Neemia 1

1 Istorisirea lui Neemia, fiul lui Hacalia. În luna Chişleu, în al douăzecilea an, pe când eram în capitala Susa,

Istorisirea. [Cuvintele, KJV]. Ebr. debarim, literal "cuvintele", dar şi în sensul de "istorisire" sau "memorii" (vezi Ieremia 1,1) şi aşa este folosit aici.

Neemia. Semnificaţia numelui Neemia este "Mângâierea lui Iehova". Cel puţin alţi doi oameni din perioada post-exilică au purtat numele acesta (vezi Ezra 2,2; Neemia 3,16; 7,7). Nici unul dintre aceşti oameni nu poate fi Neemia, paharnicul lui Artaxerxe, deoarece unul a trăit în timpul lui Zorobabel, cu o sută de ani înainte, iar contemporanul lui Neemia era un fiu al lui Azbuc, "mai marele peste jumătate din ţinutul Bet-Şurului", în timp ce autorul cărţii era fiul lui Hacalia, guvernator aul Iudeii.

Luna Chişleu. Se vede din afirmaţiile din cap. 2,1 că e vorba de al 20-lea an de domnie al împăratului Artaxerxe. În ce priveşte identificarea acestui împărat cu Artaxerxes I, vezi Nota suplimentară 2 la cap. 2. În anul al 20-lea al lui Artaxerxe, luna Chişleu, luna a 9-a (vezi vol. II, p. 116), a fost între 5 dec. 445 î.Hr. şi 3 ian., 444 î.Hr. (vezi p. 108).

Capitala Susa. [Palatul Şuşan, KJV] Şuşan, cunoscută în rapoartele istorice sub acelaşi nume, deşi numită Susa de către greci, era vechea capitală a Elamului. Aşezată pe râul Kerkha cam la 161 km nord de extremitatea superioară a Golfului Persic, era una dintre cele câteva capitale ale perşilor. Alte cetăţi capitale erau Babilon, Ecbatana şi Persepolis. Şuşan era mai ales o capitală de iarnă, datorită verilor deosebit de caniculare de aici. Unii au luat Şuşanul drept scena unor acţiuni ale lui Daniel (vezi Daniel 8,2) şi ale evenimentelor descrie în cartea Esterei (vezi Estera 1,2). Expediţii franceze au făcut săpături la palatul vechi şi în cetate, cu intermitenţe, începând din 1884 (vezi la Estera 1,5).

2 a venit Hanani, unul din fraţii mei, şi câţiva oameni din Iuda. I-am întrebat despre iudeii scăpaţi care mai rămăseseră din robie şi despre Ierusalim.

Unul din fraţii mei. Cuvântul tradus "fraţi" este adesea folosit pentru rude mai îndepărtate decât fraţii de sânge (vezi la 1 Cronici 2,7). Totuşi, se pare că Hanani era cu adevărat fratele lui Neemia, din referinţa similară la el în cap. 7,2.

I-am întrebat. Sosirea lui Hanani şi a altor iudei din patrie pare să fi fost primul contact pe care Neemia l-a putut stabili cu exilaţii reîntorşi în Iudea de la începutul ostilităţilor dintre Artaxerxe şi Megabizos, satrapul provinciei de "Dincolo de Râu", din care Iudea făcea parte (vezi la Ezra 4,10). În cursul rebeliunii lui Megabizos, se pare că prea puţine veşti demne de încredere îi sosiseră lui Neemia, cu toate că au fost zvonuri despre un atac samaritean asupra Ierusalimului şi despre distrugerea de către aceştia a unei părţi din zidul cetăţii, de curând reconstruit. În aceste condiţii, Neemia trebuie să fi fost foarte nerăbdător să aibă veşti proaspete. Acestea au venit odată cu sosirea propriului său frate şi a altor iudei cu un raport de la faţa locului al evenimentelor care avuseseră loc probabil pe durata întreruperii comunicaţiei dintre Persia şi Iudea. Vezi p. 350.

