Luca 12

1 În vremea aceea, când se strânseseră noroadele cu miile, aşa că se călcau unii pe alţii, Isus a început să spună ucenicilor Săi: „Mai întâi de toate, păziţi-vă de aluatul fariseilor, care este făţărnicia.

În vremea aceea. [Între timp, KJV]. [O avertizare împotriva Fariseilor, Luca 12,1-12.]. Cuvintele acestea introductive fac în mod clar legătura dintre cuvântarea relatată în cap. 12 şi incidentul din casa Fariseului relatat în cap. 11. Deşi la ocaziile anterioare Isus expusese cea mai mare parte din sfatul relatat în cap. 12 (DA 408, 488), capitolul acesta pare să fie în întregime o cuvântare închegată, ţinută îndată după incidentul din casa Fariseului (vezi la cap. 11,53.54). Mai rămăseseră doar câteva luni înainte de încheierea lucrării de pe pământ a lui Isus (COL 253). Luca 12,2-9.51-53 este similar cu Matei 10,26-36, însărcinarea celor doisprezece. Luca 12,22-34,57-59 este asemănător cu Matei 6,25-34, 19-21; 5,25.26. Luca 12,39-46 este asemănător cu Matei 24,43-

51. Luca 12,54-56 seamănă cu Matei 16,2.3. Tema întregului capitol 12 din Luca este sinceritatea şi devoţiunea care ar trebui să caracterizeze pe adevăratul urmaş al lui Isus, în contrast cu făţărnicia Fariseilor.

Se strânseseră noroadele cu miile. [Se strânsese o mulţime nenumărată, KJV]. Gr. muriades, literal zeci de mii; de unde, în uz general, orice număr vast (vezi Fapte 21,20). Cuvântul nostru miliard derivă de la murias (plural, muriades).

Se călcau unii pe alţii. Un detaliu plastic care scoate în evidenţă mărimea mulţimii.

Mai întâi de toate. Cuvântarea următoare era adresată în primul rând ucenicilor, dar era menită şi pentru zecile de mii de oameni. Cuvintele mai întâi de toate n-ar trebui să fie legate cu păziţi-vă, ci cu a început să spună ucenicilor Săi.

Păziţi-vă. Vezi la Matei 16,5-9. În incidentul din casa Fariseului ucenicii văzuseră aluatul Fariseilor la lucru (vezi Luca 11,37-54).

Făţărnicia. Mai înainte Isus definise aluatul Fariseilor ca fiind învăţătura lor (vezi Matei 16,12), adică, ceea ce ei mărturiseau a crede şi ceea ce ei învăţau. Aici termenul aluat este aplicat în primul rând la felul lor de viaţă. În teorie (doctrină) şi practică (făţărnicie), prin învăţătură şi prin exemplu, influenţa Fariseilor îi mâna pe oameni departe de Dumnezeu şi de adevăr. Pentru cuvântul făţarnic vezi la Matei 6,2; 23,13.

2 Nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, nici ascuns, care nu va fi cunoscut.

Nimic acoperit. În privinţa comentariului la v. 2-9 vezi la Matei

3 De aceea, orice aţi spus la întuneric va fi auzit la lumină; şi orice aţi grăit la ureche, în odăiţe, va fi vestit de pe acoperişul caselor.

Odăiţa. Literal, odăi [lăuntrice] unde bunurile erau de obicei depozitate.

4 Vă spun vouă, prietenii Mei: să nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, şi după aceea nu mai pot face nimic.

Verset ce nu a fost comentat.

5 Am să vă arăt de cine să vă temeţi. Temeţi-vă de Acela care, după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de El să vă temeţi.

Gheenă. [Iad, KJV]. Gr. geenna (vezi la Matei 5,22; Ieremia 19,2).

6 Nu se vând oare cinci vrăbii cu doi bani? Totuşi niciuna din ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu.

Cinci vrăbii. În pasajul paralel din Matei (cap. 10,29) două vrăbii sunt vândute la un ban.

Bani. Gr. assaria (vezi p. 49; vezi la Matei 10,29).

7 Şi chiar perii din cap, toţi vă sunt număraţi. Deci să nu vă temeţi: voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii.

Verset ce nu a fost comentat.

8 Eu vă spun: pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor îl va mărturisi şi Fiul omului înaintea îngerilor lui Dumnezeu;

Mărturisiri. Literal, a fi de acord cu şi de unde recunoaştere.

