1 În ziua a opta, Moise a chemat pe Aaron și pe fiii lui și pe bătrânii lui Israel.

În ziua a opta. Cele şapte zile de consacrare trecuseră şi venise timpul ca Aaron să aducă prima lui jertfă. Înainte de acest moment, el nu îndeplinise nici un serviciu strict preoţesc pentru popor. Instruirea lui fusese completă, totuşi trebuie că el a întâmpinat cu o oarecare nelinişte ziua de punere la probă.

Moise a chemat pe Aaron şi pe fiii lui şi pe bătrânii poporului să vină cu jertfele cerute şi să-şi înceapă lucrarea. În timp ce făceau acest lucru, tot poporul s-a apropiat şi a stat înaintea Domnului (v.5).


2 Și a zis lui Aaron: „Ia un vițel pentru jertfa de ispășire și un berbec pentru arderea de tot, amândoi fără cusur, și adu-i înaintea Domnului.
3 Să vorbești copiilor lui Israel și să le spui: „Luați un țap pentru jertfa de ispășire, un vițel și un miel de un an și fără cusur pentru arderea de tot;
4 un taur și un berbec pentru jertfa de mulțumire, ca să-i jertfiți înaintea Domnului, și un dar de mâncare frământat cu untdelemn. Căci azi vi Se va arăta Domnul.”
5 Ei au adus înaintea Cortului întâlnirii tot ce poruncise Moise; și toată adunarea s-a apropiat și a stat înaintea Domnului.
6 Moise a zis: „Să faceți ce a poruncit Domnul; și vi se va arăta slava Domnului.”
7 Moise a zis lui Aaron: „Apropie-te de altar; adu-ți jertfa ta de ispășire și arderea ta de tot și fă ispășire pentru tine și pentru popor; adu și jertfa poporului și fă ispășire pentru el, cum a poruncit Domnul.”
8 Aaron s-a apropiat de altar și a înjunghiat vițelul pentru jertfa lui de ispășire.

Aaron s-a apropiat. Fără nici o ezitare, Aaron a jertfit pentru sine, iar fiii lui l-au ajutat să îndeplinească procedurile de folosire a sângelui. El a făcut totul după regulă, fără nici o greşeală.


9 Fiii lui Aaron i-au adus sângele la el; el și-a înmuiat degetul în sânge, a uns coarnele altarului, iar celălalt sânge l-a turnat la picioarele altarului.
10 A ars pe altar grăsimea, rinichii și prapurul ficatului de la vițelul pentru jertfa de ispășire, cum poruncise lui Moise, Domnul.

Cum poruncise... Domnul. În toate acestea, Moise a fost un observator interesat. El a fost singurul cu care comunicase Dumnezeu şi care îi instruise pe Aaron şi fiii lui cu privire la ce aveau să facă. Acum el veghea ca toate lucrurile să fie făcute conform cu instrucţiunile lui Dumnezeu. Ar fi fost o mare greşeală pentru Aaron să stropească sângele jertfei de ispăşire de jur împrejurul altarului. Acest lucru nu trebuia să fie făcut niciodată. Sângele jertfei de ispăşire trebuia să fie pus pe coarnele altarului. Sângele arderii de tot era întotdeauna stropit pe altar de jur împrejur. Simbolismul cerea ca totul să fie făcut exact în felul prescris de Dumnezeu. De aceea, Aaron n-a făcut nici o greşeală.


11 Iar carnea și pielea le-a ars în foc, afară din tabără.
12 A înjunghiat apoi arderea de tot. Fiii lui Aaron i-au adus sângele la el, și el l-a stropit pe altar de jur împrejur.
13 I-au adus și arderea de tot tăiată în bucăți, cu cap cu tot, și le-a ars pe altar.
14 A spălat măruntaiele și picioarele și le-a ars pe altar, deasupra arderii de tot.
15 În urmă, a adus jertfa pentru popor. A luat țapul pentru jertfa de ispășire a poporului, l-a înjunghiat și l-a adus jertfă de ispășire, ca și pe cea dintâi jertfă.

