi ostil, fără o puternică forţă înarmată pentru a-şi păzi.

17 apoi ne vom înarma în grabă şi vom merge înaintea copiilor lui Israel, până îi vom duce în locul care le este rânduit; şi pruncii noştri vor locui în aceste cetăţi întărite, din pricina locuitorilor ţării acesteia.

Înarma în grabă. Amoriţii şi moabiţii care ocupaseră înainte teritoriul (cap. 21,26).

18 Nu ne vom întoarce în casele noastre mai înainte ca fiecare din copiii lui Israel să fi pus stăpânire pe moştenirea lui,

Mai înainte ca. O promisiune de a sta la datorie faţă de naţiune până se va încheia cucerirea Canaanului. În conformitate cu Deutronom 33,21, Gad şi-a asigurat partea, adică teritoriul lui Sihon şi Og, şi a executat porunca Domnului – ei şi-au îndeplinit promisiunea de a-i ajuta pe fraţii lor să ocupe Canaanul.

19 şi nu vom stăpâni nimic cu ei dincolo de Iordan, nici mai departe, pentru că noi ne vom avea moştenirea noastră dincoace de Iordan, la răsărit.”

Nu vom stăpâni. Ei neagă că ar avea dorinţa de a pretinde moştenirea la apus de Iordan.

Dincoace de Iordan. Acelaşi cuvânt ebraic este tradus şi partea de dincolo, precum şi partea dincoace de. El vine de la verbul a trece peste, a merge prin. Substantivul derivat înseamnă regiunea de dincolo şi în forma de masculin plural este aplicat la evrei.

20 Moise le-a zis: „Dacă faceţi aşa, dacă vă înarmaţi ca să luptaţi înaintea Domnului,

Înaintea Domnului. Iehova este privit ca un Dumnezeu al bătăliilor, mergând înaintea poporului în marş pentru a-i bate pe vrăjmaşii lor (vezi Numeri 21,14; Iosua 4,5.11-13; 6,8.9; Judecători 5,23).

21 dacă toţi aceia dintre voi care se vor înarma trec Iordanul înaintea Domnului, până ce va izgoni pe vrăjmaşii Lui dinaintea Lui

Verset ce nu a fost comentat.

22 şi dacă vă veţi întoarce înapoi numai după ce ţara va fi supusă înaintea Domnului, atunci, veţi fi fără vină înaintea Domnului şi înaintea lui Israel, şi ţinutul acesta va fi moşia voastră înaintea Domnului.

Fără vină. Cuvântul tradus astfel este din verbul a fi curat, a fi scutit de pedeapsă. Aici este de preferat al doilea sens.

Moşia voastră înaintea Domnului. Adică cu deplina aprobare a Domnului.

23 Dar dacă nu faceţi aşa, păcătuiţi împotriva Domnului şi să ştiţi că păcatul vostru vă va ajunge.

Păcatul vostru vă va ajunge. Literal, şi să ştiţi , păcatul vostru vă va găsi. Dumnezeu exprimă aceeaşi idee, adresându-Se lui Cain: Păcatul pândeşte la uşă (Geneza 4,7).

24 Zidiţi cetăţi pentru pruncii voştri şi ocoale pentru vitele voastre şi faceţi ce aţi spus cu gura voastră.”

Verset ce nu a fost comentat.

25 Fiii lui Gad şi fiii lui Ruben au zis lui Moise: „Robii tăi vor face tot ce porunceşte domnul nostru.

Ce porunceşte Domnul nostru. O abordare tipic orientală prin care declaraţiile lui Moise erau exact ce sugeraseră ei înşişi (v.17).

26 Pruncii noştri, nevestele, turmele noastre şi toate vitele noastre, vor rămâne în cetăţile Galaadului;

Cetăţile Galaadului. Astfel de locuri întărite cum au fost cele ocupate înainte de vrăjmaşi.

27 iar robii tăi, toţi înarmaţi pentru război, vor merge să se lupte înaintea Domnului, cum zice domnul nostru.”

Toţi înarmaţi. Pentru sarcinile de garnizoană la răsărit de Iordan şi un corp expediţionar ca să însoţească trupele principale ale izraeliţilor peste Iordan.

28 Moise a dat porunci, cu privire la ei preotului Eleazar, lui Iosua, fiul lui Nun, şi capilor de familie din seminţiile copiilor lui Israel.