9 dar cine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor va fi lepădat şi el înaintea îngerilor lui Dumnezeu.

Verset ce nu a fost comentat.

10 Şi oricui va vorbi împotriva Fiului omului i se va ierta; dar oricui va huli împotriva Duhului Sfânt nu i se va ierta.

Va vorbi împotriva. Vezi la Matei 12,32.

Fiul Omului. Vezi la Matei 1,1; Marcu 2,10.

11 Când vă vor duce înaintea sinagogilor, înaintea dregătorilor şi înaintea stăpânirilor, să nu vă îngrijoraţi cum veţi răspunde pentru apărarea voastră, nici ce veţi vorbi;

Înaintea dregătorilor şi înaintea stăpânitorilor. Literal, conducători şi autorităţi. Pentru comentariul la v. 11, 12 vezi la Matei 10,19.20.

12 căci Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela ce va trebui să vorbiţi.”

Verset ce nu a fost comentat.

13 Unul din mulţime a zis lui Isus: „Învăţătorule, spune fratelui meu să împartă cu mine moştenirea noastră.”

Unul. [Nebunia bogăţiilor, Luca 12,13-34. Despre parabole vezi p. 203-207]. Adică, cineva din mulţime (vezi v. 1) care aştepta pe Hristos pe stradă, în afara casei Fariseului care-L ospătase (vezi cap. 11,37). Acest om care s-a adresat lui Isus auzise asprele acuzaţii ale Domnului împotriva cărturarilor şi Fariseilor (vezi cap. 11,39-52; COL 253) şi sfatul Lui adresat ucenicilor cu privire la prezentarea înaintea dregătorilor (vezi cap. 12,11; cf. COL 252). El spunea că dacă Isus ar vorbi fratelui său cu aceeaşi autoritate curajoasă, acela nu ar îndrăzni să facă altfel de cum i-ar fi spus Isus să facă. El nu concepea Evanghelia Împărăţiei decât ca un mijloc pentru realizarea propriilor sale interese egoiste. Comparaţi atitudinea lui Simon Magul faţă de mântuire (Fapte 8,9-24).

Mulţime. Gr. ochlos, mulţime. Ochlos este tradus noroadele în v. 1. Pentru cadrul cronologic al acestui incident vezi la v. 1. Spune fratelui meu. Mai degrabă, porunceşte fratelui meu. Pe cât se pare amândoi fraţii erau lacomi; altminteri n-ar fi fost posibilă cearta între ei.

Să împartă cu mine moştenirea. Potrivit cu legea mozaică a moştenirii, fratele mai mare primea două părţi din averea tatălui său şi celălalt frate sau ceilalţi fraţi fiecare câte o singură parte (vezi la Deuteronom 21,17). Poate că în cazul acesta fratele mai tânăr era cel care apela la Isus şi obiecta contra faptului că fratele mai mare să ia de fapt partea dublă atribuită lui prin lege.

14 „Omule”, i-a răspuns Isus, „cine M-a pus pe Mine judecător sau împărţitor peste voi?”

Omule. Forma aceasta de adresare lasă să se înţeleagă asprime sau severitate (vezi Luca 22,58.60; Romani 2,1; 9,20).

Judecător sau împărţitor. Împărăţia pe care Isus venise să o proclame nu era din lumea aceasta (vezi Ioan 18,36). El nu a însărcinat niciodată pe ucenicii Săi ca agenţi ai dreptăţii sociale, oricât de importantă ar fi aceasta şi nici nu a încercat vreodată să judece între oameni (vezi Ioan 8,3-11). Ca şi proorocii din vechime (Mica 6,8; etc.), Isus a prezentat principiile care ar trebui să guverneze legăturile unui om cu semenii săi (vezi Matei 5,38-47; 6,14.15; 7,1-6.12; 22,39; etc.) şi a lăsat administrarea justiţiei civile exclusiv în seama autorităţilor civile legal constituite. El nu S-a abătut în nici un caz de la regula aceasta şi aceia care vorbesc în numele Său ar face bine să-I urmeze exemplul în această privinţă, ca şi în altele (COL 254).

15 Apoi le-a zis: „Vedeţi şi păziţi-vă de orice fel de lăcomie de bani; căci viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui.”

