1 Dimineața, preoții cei mai de seamă au făcut îndată sfat cu bătrânii, cărturarii și tot soborul. După ce au legat pe Isus, L-au dus și L-au dat în mâinile lui Pilat.

Îndată. [Judecata din timpul zilei înaintea Sinedriului, Marcu 15,1 = Matei 27,1 = Luca 22,66-71. Comentariu major: Luca].


2 Pilat L-a întrebat: „Ești Tu Împăratul iudeilor?” „Da, sunt”, i-a răspuns Isus.

Pilat L-a întrebat. [Prima judecată înaintea lui Pilat, Marcu 15,2.-5 = Matei 27,2. 11-14 = Luca 23: 1-5 = Ioan 18,28-38. Comentariu major: Luca şi Ioan].


3 Preoții cei mai de seamă Îl învinuiau de multe lucruri.

El n-a răspuns nimic. Dovezile textuale atestă omiterea (cf. p. 146) acestor cuvinte aici în Marcu.


4 Pilat L-a întrebat din nou: „Nu răspunzi nimic? Uite de câte lucruri Te învinuiesc ei!”
5 Isus n-a mai dat niciun răspuns, lucru care a mirat pe Pilat.
6 La fiecare praznic al Paștilor, Pilat le slobozea un întemnițat pe care-l cereau ei.

La fiecare praznic. [La praznicul acela, KJV]. [A doua judecată înaintea lui Pilat, Marcu 15,6-19 = Matei 27,15-31a = Luca 23,13-25 = Ioan 18,39 la 19,16. Comentariu major: Matei şi Ioan].

Le slobozea. Sau, el obişnuia să sloboadă, adică era practica lui obişnuită de a face aşa.


7 În temniță era unul numit Baraba, închis împreună cu tovarășii lui din pricina unui omor pe care-l săvârșiseră într-o răscoală.
8 Norodul s-a suit și a început să ceară lui Pilat să le dea ce avea obicei să le dea întotdeauna.
9 Pilat le-a răspuns: „Voiți să vă slobod pe Împăratul iudeilor?”
10 Căci pricepuse că preoții cei mai de seamă din pizmă Îl dăduseră în mâna lui.
11 Dar preoții cei mai de seamă au ațâțat norodul să ceară lui Pilat să le sloboadă mai bine pe Baraba.
12 Pilat a luat din nou cuvântul și le-a zis: „Dar ce voiți să fac cu Acela pe care-L numiți Împăratul iudeilor?”
13 Ei au strigat din nou: „Răstignește-L!”
14 „Dar ce rău a făcut?”, le-a zis Pilat. Însă ei au început să strige și mai tare: „Răstignește-L!”
15 Pilat a vrut să facă pe placul norodului, și le-a slobozit pe Baraba; iar pe Isus, după ce a pus să-L bată cu nuiele, L-a dat să fie răstignit.

A vrut. [Vrând, KJV]. Literal, dorind. Era mai mult decât voinţă din partea lui Pilat; el era doritor să satisfacă poporul, dacă era cu putinţă, ca nu cumva pasiunile lor nestăpânite să ducă la o răscoală.


16 Ostașii au adus pe Isus în curte, adică în palat, și au adunat toată ceata ostașilor.
17 L-au îmbrăcat într-o haină de purpură, au împletit o cunună de spini și I-au pus-o pe cap.
18 Apoi au început să-I ureze și să zică: „Plecăciune, Împăratul iudeilor!”
19 Și-L loveau în cap cu o trestie, Îl scuipau, îngenuncheau și I se închinau.
20 După ce și-au bătut astfel joc de El, L-au dezbrăcat de haina de purpură, L-au îmbrăcat în hainele Lui și L-au dus să-L răstignească.

L-au dus. [Răstignirea, Marcu 15,20-41 = Matei 27,31b-56 = Luca 23,26-49 = Ioan 19,17-

37. Comentariu major: Matei şi Ioan].


21 Au silit să ducă crucea lui Isus pe un trecător care se întorcea de la câmp, numit Simon din Cirena, tatăl lui Alexandru și al lui Ruf.

Tatăl lui. Numai Marcu relatează aceasta.


22 Și au adus pe Isus la locul numit Golgota, care tălmăcit înseamnă: „Locul căpățânii”.
23 I-au dat să bea vin amestecat cu smirnă, dar El nu l-a luat.
24 După ce L-au răstignit, I-au împărțit hainele între ei trăgând la sorți, ca să știe ce să ia fiecare.
25 Când L-au răstignit, era ceasul al treilea.
26 Deasupra Lui era scrisă vina Lui: „Împăratul iudeilor.”
27 Împreună cu El au răstignit doi tâlhari, unul la dreapta, și altul la stânga Lui.
28 Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: „A fost pus în numărul celor fărădelege.”

Scriptura. O citare din Isaia 53,12. Dovezi textuale importante pot fi citate (cf. p. 146) pentru omiterea acestui citat din Isaia. Totuşi este neîndoielnic în Luca 22,37.