A dat porunci lui Eleazar. Moise ştia că el nu va trece Iordanul şi, de aceea, a pus asupra lui Eleazar şi a lui Iosua răspunderea de a veghea ca Ruben şi Gad să-şi împlinească promisiunile (vezi Iosua 1,13.14; 22,1-6).

29 El le-a zis: „Dacă fiii lui Gad şi fiii lui Ruben trec cu voi Iordanul, înarmaţi cu toţii ca să lupte înaintea Domnului, după ce ţara va fi supusă înaintea voastră, să le daţi în stăpânire ţinutul Galaadului.

Ţinutul Galaadului. În momentul, acesta aproape întregul Galaad era în posesia lor. Ei fortificaseră un număr de cetăţi, nu numai ca locuri sigure de refugiu pentru familiile lor, ci şi ca puncte întărite de unde să desăvârşească supunerea ţării.

30 Dar dacă nu vor merge înarmaţi împreună cu voi, să se aşeze în mijlocul vostru în ţara Canaanului.”

Merge cu voi. Promisiunea lor, aşa cum este raportată în v.17, trebuia să fie adusă la îndeplinire în mod onorabil. Altfel, ei aveau să fie obligaţi să locuiască în partea de apus a Iordanului.

31 Fiii lui Gad şi fiii lui Ruben au răspuns: „Vom face tot ce a spus robilor tăi, Domnul.

Vom face. Ei au repetat şi au confirmat lui Moise promisiunea făcută (v.25), invocând numele lui Iehova ca dovadă a bunei lor credinţe.

32 Vom trece înarmaţi înaintea Domnului în ţara Canaanului; dar noi să ne avem moştenirea noastră dincoace de Iordan.”

Dincoace de Iordan. Confirmând promisiunile lor anterioare în prezenţa lui Eleazar şi Iosua ei vorbesc despre partea de est a Iordanului ca despre partea aceasta, pentru că erau în ţinutul Galaadului.

33 Moise a dat fiilor lui Gad şi fiilor lui Ruben şi la jumătate din seminţia lui Manase, fiul lui Iosif, împărăţia lui Sihon, împăratul amoriţilor şi împărăţia lui Og, împăratul Basanului, ţara cu cetăţile ei, cu ţinuturile cetăţilor ţării de jur împrejur.

Jumătate din seminţia lui Manase. Oamenii aceştia erau cunoscuţi ca războinici (Iosua 17,1) şi având în vedere că era loc, li s-a acordat şi lor o proprietate în Galaad. Este evident din v.39, că jumătate din seminţia lui Manase a colaborat la cucerirea Galaadului şi poate că singură a supus anumite părţi.

Sihon. Ţinuturile lui Sihon şi ale lui Og aveau să fie luate cucerite şi subjugate mai întâi de izraeliţi (Numeri 21,24.29; 2 Regi 15,29).

34 Fiii lui Gad au zidit Dibonul, Atarotul, Aroerul,

Gad a zidit. Lista cetăţilor numite în v.34-38 corespund întocmai cu cele din v.3. O listă suplimentară şi mai detaliată se află în Iosua 13,24-28.

Dibonul. Locul unde a fost găsită în 1868 piatra moabită. Cetatea aceasta a trecut adesea de la o stăpânire la alta. Aici este atribuită lui Gad. În Iosua 13,17, ea este atribuită lui Ruben (vezi şi Numeri 21,30; Isaia 15,2; Ieremia 48,18.22).

Construirea acestor cetăţi trebuie să fi fost mai mult de natură reparatorie în urma ravagiilor provocate de război. Locuitorii au fost nimiciţi, dar nu şi cetăţile (Deutronom 2,34.35). Compară cu experienţa lui Ieroboam, despre care este raportat că a construit Sihemul, când în realitate el l-a reconstruit (1 Regi 12,25). Tot aşa şi Azaria a zidit Elatul, după ce l-a readus sub stăpânirea lui Iuda (2 Regi 14,22).

Atarot. Modernul Atarus, aproximativ la 7 mile nord de Dinon, modernul Dibon.

Aroerul. O cetate amonită cucerită de Sihon (Deutronom 2,36; 3,12; 4,48). Numele modern al acestei cetăţi este ’Ara’ir, care este aşezată lângă râul Arnon, la 3 mile sud de modernul Dibon. Acelaşi nume se află în Iosua 13,25; Judecători 11,33; 1 Samuel 30,28.