3 Ei mi-au răspuns: „Cei ce au mai rămas din robie sunt acolo în ţară, în cea mai mare nenorocire şi ocară; zidurile Ierusalimului sunt dărâmate, şi porţile sunt arse de foc.”

Zidurile Ierusalimului. Unii comentatori gândesc că observaţiile lui Hanani se referă la distrugerea cetăţii de către oştile lui Nebucadneţar în 586 î.Hr. Dar acestea n-ar fi putut fi veşti noi pentru Neemia, afară de cazul în care se admite că Hanani şi tovarăşii lui au raportat doar că până atunci nu se făcuse nimic în ce priveşte reclădirea zidului. Având în vedere şocul produs de raportul lui Hanani (v. 4-11), evenimentele descrise trebuie să fi fost recente. Cuvintele lui Hanani nu înseamnă în mod necesar că întregul zid fusese distrus, iar toate porţile, distruse prin foc.

Faptul că numai părţi din zid şi unele porţi fuseseră afectate este evident din descrierea anterioară a clădirii zidului, aflată în Neemia 3. Unele părţi ale zidului au fost numai reparate (cap. 3,4-5), în timp ce altele au fost "zidite" (cap. 3,2). De asemenea, unele porţi a trebuit să fie zidite în întregime (cap. 3,1.2), în timp ce altele au avut nevoie numai de reparaţii (cap. 3,6). Faptul că avusese loc doar o distrugere parţială se poate deduce din numărul de zile (52) în care Neemia a fost în stare să termine rezidirea întregului zid al cetăţii (cap. 6,15). Într-un timp atât de scurt ar fi fost total imposibil, chiar în cele mai favorabile condiţii, să se reclădească întregul zid, inclusiv porţile lui numeroase, dacă s-ar fi aflat în starea în care îl lăsase Nebucadneţar. Reclădirea în ritm rapid se datora nu numai marelui entuziasm al conducătorilor şi al poporului, dar cu siguranţă şi lucrările făcute sub Ezra şi alţii, înainte ca samaritenii să fi distrus o parte din el.

4 Când am auzit aceste lucruri, am şezut jos, am plâns şi m-am jelit multe zile. Am postit şi m-am rugat înaintea Dumnezeului cerurilor

Am şezut jos şi am plâns. Neemia a fost adânc zguduit când a aflat de greutăţile compatrioţilor săi şi de umilinţa la care fuseseră supuşi. Chiar dacă nu cunoştea decât în parte evenimentele din Iudea, realitatea pare să fi întrecut cele mai mari temeri ale sale, făcându-l să plângă.

Am postit. În timpul captivităţii, postirea devenise o practică obişnuită printre iudei (vezi Zaharia 7,37). Fuseseră organizate posturi solemne la aniversările luării Ierusalimului, la arderea Templului şi la uciderea lui Ghedalia (Zaharia 8,19). Postul avea, de asemenea, un loc important în devoţiunea personală. Daniel (Daniel 9,3; 19,3), Estera (Estera 4,16), Ezra (Ezra 10,6) şi Neemia sunt toţi menţionaţi ca unii care au postit (vezi la Ezra 10,6).

5 şi am zis: „Doamne Dumnezeul cerurilor, Dumnezeule mare şi înfricoşat, Tu care ţii legământul Tău şi eşti plin de îndurare faţă de cei ce Te iubesc şi păzesc poruncile Tale!

Şi am zis. Începutul rugăciunii lui Neemia se aseamănă atât de mult cu gândurile şi cuvintele rugăciunii lui Daniel (Daniel 9,4), încât este posibil ca el să fi avut în faţă cuvintele acestuia. Dacă aşa stau lucrurile, Neemia cunoştea îndeaproape scrierile lui Daniel şi admira modul de exprimare şi spiritul acestora. Aici cuvintele lui se deosebesc de cele ale lui Daniel numai prin înlocuirea lui "Iehova", Yahweh, cu Domnul, 'Adonai, şi adăugarea propriei sale expresii favorite, "Dumnezeul cerurilor".

