Leviticul 20

1 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:

Domnul a vorbit. Cele mai multe dintre încălcările amintite în acest capitol au fost înfăţişate în capitolele 18 şi 19. Apelul către popor a fost făcut pe plan curat spiritual, un apel la simţul lor de dreptate. Aici încălcările sunt considerate crime contra statului şi mai ales ele erau pasibile de pedeapsă. În general, pedeapsa era moartea.

2 „Spune copiilor lui Israel: „Dacă un om dintre copiii lui Israel sau dintre străinii care locuiesc în Israel dă lui Moloh pe unul din copiii lui, omul acela să fie pedepsit cu moartea: poporul din ţară să-l ucidă cu pietre.

Lui Moloh. Aceasta nu era o simplă consacrare a copilului lui Moloh, ci era o jertfire adevărată prin foc, în care copilul era ars de viu (Psalmi 106,37.38; Isaia 57,5; Ieremia 7,31; 19,5; Ezechiel 16,21; 23,39). Cât priveşte discuţia asupra cuvântului Moloh, vezi comentariul pentru capitolul 18,21.

3 Şi Eu Îmi voi întoarce faţa împotriva omului aceluia şi-l voi nimici din mijlocul poporului său, pentru că a dat lui Moloh pe unul din copiii săi, a spurcat Locaşul Meu cel Sfânt şi a necinstit Numele Meu cel sfânt.

Verset ce nu a fost comentat.

4 Dacă poporul ţării închide ochii faţă de omul acela, care dă lui Moloh copii de ai săi, şi nu-l omoară,

Verset ce nu a fost comentat.

5 Îmi voi întoarce Eu faţa împotriva omului aceluia şi împotriva familiei lui şi-l voi nimici din mijlocul poporului lui, împreună cu toţi cei ce curvesc ca el cu Moloh.

Îl voi nimici. Literal doborî, despica, risipi, nimici. Dumnezeu a hotărât că aceia care îşi jertfesc copiii lor lui Moloh să fie executaţi, de obicei prin omorâre cu pietre. Dacă poporul nu lua măsuri, ci trecea cu vederea crima, Dumnezeu urma să ia cazul în propriile mâini spre a-l nimici din mijlocul poporului împreună cu toţi cei ce curvesc cu el. În cele mai multe cazuri, nu este clar în ceea ce priveşte mijloacele prin care erau nimiciţi păcătoşii (vezi comentariul pentru Geneza 17,14; Exod 12,15). Aici acestea pot să însemne numai moartea.

6 Dacă cineva se duce la cei ce cheamă pe morţi şi la ghicitori, ca să curvească după ei, Îmi voi întoarce faţa împotriva omului aceluia şi-l voi nimici din mijlocul poporului lui.

Cheamă morţii. Cei care căutau pe orice cale să ia contact cu duhurile sau să comunice cu morţii erau pedepsiţi de asemenea (v.27). Deoarece pedeapsa cu moartea nu este amintită în versetul 6, se presupune că în unele cazuri aceasta era lăsată la hotărârea judecătorilor, după gravitatea abaterii. Conform cu versetul 27, pedeapsa obişnuită era moartea. Cât priveşte înţelesul termenului, vezi explicaţiile de la capitolul 19,31.

7 Voi să vă sfinţiţi şi să fiţi sfinţi, căci Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.

Voi să vă sfinţiţi. Aşa cum s-a observat mai înainte, aceasta este nota dominantă a Leviticului şi una pe care Dumnezeu dorea ca poporul Său să o aibă mereu în minte. Motivul dat este simplu: Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.

8 Să păziţi legile Mele şi să le împliniţi. Eu sunt Domnul care vă sfinţesc.

Să păziţi legile Mele. Versetul 7 întipăreşte sfinţenia. Imediat urmează porunca: Să păziţi legile Mele şi apoi cuvintele: Eu Sunt Domnul care vă sfinţesc. Aici sunt unite sfinţenia şi păzirea legilor lui Dumnezeu. Cum şi trebuiau să fie în viaţa reală. Pretenţia că sfinţirea poate fi dobândită fără ascultarea de voia lui Dumnezeu este o pretenţie falsă.

9 Dacă un om oarecare blestemă pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit cu moartea; a blestemat pe tatăl său sau pe mama sa: sângele lui să cadă asupra lui.

Blastămă pe tatăl său. Nu suntem informaţi ce anume se cuprindea în acest blestem care atrăgea pedeapsa cu moartea. Faptul că acest act nu este definit înseamnă că includea orice fel de lipsă de respect.

Moartea pare o pedeapsă severă doar pentru blestemul cuiva. Ce mare răspundere punea aceasta asupra părinţilor pentru a-l creşte în aşa fel pe copil, încât acesta să aibă respect pentru autoritate. Despre această pedeapsă ni se aduce aminte când vedem părinţii care se supun cu blândeţe abuzului unui copil care într-un acces de mânie nu numai că refuză să asculte, ţipă, bate din picior, se revoltă şi chiar bate pe tată şi pe mamă. Astfel de părinţi pot să regrete prea târziu că nu s-au ocupat de copil la timp, ci i-au permis să treacă peste ce era oprit. Regretul cel mai mare are să vină o dată cu înţelegerea că, dacă ar fi lucrat înţelept şi prompt, băiatul ar fi putut să fie salvat pentru Împărăţia lui Dumnezeu.

10 Dacă un om preacurveşte cu o femeie măritată, dacă preacurveşte cu nevasta aproapelui său, omul acela şi femeia aceea preacurvari să fie pedepsiţi cu moartea.

Preacurveşte. Versetele 10-21 nu constituie o lectură plăcută. Nici nu au fost scrise cu scopul acesta. Lucrurile amintite sunt lucruri ruşinoase, lucruri rele. De aceea, pedeapsa este în general moartea.