Lăcomie. Gr. pleonexia (vezi la Marcu 7,22). Lăcomia ar putea fi definită ca o afecţiune neîndreptăţită pentru cele materiale ale vieţii, mai ales pentru acelea care aparţin altcuiva. Omul care se adresa lui Hristos nu avea nevoie de mai multă bogăţie; ceea ce-i trebuia era ca lăcomia să fie înlăturată din inima lui, după care bogăţiile nu l-ar mai fi preocupat. Dacă nu ar mai fi lăcomie în inimă, n-ar mai fi certuri de împăcat. Ca totdeauna, Isus a mers la rădăcina dificultăţii şi a propus o soluţie care ar fi înlăturat necesitatea apariţiei unor astfel de probleme în viitor. El a prezentat nu panacee trecătoare, ca de pildă cele reprezentate de evanghelia socială de astăzi. Ceea ce le trebuie oamenilor nu sunt salarii mai mari sau profituri mai mari. Ei au nevoie de o schimbare a minţii şi a inimii care-i va face să caute mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui cu deplina încredere că necesităţile vieţii vor fi date pe deasupra (vezi la Matei 6,33).

Belşugul avuţiei. Vezi la Matei 6,24-34. Materialismul stă la rădăcina multora din problemele majore ale lumii de astăzi. El oferă baza celor mai multe filozofii politice şi economice şi, în felul acesta, poartă răspunderea pentru cele mai multe din conflictele de clasă şi naţionale care chinuiesc omenirea. Nemulţumirea cu ceea ce avem creează dorinţa de a ne procura mai mult, silind pe alţii să dea tot sau parte din ceea ce au, în loc ca noi înşine să muncim în mod cinstit. Lăcomia este cauza multora din problemele insolubile ale lumii.

Cererea omului care apela la Isus de a lua rolul de judecător faţă de purtarea fratelui său era mânată de acelaşi duh care mână pe mulţi industriaşi să umble după profituri mai mari indiferent de mijloacele prin care ele sunt procurate, care mână pe unii lucrători să ceară un salariu tot mai mare indiferent de valoarea propriei lor contribuţii la producerea de bogăţie şi de capacitatea patronului lor de a plăti. Este spiritul care conduce o grupă de interese să-şi asigure legislaţia favorabilă ei, fără să se preocupe cu privire la felul în care legislaţia aceasta va afecta alte grupe din ţară; care mână o naţiune să-şi impună voinţa altor naţiuni, indiferent de dorinţele sau interesele supreme ale poporului în cauză. Este spiritul care duce adesea la familii ruinate, la delincvenţa juvenilă şi la numeroase crime.

Dumnezeu cheamă pe toţi aceia care vor să-L iubească şi să-I servească să privească lucrurile materiale ale vieţii în adevărata lor perspectivă şi să le subordoneze lucrurilor de valoare veşnică (vezi la Matei 6,24-34; Ioan 6,27). Contrar opiniei susţinute de cei mai mulţi oameni, mai multe lucruri nu înseamnă în mod necesar mai multă fericire. Fericirea depinde nu de lucruri, ci de starea minţii şi a inimii cuiva (vezi la Eclesiastul 2,1-11).

16 Şi le-a spus pilda aceasta: „Ţarina unui om bogat rodise mult.

Pilda. [ O parabolă, KJV]. Cu privire la învăţătura în parabole a lui Isus şi în ce priveşte principiile care guvernează interpretarea lor vezi p. 203-207. Parabola aceasta, relatată numai de Luca, ilustrează principiul afirmat în v. 15, că lucrurile materiale nu sunt ţinta cea mai de seamă în viaţă (vezi şi la Matei 19,16-22). Parabola aceasta ar putea să primească titlul Nebunia unei vieţi devotate strângerii de averi.

