1 Să nu vă faceți idoli, să nu vă ridicați nici chip cioplit, nici stâlp de aducere aminte; să nu puneți în țara voastră nicio piatră împodobită cu chipuri, ca să vă închinați înaintea ei; căci Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
2 Să păziți Sabatele Mele și să cinstiți Locașul Meu cel Sfânt. Eu sunt Domnul.
3 Dacă veți urma legile Mele, dacă veți păzi poruncile Mele și le veți împlini,

Dacă veţi urma. Capitolul acesta din Levitic este o profeţie condiţionată care descrie binecuvântările ce vor veni asupra lui Israel pentru ascultare şi pedepsele pentru neascultare. Multe din aceste profeţii s-au împlinit într-o măsură uimitoare.


4 vă voi trimite ploi la vreme, pământul își va da roadele, și pomii de pe câmp își vor da roadele.

Ploi la vreme. Palestina depindea în mod deosebit de ploaia la vreme pentru prosperitate şi belşug. În Egipt, izraeliţii au văzut revărsarea regulată a Nilului, care uda pământul şi-l făcea roditor (vezi comentariul pentru Geneza 41,34). Palestina era o ţară cu munţi şi văi, astfel că nu era potrivită pentru irigări (Deutronom 11,10-12). Israel nu fusese obişnuit cu ploaia, pentru că în Egipt ploua rar. Acum veniseră într-o ţară în care însăşi existenţa depindea de ploaia din cer. Pentru a-i reasigura, Dumnezeu le-a făgăduit să le trimită ploi la vremea lor, ploaia timpurie şi ploaia târzie, şi-ţi vei strânge grâul, mustul şi untdelemnul (Deutronom 11,13.14). Nu era nevoie numai de ploaie, ci de ploaie la vreme.

Dumnezeu i-a avertizat totuşi, că ploaia nu avea să cadă de la sine şi că dacă se vor abate de la adevărata închinare, ca să slujească idolilor, nu va mai fi ploaie (Deutronom 11,17). Acest blestem s-a împlinit în zilele lui Ahab (vezi 1 Regi 17,1).


5 Abia veți treiera grâul și veți începe culesul viei, și culesul viei va ține până la semănătură; veți avea pâine din belșug, veți mânca și vă veți sătura și veți locui fără frică în țara voastră.
6 Voi da pace în țară, și nimeni nu vă va tulbura somnul; voi face să piară din țară fiarele sălbatice, și sabia nu va trece prin țara voastră.
7 Veți urmări pe vrăjmașii voștri, și ei vor cădea uciși de sabie înaintea voastră.
8 Cinci din voi vor urmări o sută, și o sută din voi vor urmări zece mii, și vrăjmașii voștri vor cădea uciși de sabie înaintea voastră.
9 Eu Mă voi întoarce spre voi, vă voi face să creșteți, vă voi înmulți și Îmi voi ține legământul Meu cu voi.
10 Veți mânca din roadele cele vechi și veți scoate afară pe cele vechi, ca să faceți loc celor noi.
11 Îmi voi așeza Locașul Meu în mijlocul vostru, și sufletul Meu nu vă va urî.
12 Voi umbla în mijlocul vostru; Eu voi fi Dumnezeul vostru, și voi veți fi poporul Meu.
13 Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru care v-am scos din țara Egiptului, care v-am scos din robie; Eu am rupt legăturile jugului vostru și v-am făcut să mergeți cu capul ridicat.
14 Dar dacă nu Mă ascultați și nu împliniți toate aceste porunci,

Dar dacă nu mă ascultă. Pedepse cumplite aveau să ameninţe pe Israel dacă ar fi dat greş în slujirea lui Dumnezeu şi s-ar fi întors la alţi zei. Sunt prezise cinci pedepse a căror severitate este crescândă, după fiecare din primele patru cu privire la care Dumnezeu a făgăduit să trimită asupra lor o pedeapsă de şapte ori mai rea. (versetele 18, 21, 24, 28). Probabil că şapte înseamnă aici o intensificare a pedepsei, mai degrabă decât o creştere matematică precisă.

Primul pas pentru o pedeapsă de cinci ori mai mare din cauza răzvrătirii persistente apare în versetele 14-17. Întreaga istorie a lui Israel este mărturie despre împlinirea acestei ameninţări.