11 Dacă un om se culcă cu nevasta tatălui său şi descoperă astfel goliciunea tatălui său, omul acela şi femeia aceea să fie pedepsiţi cu moartea: sângele lor să cadă asupra lor.

Verset ce nu a fost comentat.

12 Dacă un om se culcă cu nora sa, amândoi să fie pedepsiţi cu moartea; au făcut o amestecătură de sânge: sângele lor să cadă asupra lor.

Verset ce nu a fost comentat.

13 Dacă un om se culcă cu un om, cum se culcă cineva cu o femeie, amândoi au făcut un lucru scârbos; să fie pedepsiţi cu moartea: sângele lor să cadă asupra lor.

Verset ce nu a fost comentat.

14 Dacă un om ia de nevastă pe fată şi pe mama ei, este o nelegiuire: să-i ardă în foc, pe el şi pe ele, ca nelegiuirea aceasta să nu fie în mijlocul vostru.

Verset ce nu a fost comentat.

15 Dacă un om se culcă cu o vită, să fie pedepsit cu moartea; şi vita s-o omorâţi.

Verset ce nu a fost comentat.

16 Dacă o femeie se apropie de o vită, ca să curvească cu ea, să ucizi şi pe femeie şi pe vită; să fie omorâte: sângele lor să cadă asupra lor.

Verset ce nu a fost comentat.

17 Dacă un om ia pe sora sa, fata tatălui său sau fata mamei lui, dacă îi vede goliciunea ei, şi ea o vede pe a lui, este o mişelie; să fie nimiciţi sub ochii copiilor poporului lor; el a descoperit goliciunea surorii lui, îşi va lua pedeapsa pentru păcatul lui.

Verset ce nu a fost comentat.

18 Dacă un om se culcă cu o femeie care este la sorocul femeilor şi-i descoperă goliciunea, dacă-i descoperă scurgerea, şi ea îşi descoperă scurgerea sângelui ei, amândoi să fie nimiciţi din mijlocul poporului lor.

Verset ce nu a fost comentat.

19 Să nu descoperi goliciunea surorii mamei tale, nici a surorii tatălui tău, căci înseamnă să descoperi pe ruda ta de aproape: amândoi aceştia îşi vor lua pedeapsa păcatului.

Verset ce nu a fost comentat.

20 Dacă un om se culcă cu mătuşa sa, a descoperit goliciunea unchiului său; îşi vor lua pedeapsa păcatului lor: vor muri fără copii.

Fără copii. Pedeapsa aceasta astăzi poate să nu pară drastică, dar în vremurile vechi ea însemna mult. A muri fără copii însemna a nu avea parte în nădejdea lui Israel, a fi practic în afara legământului.

21 Dacă un om ia pe nevasta fratelui său, este o necurăţie; a descoperit goliciunea fratelui său: nu vor avea copii.

Verset ce nu a fost comentat.

22 Să păziţi toate legile Mele şi toate poruncile Mele şi să le împliniţi, pentru ca ţara în care vă duc să vă aşez, să nu vă verse din gura ei.

Verset ce nu a fost comentat.

23 Să nu trăiţi după obiceiurile neamurilor pe care le voi izgoni dinaintea voastră; căci ele au făcut toate aceste lucruri şi-Mi este scârbă de ele.

Obiceiurile neamurilor. Dumnezeu a dorit ca poporul Său să fie despărţit de cei din jurul lor, în obiceiuri, îmbrăcăminte, moralitate, chiar şi în mâncarea lor. Idealul lui Dumnezeu pentru poporul Său este o despărţire completă de lume.

24 V-am spus: „Voi le veţi stăpâni ţara; Eu vă voi da-o în stăpânire: este o ţară în care curge lapte şi miere.” Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru care v-am pus deoparte dintre popoare.

Verset ce nu a fost comentat.

25 Să faceţi deosebire între dobitoacele curate şi necurate, între păsările curate şi necurate, ca să nu vă spurcaţi prin dobitoacele, prin păsările, prin toate târâtoarele de pe pământ, pe care v-am învăţat să le deosebiţi ca necurate.

Să faceţi deosebire. Vezi comentariul pentru capitolul 11.

26 Voi să-Mi fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt, Eu, Domnul; Eu v-am pus deoparte dintre popoare ca să fiţi ai Mei.

Pus de-o parte. Literal despărţiţi. Acelaşi cuvânt ebraic apare în Geneza 1,4.6.7.14; Exod 26,33; Isaia 59,2; etc. El este tradus în Levitic 20,24 ca pus de-o parte şi în versetul 25 ca deosebire. Israel trebuia să fie deosebit de toate celelalte naţiuni nu numai în felul de închinare, ci şi în idealurile, obiectivele, viaţa socială şi modul de recreare, dietă şi îmbrăcăminte. Dumnezeu a despărţit pe poporul Său de toate celelalte neamuri nu numai pentru a-i face deosebiţi de toţi ceilalţi, ci pentru ca ei să reprezinte în orice obicei al vieţii propria Lui desăvârşire de caracter. În felul acesta, chiar şi popoarele păgâne aveau să recunoască superioritatea legilor lui Dumnezeu. (Deutronom 4,6-9)

Comentariile lui Ellen G. White

2,3 5T 320

6 GC 556 şi PP 685.

7 5T 743

7-8 CH 66, 68, 83 şi ML 250

23-25 MH 280

26 GC 556

27 Dar dacă un om sau o femeie cheamă duhul unui mort sau se îndeletniceşte cu ghicirea să fie pedepsiţi cu moartea; să-i ucideţi cu pietre: sângele lor să cadă asupra lor.”

Verset ce nu a fost comentat.