Ţarina. Omul îngroapă sămânţa în pământ şi se îngrijeşte de ea cât poate mai bine, dar Dumnezeu este Cel care face sămânţa să crească (vezi la Marcu 4,26-29). Indiferent cu ce ar contribui omul la procesul creşterii, Dumnezeu este Cel care dă creşterea (vezi 1 Corinteni 3,6.7). Dumnezeu este Cel care trimite lumina soarelui şi ploaia (vezi la Matei 5,45) şi binecuvântează străduinţele omului cu vremuri roditoare (vezi Fapte 14,17). Înainte ca Israel să fi intrat în Ţara Făgăduinţei, Dumnezeu l-a avertizat să nu uite că El este Cel care dă omului putere să-şi agonisească bogăţie [KJV] (vezi Deuteronom 8,11-18). Totuşi omul a fost totdeauna înclinat să-şi asume merite pentru ceea ce-i dă Dumnezeu, zicând în inima sa: Tăria mea şi puterea mâinii mele mi-au câştigat aceste bogăţii (Deuteronom 8,17). Înşelăciune fatală! Acela a cărui inimă nu este recunoscătoare faţă de Dumnezeu se dedă la gânduri deşarte şi inima lui fără pricepere ajunge întunecată (vezi Romani 1,21). Înţelept în îngâmfarea sa, el ajunge să fie nebun înaintea lui Dumnezeu (vezi Romani 1,22). Dacă stăruie într-o astfel de umblare, în cele din urmă înlătură deplin pe Dumnezeu din gândurile sale şi se dedă la urmărirea fericirii materiale şi a plăcerii fizice (vezi Romani 1,23-32). El devine mai mult un iubitor de plăceri, decât iubitor de Dumnezeu (2 Timotei 3,4).

17 Şi el se gândea în sine şi zicea: „Ce voi face? Fiindcă nu mai am loc unde să-mi strâng roadele.”

Se gândea în sine. Adică, a dezbătut chestiunea şi pe o parte şi pe alta. El a judecat chestiunea ajungând la ceea ce lui i s-a părut o concluzie logică.

Nu mai am loc. Înţelegerea acestui lucru ar fi trebuit să-l determine să se gândească la mulţi care duceau lipsă chiar de lucrurile pe care Dumnezeu le revărsase asupra lui în aşa abundenţă. Dar interesele lui egoiste i-au orbit ochii faţă de nevoile semenilor săi (vezi la cap. 16,19-31).

Strânge. [A pune la păstrare, KJV]. Literal, să adun laolaltă.

18 „Iată”, a zis el, „ce voi face: îmi voi strica grânarele şi voi zidi altele mai mari; acolo voi strânge toate roadele şi toate bunătăţile mele;

Roadele…mele. Notaţi posesivul: roadele mele, hambarele mele, bucatele mele, sufletul meu (cf. Osea 2,5). Gândurile lui erau numai la sine. Evident, el nu-şi dădea seama că cel care are milă de sărman împrumută pe Domnul (Proverbele 19,17).

19 şi voi zice sufletului meu: „Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea şi înveseleşte-te!”

Suflete. Vezi la Matei 10,28. Odihneşte-te. El şi-a adunat averea şi este gata să se retragă din afaceri. Se va dărui consumării bunurilor vieţii, fără gând de a mai produce.

Mănâncă, bea şi veseleşte-te. El se simte sigur că are îndeajuns pentru a trăi restul vieţii sale şi îşi va petrece zilele în vieţuire desfrânată, aşa cum a făcut fiul risipitor în ţara îndepărtată, uitând pe Dumnezeu şi pe semenii săi (vezi la Luca 15,13; cf. Eclesiastul 8,15).

20 Dar Dumnezeu i-a zis: „Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul; şi lucrurile pe care le-ai pregătit ale cui vor fi?”

Nebunule. Vezi la cap. 11,40. Isus nu spune că Dumnezeu a spus de fapt nebunului aceste cuvinte şi nici măcar nu i-a adus la cunoştinţă această denumire, după cum Domnul nu vrea să spună că convorbirea dintre omul bogat şi părintele Avraam (cap. 16,24-31) a avut loc cu adevărat. În ambele cazuri convorbirea este introdusă în folosul audienţei care asculta parabola, pentru ca ei să poată vedea principiul divin ilustrat de parabolă. Comparaţi şi conversaţia dintre copacii pădurii (Judecători 9,8-15).

Sufletul. Propoziţia zice de fapt, ei cer sufletul tău de la tine. Unii sugerează că impersonalul ei e o perifrază rabinică pentru a evita folosirea numelui divin (vezi la cap. 15,7). Alţii spun că pronumele se referă la nimicitori (vezi Iov 33,22).

21 Tot aşa este şi cu cel ce îşi adună comori pentru el, şi nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu.”

Comori pentru el. Oricine gândeşte şi plănuieşte numai pentru sine este lipsit de bun simţ (vezi la cap. 11,40) înaintea lui Dumnezeu. Evanghelia împărăţiei este destinată să abată gândurile oamenilor de la sine şi să le îndrepte spre Dumnezeu şi în afară, către semenii lor. Pentru principiul cuprins aici vezi la cap. 12,15).