6 Să ia aminte urechea Ta, şi ochii să-Ţi fie deschişi: ascultă rugăciunea pe care Ţi-o face robul Tău acum, zi şi noapte, pentru robii Tăi, copiii lui Israel, mărturisind păcatele copiilor lui Israel, păcatele făcute de noi împotriva Ta; căci eu şi casa tatălui meu am păcătuit.

Verset ce nu a fost comentat.

7 Te-am supărat şi n-am păzit poruncile Tale, legile şi orânduirile pe care le-ai dat robului Tău Moise.

N-am păzit. Rânduielile legii sunt deseori rezumate prin cei trei termeni folosiţi aici (Deuteronom 5,31; 6,1; 11,1 etc.).

8 Adu-Ţi aminte de cuvintele acestea pe care le-ai dat robului Tău Moise să le spună: „Când veţi păcătui, vă voi risipi printre popoare;

Când veţi păcătui. [Dacă păcătuiţi, KJV.] Acesta nu este un citat dintr-un anumit pasaj din Pentateuc, ci o referire la înţelesul general al diferitelor pasaje, ca de exemplu, Levitic 26,27-45; Deuteronom 30,1-5. Scriitorii biblici se referă de obicei la scrierile inspirate anterioare în felul acesta, citind ideea şi nu cuvintele exacte (vezi la Ezra 9,11; Matei 2,23).

9 dar, dacă vă veţi întoarce la Mine şi dacă veţi păzi poruncile Mele şi le veţi împlini, atunci, chiar dacă veţi fi izgoniţi la marginea cea mai depărtată a cerului, de acolo vă voi aduna şi vă voi aduce iarăşi în locul pe care l-am ales ca să locuiască Numele Meu acolo.”

Verset ce nu a fost comentat.

10 Ei sunt robii Tăi şi poporul Tău pe care l-ai răscumpărat prin puterea Ta cea mare şi prin mâna Ta cea tare.

L-ai răscumpărat. Aceasta se referă probabil la eliberarea din Egipt "cu o mână puternică şi cu un braţ întins" [KJV] (Deuteronom 9,29; 26,8 etc.) şi, mai recent, la eliberarea din robia babiloniană.

11 Ah! Doamne, să ia aminte urechea Ta la rugăciunea robului Tău şi la rugăciunea robilor Tăi, care vor să se teamă de Numele Tău! Dă astăzi izbândă robului Tău şi fă-l să capete trecere înaintea omului acestuia!” Pe atunci eram paharnicul împăratului.

Astăzi. Expresia aceasta nu înseamnă probabil mai mult decât "cu prilejul acesta" şi nu ar trebui să fie impusă ca dovadă că aici Neemia se referă la rugăciunea pe care a rostit-o în ziua discuţiei lui cu împăratul (vezi cap. 2).

Omului acestuia. Adică împăratul Artaxerxe, care nu a fost amintit până acum pe nume, cu toate acestea prezent mereu în mintea petiţionar. Neemia şi-a dat seama că ocara de deasupra Ierusalimului nu putea fi luată decât prin intervenţie împărătească şi a fost convins că trebuie să meargă personal la Ierusalim pentru a schimba situaţia ce domnea acolo.

Eram paharnicul împăratului. Literal, "eram paharnic la împăratul", nu unicul paharnic, ci unul dintre mai mulţi. El aminteşte faptul acesta aici pe de o parte pentru a explica cititorului sensul "omului acestuia" şi pe de altă parte pentru că slujba acesta a lui îi facilita intrarea la Artaxerxe. Neemia este unul dintre multele exemple de iudei exilaţi care au ajuns în posturi cu influenţă şi au lucrat în interesul poporului lor. Întrucât paharnicii aveau contact cu persoane din haremul împărătesc (vezi cap. 2,6), cei mai mulţi dintre ei erau eunuci. Se prea poate ca şi Neemia să fi fost eunuc. Unele manuscrise ale LXX redau ebraicul mashqeh, "paharnic", cu eunouchos, "eunuc", şi nu cu oinochoos, "paharnic".

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1-11PK 628-630

1.2�

PK 628

4.5.9�

PK 629

11�

PK 628, 630