15 dacă nesocotiți legile Mele și dacă sufletul vostru urăște rânduielile Mele, așa încât să nu împliniți toate poruncile Mele și să rupeți legământul Meu,
16 iată ce vă voi face atunci: voi trimite peste voi groaza, lingoarea și frigurile, care vor face să vi se stingă ochii și să piară viața din voi. Sămânța o veți semăna în zadar, căci o vor mânca vrăjmașii voștri.
17 Îmi voi întoarce fața împotriva voastră și veți fi bătuți și veți fugi dinaintea vrăjmașilor voștri; cei ce vă urăsc vă vor subjuga și veți fugi fără să fiți urmăriți chiar.
18 Dacă, cu toate acestea, nu Mă veți asculta, vă voi pedepsi de șapte ori mai mult pentru păcatele voastre.

Dacă cu toate acestea. Al doilea pas este descris în versetele 18-20 (vezi şi Deutronom 28,23.24). Ameninţarea aceasta şi-a găsit de repetate ori împlinirea în istoria lui Israel. Pe vremea lui Hagai, Dumnezeu a explicat poporului Său de ce a reţinut ploaia: Din pricina Casei Mele care stă dărâmată, pe când fiecare din voi aleargă pentru casa lui (Hagai 1,9-11).


19 Voi frânge mândria puterii voastre, voi face ca deasupra voastră cerul să fie de fier, și pământul de aramă.
20 Vi se va istovi puterea fără folos: pământul vostru nu-și va da roadele, și pomii de pe pământ nu-și vor da roadele.
21 Dacă și după aceasta vă veți împotrivi și nu veți voi să Mă ascultați, vă voi lovi de șapte ori mai mult pentru păcatele voastre.

Vă veţi împotrivi. Pasul al treilea este arătat în versetul 21 şi 22. Un caz când s-a împlinit aceasta este dat în 2 Regi 17,25, iar altul în Judecători 5,6.


22 Voi trimite împotriva voastră fiarele de pe câmp care vă vor lăsa fără copii, vă vor nimici vitele și vă vor împuțina; așa că vă vor rămâne drumurile pustii.
23 Dacă pedepsele acestea nu vă vor îndrepta și dacă vă veți împotrivi Mie,

Dacă… nu vă vor îndrepta. Pasul al patrulea apare în versetele 23-26.


24 Mă voi împotrivi și Eu vouă și vă voi lovi de șapte ori mai mult pentru păcatele voastre.
25 Voi face să vină împotriva voastră sabie, care va răzbuna călcarea legământului Meu; și când vă veți strânge în cetățile voastre, voi trimite ciuma în mijlocul vostru și veți fi dați în mâinile vrăjmașului.

Călcarea legământului Meu. Dumnezeu intrase în legământ cu Israel şi dacă nu aveau să respecte partea lor, El urma să trimită asupra lor sabia şi ciuma. Ezechiel a repetat această ameninţare (Ezechiel 5,12) care s-a împlinit în timpul distrugerii Ierusalimului de către Nebucadneţar şi mai târziu de către romani.


26 Când vă voi trimite lipsă de pâine, zece femei vă vor coace pâine într-un singur cuptor și vi se va da pâinea cu cântarul; veți mânca, dar nu vă veți sătura.

Zece femei. Foametea avea să fie atât de mare şi pâinea atât de puţină, încât să fie nevoie de un singur cuptor, acolo unde înainte se foloseau zece.


27 Dacă, cu toate acestea, nu Mă veți asculta și dacă vă veți împotrivi Mie,

Cu toate acestea. Al cincilea pas este arătat în versetele 27-33. O împlinire a acestuia a avut loc în timpul asediului Samariei (2 Regi 6,28.29), şi o alta în asedierea Ierusalimului (Ieremia 19,9; Plângeri 4,10).


28 Mă voi împotrivi și Eu vouă cu mânie și vă voi pedepsi de șapte ori mai mult pentru păcatele voastre.
29 Veți mânca până și carnea fiilor voștri, veți mânca până și carnea fiicelor voastre.
30 Vă voi nimici înălțimile pentru jertfă, vă voi dărâma stâlpii închinați soarelui, voi arunca trupurile voastre moarte peste trupurile moarte ale idolilor voștri, și sufletul Meu vă va urî.
31 Vă voi lăsa cetățile pustii, vă voi pustii locașurile sfinte și nu voi mai mirosi mirosul plăcut al tămâiei voastre.

Vă voi lăsa cetăţile pustii. Aceasta s-a împlinit, atât cu Samaria, cât şi cu Ierusalimul (2 Regi 21,13).


32 Voi pustii țara, așa că vrăjmașii voștri care o vor locui vor rămâne încremeniți văzând-o.
33 Vă voi împrăștia printre neamuri și voi scoate sabia după voi. Țara voastră va fi pustiită, și cetățile voastre vor rămâne pustii.