29 Trecătorii își băteau joc de El, dădeau din cap și ziceau: „Uă! Tu, care strici Templul și-l zidești la loc în trei zile,
30 mântuiește-Te pe Tine însuți și coboară-Te de pe cruce!”
31 Tot astfel și preoții cei mai de seamă, împreună cu cărturarii, își băteau joc de El între ei și ziceau: „Pe alții i-a mântuit, și pe Sine însuși nu Se poate mântui!
32 Hristosul, Împăratul lui Israel, să Se coboare acum de pe cruce, ca să vedem și să credem!” Cei răstigniți împreună cu El, de asemenea, își băteau joc de El.
33 La ceasul al șaselea, s-a făcut întuneric peste toată țara, până la ceasul al nouălea.
34 Și, în ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „Eloi, Eloi, lama sabactani”, care tălmăcit înseamnă: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”
35 Unii din cei ce stăteau acolo, când L-au auzit, ziceau: „Iată, cheamă pe Ilie!”
36 Și unul din ei a alergat de a umplut un burete cu oțet, l-a pus într-o trestie și I-a dat să bea, zicând: „Lăsați să vedem dacă va veni Ilie să-L coboare de pe cruce!”
37 Dar Isus a scos un strigăt tare și Și-a dat duhul.

Şi-a dat duhul. Literal, a expira (vezi la Matei 27,50).


38 Perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos.
39 Sutașul care stătea în fața lui Isus, când a văzut că Și-a dat astfel duhul, a zis: „Cu adevărat, Omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!”
40 Acolo erau și niște femei care priveau de departe. Printre ele erau Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov cel mic și a lui Iose, și Salome,

Maria, mama. Nu se ştie nimic altceva de această Marie, decât menţiunea făcută despre ea de diferiţi scriitori ai Evangheliei în legătură cu moartea, îngroparea şi învierea lui Isus. Unii au identificat-o cu Maria, soţia lui Cleopa (vezi la Ioan 19,25; cf. la Marcu 3,18).

Salome. Comparaţia cu Matei 27,56 lasă să se înţeleagă că Salomea era probabil mama lui Iacov şi a lui Ioan, fii lui Zebedei. De asemenea, s-a sugerat că ea era o soră a Mariei, mama lui Isus (vezi la Ioan 19,25).


41 care, pe când era El în Galileea, mergeau după El și-I slujeau; și multe alte femei care se suiseră împreună cu El în Ierusalim.
42 Când s-a înserat – fiindcă era ziua Pregătirii, adică ziua dinaintea Sabatului –

Pregătirii. [Înmormântarea, Marcu 15,42-47 = Matei 27,57-61 =Luca 23,50-56 = Ioan 19,38-

42. Comentariu major: Matei şi Marcu. Vezi harta p. 225 ; diagrama 8,9, p. 232, 233]. Gr. paraskeue, pregătire, un cuvânt pe care uzanţa iudaică în NT probabil îl aplică fie la ziua care precede ziua de Sabat, fie la ziua care precede o zi de sărbătoare, vezi p. 107.

Ziua dinaintea Sabatului. Acesta era sabatul săptămânal (vezi note adiţionale la Matei 26, nota 1). Afirmaţia precisă a lui Marcu, luată împreună cu succesiunea zilelor din Luca 23,54 la 24,1, certifică dincolo de orice posibilitate de îndoială că vineri a fost ziua răstignirii.


43 a venit Iosif din Arimateea, un sfetnic cu vază al soborului, care și el aștepta Împărăția lui Dumnezeu. El a îndrăznit să se ducă la Pilat ca să ceară trupul lui Isus.
44 Pilat s-a mirat că murise așa de curând; a chemat pe sutaș și l-a întrebat dacă a murit de mult.
45 După ce s-a încredințat de la sutaș că a murit, a dăruit lui Iosif trupul.

Trupul. Gr. ptoma, cadavrul, însemnând numai un trup mort. Aceasta este unica apariţie a lui ptoma în NT. Cuvântul grec obişnuit pentru trup este soma (vezi Matei 27,59; Luca 23,52; Ioan 19,40).


46 Și Iosif a cumpărat o pânză subțire de in, a dat jos pe Isus de pe cruce, L-a înfășurat în pânza de in și L-a pus într-un mormânt săpat în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră la ușa mormântului.
47 Maria Magdalena și Maria, mama lui Iose, se uitau unde-L puneau.

Se uitau. Textul grec lasă să se înţeleagă că femeile au observat cu atenţie îngroparea lui Isus, plănuind să îmbălsămeze trupul Lui, după ce vor fi fost trecute orele sacre ale sabatului(vezi Luca 23,55 la 24,1).COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1–20 DA 723–740 2, 4, 5 DA 726

9 DA 733

16–19 DA 734

20–38 DA 741–757

26 EW 179

31 SR 222

31, 32 DA 749

32 EW 179

34 COL 196; SR 226

44 DA 773