35 Atrot-Şofan, Iaezer, Iogbeha,

Atrot-Şofan. Încă neidentificat. Poate că este o singură cetate Atrot-Şofan.

Iaezer. Care înseamnă folositor. Echivalent cu Iazer din v.3.

Iogbeha. Acum Iubeihât, la vreo 6 mile nord-vest de Rabat-Amon.

36 Bet-Nimra şi Bet-Haran, cetăţi întărite, şi au făcut staule pentru turme.

Bet-Nimra. Poate că este modernul Tell Nimrin la vreo 8 mile nord de Marea Moartă.

Bet Haran. Unii spun că este modernul Tell Ictan?, la vreo 6 mile sud de Tell Nimrin.

Cetăţi întărite. Pentru protecţia lor, femeile şi copiii erau pentru lăsaţi în urmă, fiind apăraţi de garnizoane.

Staule pentru turme. Ele aveau să fie construite în mijlocul fortificaţiilor exterioare. Aceasta era o ţară minunată pentru păşunat, după cum moabiţii şi-au dat bine seama (2 Regi 3,4).

37 Fiii lui Ruben au zidit Hesbonul, Eleale, Chiriataim,

Ruben a zidit. Din nou ideea este aceea de a repara, a face locuibile şi sigure cetăţi care fusese avariate de război.

Hesbon. O altă cetate îşi schimbase de multe ori soarta. În cap. 21,25, el este în posesia amoriţilor. În Iosua 13,17, ca aici, Ruben avea control asupra lui. În Iosua 21,39, proprietarul era Gad. Conform cu Isaia 15,4; 16,9; Ieremia 48,2, Moab pune iarăşi stăpânire pe el. Până la urmă ajunge sub puterea fiilor lui Amon (Ieremia 49,1-3).

Chiriataim. Raportată ca cetatea unor oameni uriaşi numiţi Emimi (Geneza 14,5). Probabil el-Qerejât, între Dibon şi Marea Moartă.

38 Nebo şi Baal-Meon, ale căror nume au fost schimbate, şi Sibma, şi au pus alte nume cetăţilor pe care le-au zidit.

Nebo. Probabil înrudit cu cuvintele ebraice a profetiza şi profet. Aşezat probabil aproape de muntele Nebo, unde a murit Moise (vezi Deutronom 32,49). El ar putea fi modernul Neba, la colţul de nord-est al Mării Moarte sau Chirbet el-Mecaiyet.

Nume au fost schimbate. Literal, schimbare de nume. Numele de Nebo şi Baal-Meon au fost schimbate, deoarece erau pentru zei a căror închinare îşi aveau centrul acolo. Numele vechi au rămas totuşi (Iosua 13,17; Ezechiel 25,9).

Sibma. Vezi comentariul pentru v.3.

39 Fiii lui Machir, fiul lui Manase, au mers împotriva Galaadului şi au pus mâna pe el; au izgonit pe amoriţii care erau acolo.

Galaadului. Poate că referirea de aici este numai la partea nordică şi nu în sensul mai general ca în v.1, 26, 29.

40 Moise a dat Galaadul lui Machir, fiul lui Manase, care s-a aşezat acolo.

Verset ce nu a fost comentat.

41 Iair, fiul lui Manase, a pornit şi el, şi a luat târgurile şi le-a numit târgurile lui Iair.

Iair. Iair a fost fiul lui Segub, fiul lui Heţron, care se căsătorise cu fata lui Machir (1 Cronici 2,21.22), un fiu al lui Manase.

Târgurile lui Iair. Literal, oraşele lui Iair, ca în Iosua 13,30. Acestea sau posibil alte grupe de sate neîmprejumite sunt amintite în Judecători 10,4; 1 Regi 4,13; 1 Cronici 2,22.23.

42 Nobah a pornit şi el şi a luat Chenatul împreună cu cetăţile care ţineau de el, şi l-a numit Nobah, după numele lui.

Nobah. Compară cu Judecători 8,11. Desigur o căpetenie de seamă. Chenatul. Identificat cu Quanaw?t, aproximativ la vreo 60 mile est de Marea Galileii (vezi 1 Cronici 2,23).

L-a numit Nobah. Probabil că au fost luate 60 de oraşe. Iair ca şef al expediţiei a păstrat pentru sine 23 şi a împărţit restul celor care au luat parte la campanie. Nobah a fost unul dintre aceştia.

Comentariile lui Ellen G. White 12 PP 524