Faţă de Dumnezeu. Adică, ochii lui Dumnezeu. Nebunul nu are comoară adunată în cer (vezi la Matei 6,19-23).

22 Isus a zis apoi ucenicilor Săi: „De aceea vă spun: nu vă îngrijoraţi cu privire la viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca, nici cu privire la trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca.

A zis. După ce a răspuns omului care I-a întrerupt cuvântarea, Isus Îşi reia discursul adresat mulţimii în general şi ucenicilor Săi în particular (vezi la v. 1,13).

Nu vă îngrijoraţi. [Nu vă gândiţi, KJV]. Literal, nu fiţi îngrijoraţi, sau nu cultivaţi nici un gând de îngrijorare (vezi la Matei 6,25). Pentru comentariul la Luca 12,22-34 vezi la Matei 6,19-21.25-33.

23 Viaţa este mai mult decât hrana, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea.

Hrana. Gr. trophe, alimente, hrană, de-ale mâncării (vezi la Matei 3,4).

24 Uitaţi-vă cu băgare de seamă la corbi: ei nu seamănă, nici nu seceră, n-au nici cămară, nici grânar; şi totuşi Dumnezeu îi hrăneşte. Cu cât mai de preţ sunteţi voi decât păsările!

Verset ce nu a fost comentat.

25 Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge un cot la lungimea vieţii lui?

Să adauge un cot la lungimea vieţii lui. [Să adauge la statura sa, KJV]. Vezi la Matei 6,27.

26 Deci, dacă nu puteţi face nici cel mai mic lucru, pentru ce vă mai îngrijoraţi de celelalte?

Verset ce nu a fost comentat.

27 Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii: ei nu torc, nici nu ţes; totuşi vă spun că nici Solomon, în toată slava lui, n-a fost îmbrăcat ca unul din ei.

Verset ce nu a fost comentat.

28 Dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba, care astăzi este pe câmp, iar mâine va fi aruncată în cuptor, cu cât mai mult vă va îmbrăca El pe voi, puţin credincioşilor?

Verset ce nu a fost comentat.

29 Să nu căutaţi ce veţi mânca sau ce veţi bea şi nu vă frământaţi mintea.

Nu căutaţi. Textul grecesc accentuează pe voi.

30 Căci toate aceste lucruri Neamurile lumii le caută. Tatăl vostru ştie că aveţi trebuinţă de ele.

Verset ce nu a fost comentat.

31 Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.

Verset ce nu a fost comentat.

32 Nu te teme, turmă mică; pentru că Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăţia.

Verset ce nu a fost comentat.

33 Vindeţi ce aveţi şi daţi milostenie. Faceţi-vă rost de pungi care nu se învechesc, o comoară nesecată în ceruri, unde nu se apropie hoţul şi unde nu roade molia.

Pungi. Gr. ballantia, pungi (vezi cap. 10,4).

34 Căci unde este comoara voastră, acolo este şi inima voastră.

Verset ce nu a fost comentat.

35 Mijlocul să vă fie încins, şi făcliile aprinse.

Mijlocul să vă fie încins. [Aşteptarea revenirii Stăpânului, Luca 12,35-59. Despre parabole vezi p. 203-207]. Adică, fiţi pregătiţi pentru acţiune (vezi la Psalmii 65,6). Vegherea este nota principală a acestei scurte parabole. Aici pentru prima dată Isus dă învăţătură publică cu privire la a doua sa venire. Sfârşitul lucrării Lui pământeşti este deja la orizont. De aceea, El căuta să-i pregătească pe oameni pentru înălţarea şi revenirea Sa cu putere şi slavă. Accentul parabolei este asupra unei drepte vieţuiri în vederea revenirii Domnului.

36 Şi să fiţi ca nişte oameni care aşteaptă pe stăpânul lor să se întoarcă de la nuntă, ca să-i deschidă îndată, când va veni şi va bate la uşă.

Aşteaptă. Nu în nelucrare, ci în veghere şi pregătire sârguincioasă. Comparaţi parabola cu cea a celor zece fecioare (Matei 25,1-12).

37 Ferice de robii aceia pe care stăpânul îi va găsi veghind la venirea lui! Adevărat vă spun că el se va încinge, îi va pune să şadă la masă şi se va apropia să le slujească.

Ferice. [Binecuvântat, KJV]. Sau, fericit (vezi la Matei 5,3).

Adevărat. Vezi la Matei 5,18.