Vă voi împrăştia. Această prezicere rămâne adevărată chiar şi astăzi pentru milioane dintre descendenţii lui Israel (Deutronom 28,63-67).


34 Atunci țara se va bucura de Sabatele ei, tot timpul cât va fi pustiită și cât veți fi în țara vrăjmașilor voștri; atunci țara se va odihni și se va bucura de Sabatele ei.

Ţara se va odihni. Dumnezeu poruncise ca ţara să se odihnească în fiecare al şaptelea an. Se pare că aşa s-a întâmplat ceva timp după aceea, dar mai târziu obiceiul n-a mai fost păstrat. Fără îndoială că unii au considerat că s-ar putea îmbogăţii prin refuzul de a lăsa ca pământul să se odihnească la fiecare al şaptelea an. Dar drept rezultat, ei au pierdut de tot ţara. Dumnezeu a ţinut seamă de timpul cât ţara fusese lipsită de odihna sabatică. Când a venit distrugerea, o dată cu sosirea caldeenilor, ţării i s-a dat odihnă pentru a completa timpul cât a fost încălcată legea Lui (2 Cronici 36,21). Şaptezeci de ani ar sugera că timp de 490 de ani ţara n-a păzit Sabatele ei.


35 Tot timpul cât va fi pustiită, va avea odihna pe care n-o avusese în anii voștri de Sabat, când o locuiați.
36 În inima acelora dintre voi care vor mai rămâne în viață, în țara vrăjmașilor lor, voi băga frica; și îi va urmări până și foșnetul unei frunze suflate de vânt; vor fugi ca de sabie și vor cădea fără să fie urmăriți.
37 Se vor prăvăli unii peste alții ca înaintea sabiei, fără să fie urmăriți. Nu veți putea să stați în picioare în fața vrăjmașilor voștri;
38 veți pieri printre neamuri și vă va mânca țara vrăjmașilor voștri.
39 Iar pe aceia dintre voi care vor mai rămâne în viață îi va apuca durerea pentru fărădelegile lor, în țara vrăjmașilor lor; îi va apuca durerea și pentru fărădelegile părinților lor.
40 Își vor mărturisi fărădelegile lor și fărădelegile părinților lor, călcările de lege pe care le-au săvârșit față de Mine și împotrivirea cu care Mi s-au împotrivit, păcate din pricina cărora

Dacă îşi vor mărturisi. Iudeii au suferit mult în secolele care au trecut, şi generaţia de astăzi nu face excepţie. Dar Dumnezeu nu a lepădat nici un evreu care îşi va mărturisi păcatele. Naţiunea poate fi lepădată, dar oricine se întoarce la Dumnezeu poate fi încă mântuit.

Pentru ca nici un creştin dintre Neamuri să nu se mândrească cu aceasta şi să se creadă într-o poziţie mai favorizată decât a iudeilor, trebuie să-şi aducă aminte că Dumnezeu nu se uită la faţa omului (Fapte 10,34; Romani 11,20.21).

Condiţiile mântuirii sunt aceleaşi pentru toţi. Dumnezeu este sever şi îndurător pentru toţi, deopotrivă.

Comentariile lui Ellen G. White

3-6 ED 140

4-17 PP 535

5,6,19,21 2T 661

21 PK 429

23,24 1T 589; 5T 365

24 2T 154, 661

28,33 PK 429


41 și Eu M-am împotrivit lor și i-am adus în țara vrăjmașilor lor. Și atunci inima lor netăiată împrejur se va smeri și vor plăti datoria fărădelegilor lor.
42 Atunci Îmi voi aduce aminte de legământul Meu cu Iacov, Îmi voi aduce aminte de legământul Meu cu Isaac și de legământul Meu cu Avraam și Îmi voi aduce aminte de țară.
43 Țara însă va trebui să fie părăsită de ei și se va bucura de Sabatele ei în timpul când va rămâne pustiită departe de ei; și ei vor plăti datoria fărădelegilor lor, pentru că au nesocotit poruncile Mele și pentru că sufletul lor a urât legile Mele.
44 Dar, și când vor fi în țara vrăjmașilor lor, nu-i voi lepăda de tot și nu-i voi urî până acolo încât să-i nimicesc de tot și să rup legământul Meu cu ei; căci Eu sunt Domnul Dumnezeul lor.
45 Ci Îmi voi aduce aminte, spre binele lor, de vechiul legământ prin care i-am scos din țara Egiptului, în fața neamurilor, ca să fiu Dumnezeul lor. Eu sunt Domnul.”
46 Acestea sunt rânduielile, poruncile și legile pe care le-a statornicit Domnul între El și copiii lui Israel, pe muntele Sinai, prin Moise.