Jertfa pentru popor. Terminând cu jertfa adusă pentru sine, Aaron a trecut la ritualul pentru jertfele poporului. Procedeul era oarecum diferit de acela care avea să fie urmat mai târziu, pentru că aceasta a fost prima dată când Aaron a jertfit pentru popor. De obicei, o jertfă de ispăşire pentru popor consta dintr-un viţel (cap. 4,14), şi sângele lui trebuia să fie dus în prima despărţitură a sanctuarului (cap. 4,17.18), dar aici jertfa de ispăşire era un ţap. Cu excepţia Zilei de Ispăşire, sângele ţapului nu era dus în sanctuar. Aaron avusese instrucţiuni hotărâte cu privire la jertfa zilei, şi a urmat aceste instrucţiuni. Totul a fost făcut cum poruncise Moise, fără greşeală.


16 A adus apoi arderea de tot și a jertfit-o, după rânduielile așezate.
17 A adus și jertfa de mâncare, a umplut un pumn din ea și a ars-o pe altar, afară de arderea de tot de dimineață.
18 A înjunghiat apoi taurul și berbecul, ca jertfă de mulțumire pentru popor. Fiii lui Aaron au adus sângele la el, și el l-a stropit pe altar de jur împrejur.
19 I-au adus apoi grăsimea taurului și a berbecului, coada, grăsimea care acoperă măruntaiele, rinichii și prapurul ficatului;
20 au pus grăsimile acestea deasupra piepturilor, și el a ars grăsimile pe altar.
21 Aaron a legănat într-o parte și într-alta, ca dar legănat înaintea Domnului, piepturile și spata dreaptă, cum poruncise lui Moise, Domnul.
22 Aaron și-a ridicat mâinile spre popor și l-a binecuvântat. Apoi, după ce a adus jertfa de ispășire, arderea de tot și jertfa de mulțumire, s-a coborât.

Aaron şi-a ridicat mâinile. Poporul fusese un spectator interesat. Ei îl văzuseră pe Aaron jertfind pentru sine, îl văzuseră jertfind pentru ei. Acum, Aaron şi-a ridicat mâinile spre popor şi l-a binecuvântat. Acesta era un moment solemn şi fericit, pentru că Dumnezeu primise jertfele lor.


23 Moise și Aaron au intrat în Cortul întâlnirii. Când au ieșit din el, au binecuvântat poporul. Și slava Domnului s-a arătat întregului popor.

Slava Domnului. Moise şi Aaron au mers împreună în sanctuar. Ce a avut loc acolo nu ni se spune, dar cei doi fraţi trebuie să fi fost plini de teamă şi respect când s-au aflat în faţa perdelei care separa Sfânta de Sfânta Sfintelor. Putem crede că Moise l-a instruit pe Aaron cu privire la candele, pâinile pentru punerea sângelui pe coarnele altarului tămâierii. Nu ni se spune dacă perdeaua a fost dată la o parte şi dacă Aaron a primit instrucţiuni cu privire la ce avea să facă în Ziua Ispăşirii. Stropirea sângelui pe tronul harului era actul cel mai sacru pe care putea fi chemat să-l îndeplinească.

Deodată slava Domnului s-a arătat întregului popor. Nu ne este spus despre felul exact al acestei demonstraţii, dar trebuie să fi fost o uimitoare mărturie a aprobării lui Dumnezeu faţă de clădirea pe care poporul o ridicase pentru El şi faţă de Moise şi Aaron ca servi ai Săi. Aaron fusese consacrat pentru preoţie, iar acum Dumnezeu Şi-a pus pecetea asupra lui.


24 Un foc a ieșit dinaintea Domnului și a mistuit pe altar arderea de tot și grăsimile. Tot poporul a văzut lucrul acesta; au scos strigăte de bucurie și s-au aruncat cu fața la pământ.

Un foc. Focul acesta l-ar fi putut mistui pe Moise, Aaron şi întreg poporul (cap. 10,1.2), în loc de aceasta, el a mistuit jertfele de pe altar. Dumnezeu Îşi adusese la îndeplinire făgăduinţa (v.4, 6). După tradiţia iudaică, focul sacru obţinut cu ocazia aceasta s-a păstrat cel puţin până la distrugerea Templului lui Solomon, şi poate chiar un timp mai îndelungat.

Dumnezeu acceptase lucrarea omului. Sanctuarul era acum dedicat şi consacrat. Tot aşa şi preoţii. Toate pregătirile au fost încheiate pentru serviciul care avea să continue mai mult de 1400 de ani, iar apoi să fie transferat pentru sanctuarul de sus.

Comentariile lui Ellen G. White 1-9, 22-24 PP 359