Se va încinge. Vezi la Psalmii 65,6. Şi anume, ca apreciere pentru credincioşia şi loialitatea lor faţă de el.

38 Fie că vine la a doua strajă din noapte, fie că vine la a treia strajă, ferice de robii aceia, dacă-i va găsi veghind!

A doua strajă. Adică, aproximativ între 9 p.m. şi miezul nopţii (vezi la Matei 14,25).

A treia strajă. Aproximativ de la miezul nopţii până la 3 a.m.

39 Să ştiţi bine că, dacă ar şti stăpânul casei la ce ceas va veni hoţul, ar veghea şi n-ar lăsa să-i spargă casa.

Stăpânul casei. Gr. oikodespotes, stăpân al casei (vezi la cap. 2,29). Vezi la Proverbele 7,19. Spargă casa. Multe case orientale erau făcute din ziduri de pământ şi mijlocul cel mai uşor ca un hoţ să intre în casă era să facă o gaură în zid (cf. Ezechiel 12,5.12).

40 Şi voi, dar, fiţi gata, căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi.”

Verset ce nu a fost comentat.

41 „Doamne”, I-a zis Petru, „pentru noi spui pilda aceasta sau pentru toţi?”

I-a zis Petru. Ca de obicei, Pentru se poartă ca un purtător de cuvânt cu de la sine putere pentru cei doisprezece (vezi la Matei 14,28; 16,16; 17,4). Sau pentru toţi. Erau de faţă şi cei doisprezece şi mulţimea (vezi la v. 1) şi evident Petru se întreba dacă îndemnul lui Isus cu privire la veghere avea o aplicaţie specială la ucenici, ca servi ai

stăpânului din parabolă, sau dacă se aplica mulţimii în general.

42 Şi Domnul a zis: „Cine este ispravnicul credincios şi înţelept pe care-l va pune stăpânul său peste slugile sale ca să le dea partea lor de hrană la vremea potrivită?

Ispravnicul credincios şi înţelept. Pentru comentariul la v. 42-46 vezi la Matei 24,45-51.

43 Ferice de robul acela pe care stăpânul, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa!

Verset ce nu a fost comentat.

44 Adevărat vă spun că îl va pune peste toată avuţia sa.

Verset ce nu a fost comentat.

45 Dar dacă robul acela zice în inima lui: „Stăpânul meu zăboveşte să vină”; dacă va începe să bată pe slugi şi pe slujnice, să mănânce, să bea şi să se îmbete,

Verset ce nu a fost comentat.

46 stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă şi în ceasul în care nu ştie şi-l va tăia în bucăţi; şi soarta lui va fi soarta celor necredincioşi în lucrul încredinţat lor.

Verset ce nu a fost comentat.

47 Robul acela, care a ştiut voia stăpânului său, şi nu s-a pregătit deloc şi n-a lucrat după voia lui, va fi bătut cu multe lovituri.

A ştiut voia stăpânului său. Vezi la Matei 7,21-27. Dumnezeu măsoară răspunderea omului după cunoaşterea din partea lui a datoriei, inclusiv adevărul pe care ar fi putut să-l cunoască, dar nu s-a folosit de el (vezi Ezechiel 3,18-21; 18,2-32; 33,12-20; Luca 23,34; Ioan 15,22; 1 Timotei 1,13; Iacov 4,17).

48 Dar cine n-a ştiut-o, şi a făcut lucruri vrednice de lovituri, va fi bătut cu puţine lovituri. Cui i s-a dat mult, i se va cere mult; şi cui i s-a încredinţat mult, i se va cere mai mult.

Verset ce nu a fost comentat.

49 Eu am venit să arunc un foc pe pământ. Şi ce vreau decât să fie aprins chiar acum!

Să arunc un foc. [Să trimit foc, KJV]. Textul grecesc accentuează cuvântul foc. Pentru v. 49-53 vezi la Matei 10,34-36. Ce voiesc? Înţelesul ultimei părţi a versetului 49 nu este clar. O traducere posibilă este Cum doresc ca el să fie deja aprins?

50 Am un botez cu care trebuie să fiu botezat şi cât de mult doresc să se îndeplinească!

Am un botez. În mod clar, nu botezul lui Isus de la Ioan, cu trei ani în urmă, ci botezul morţii Sale (vezi la Matei 3,11). Când e folosit ca aici în mod figurat cuvântul a boteza înseamnă a fi cufundat în împrejurări care aduc pe cineva faţă în faţă cu moartea, tot aşa cum cineva ar fi cufundat în apă o perioadă considerabilă de timp.

51 Credeţi că am venit să aduc pace pe pământ? Eu vă spun: nu; ci mai degrabă dezbinare.

Verset ce nu a fost comentat.

52 Căci, de acum înainte, din cinci care vor fi într-o casă, trei vor fi dezbinaţi împotriva a doi, şi doi împotriva a trei.

Verset ce nu a fost comentat.

53 Tatăl va fi dezbinat împotriva fiului, şi fiul împotriva tatălui; mama împotriva fiicei, şi fiica împotriva mamei; soacra împotriva nurorii, şi nora împotriva soacrei.”

Verset ce nu a fost comentat.

54 El a mai zis noroadelor: „Când vedeţi un nor ridicându-se la apus, îndată ziceţi: „Vine ploaia.” Şi aşa se întâmplă.

Când vedeţi un nor. Pentru comentariul la v. 54-56 vezi la Matei 10,2.3.

55 Şi când vedeţi suflând vântul de la miazăzi, ziceţi: „Are să fie zăduf.” Şi aşa se întâmplă.

Verset ce nu a fost comentat.

56 Făţarnicilor, faţa pământului şi a cerului ştiţi s-o deosebiţi; vremea aceasta cum de n-o deosebiţi?

Verset ce nu a fost comentat.

57 Şi pentru ce nu judecaţi şi voi singuri ce este drept?

Nu judecaţi şi voi. Pentru comentariu la v. 57-59 vezi la Matei 5,25-26.

58 Când te duci cu pârâşul tău înaintea judecătorului, pe drum caută să scapi de el; ca nu cumva să te târască înaintea judecătorului, judecătorul să te dea pe mâna temnicerului, şi temnicerul să te arunce în temniţă.

Pârâşul. [Adversarul, KJV]. Gr. antidikos, un oponent [la o judecată], deci un vrăjmaş,

un adversar.

Te târască. Literal, a te târî [cu forţa].

Temnicerul. Acela căruia trebuia să i se plătească amenda. Incapacitatea de a o plăti însemna

punerea la închisoare. Pentru vechiul obicei de punere la închisoare pentru datorie vezi la Matei 18,25.

59 Îţi spun că nu vei ieşi de acolo până nu vei plăti şi cel mai de pe urmă bănuţ.”

Bănuţ. Gr. lepton, o monedă foarte mică de bronz (vezi p. 49; cf. cap. 21,2).COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1 COL 96; DA 408 1–7 Ev 237

2 MH 486

3–7 EW 28

6, 7 4T 564

8, 9 5T 437

11 FE 202

13 COL 253; 9T 216

13–21 COL 252–259

14 9T 217

14–21 COL 254

15 COL 259; PP 496; 3T 547; 4T 82

15–21 3T 545

15–23 2T 662

16–21 2T 199; 3T 154, 401

17–21 5T 260

18, 19 COL 256

19 CS 232; 6T 452

20 COL 343; CS 142; PP 668

20, 21 COL 258

21 2T 196, 233, 246, 280, 681; 3T 546; 4T 386; 5T 262

22–26 Ev 237

23 CG 366; Ed 200

24 CG 58; Ed 117

27 SC 68

27–31 Ev 238

30 MB 99

32–34 DA 496

33 CH 18; COL 370, 374; CS 40, 86, 114, 126, 151; Ed 145; EW 57, 95; FE 210; MH 216; TM 395; 1T 169, 175, 176, 192, 197; 2T 242, 280 676, 681; 3T 90, 402,

546; 5T 152, 259, 734; 6T 258; 7T 291, 295; 8T 35; 9T 131

33, 34 GW 341; 5T 465

33–40 6T 453

35 AA 55; Ev 473; FE 366; ML 217; 6T 116; 9T 48, 61, 133, 148

36 GC 427

36, 37 EW 19, 55; 2T 195

36–38 2T 192

37 DA 634; 1T 69; 5T 485; 9T 287

42 DA 634; Ev 345, 373, 432; TM 149; 2T 557, 642; 6T 75, 78

47 COL 353; 2T 251; 4T 249; 5T 160

47, 48 CS 137; 1T 133; 8T 96

48 AA 337; COL 265, 362; Ev 563; PP 420, 528; SR 168; TM 454; 1T 170; 3T 392; 7T 200