Judecători 15

1 După câtva timp, pe vremea seceratului grâului, Samson s-a dus să-şi vadă nevasta şi i-a dus un ied. El a zis: „Vreau să intru la nevasta mea în odaia ei.”

Seceratul grâului. În acea regiune, seceratul grâului era de la jumătatea lunii mai la jumătatea lui iunie. Vremea este amintită din cauza incidentului relatat în vers. 4, 5 cu privire la arderea grânelor coapte.

Un ied. Un ied putea să fie un cadou obişnuit la astfel de ocazii (Geneza 38,17).

Odaia. Adică sectorul femeilor. Deşi era acum soţia altui bărbat, femeia aceasta mai era încă în casa tatălui ei.

2 Dar tatăl nevestei nu i-a îngăduit să intre. „Am crezut că o urăşti”, a zis el, „şi am dat-o tovarăşului tău. Nu este sora sa cea tânără mai frumoasă ca ea? Ia-o, dar, în locul ei.”

O urăşti. Tatăl a insistat, spunându-i că el gândea că Samson nu voia să mai aibă de-a face cu femeia aceasta după ce l-a trădat, aşa că el a dat-o unui alt bărbat. Tatăl a tras concluzia rezonabilă că, întrucât Samson plecase mânios şi nu se mai întorsese, a părăsit-o.

Sora cea tânără. Pentru că tatăl luase zestrea, i-a oferit acum lui Samson o fiică mai tânără. El cunoştea prea bine puterea lui Samson şi, cu îngrijorare şi teamă, a căutat să iasă din această situaţie grea. El se temea de ceea ce avea să facă Samson în schimb pentru nedreptatea ce i s-a făcut.

3 Samson le-a zis: „De data aceasta nu voi fi vinovat faţă de filisteni, dacă le voi face rău.”

Le-a zis. În mod literal lor. Deşi Samson vorbea cu tatăl, este posibil ca şi alţii să fi fost în odaie, poate chiar femeile puteau să audă glasul lor în apartamentele lor şi puteau să discute aprins situaţia.

Nu voi fi vinovat. Propoziţia aceasta poate fi tradusă: De data aceasta voi fi nevinovat faţă de filisteni. Acesta a fost un moment important în viaţa lui. În mod obişnuit, el ar fi putut aplica o pedeapsă fricosului tată sau soţiei trădătoare. Dar probabil că Samson a crezut că ei au făcut faţă de el aşa cum au făcut din cauza presiunii filistenilor, care la rândul lor îl urau pentru că era israelit. În acesta caz, el s-a hotărât să pătrundă la rădăcina necazului lovind în tirania filisteană în general. Filistenii provocaseră tulburarea. În această situaţia, Samson s-a socotit nevinovat, angajându-se de acum de-a binelea în luptă.

4 Samson a plecat. A prins trei sute de vulpi şi a luat nişte făclii; apoi a legat vulpile coadă de coadă şi a pus câte o făclie între cele două cozi, la mijloc.

Vulpi. Ebraicul Şu'alim. Folosit tot pentru şacali, deoarece vulpile nu se hrănesc cu trupuri moarte, se crede că în Psalm 63,7 este vorba despre şacali. Probabil că au fost şacali ceea ce a prins Samson, pentru că ei trăiesc în haite şi sunt mai uşor de prins decât vulpile.

Pe acea vreme a anului, în mod expres declarată a fi vreme a secerişului (vers. 1), care vine la sfârşitul unui lung anotimp, câmpurile avea să fie uscate ca iasca. Probabil că Samson şi-a adus la îndeplinire planul său în timpul nopţii când lucrarea sa avea să treacă neobservată şi când nimeni nu avea să fie la îndemână să stingă flăcările.

5 A aprins făcliile, a dat drumul vulpilor în grânele filistenilor şi a aprins astfel atât stogurile de snopi, cât şi grâul care era în picioare, ba încă şi grădinile de măslini.

Grădinile de măslini (în engl. vineyards and olives). Viţa de vie joasă şi trunchiurile uscate ale măslinilor aveau să ardă uşor. Probabil că Samson nu şi-a dat seama pe deplin de extinderea pe care o va lua aprinderea căruia îi dăduse drumul. După ce focul a trecut, mile de câmp înnegrit a fost tot ceea ce a mai rămas unde cu o zi mai înainte erau recolte bogate.

6 Filistenii au zis: „Cine a făcut lucrul acesta?” Li s-a răspuns: „Samson, ginerele timneanului, pentru că acesta i-a luat nevasta şi a dat-o tovarăşului lui.” Şi filistenii s-au suit şi au ars-o pe ea şi pe tatăl ei.

Li s-a răspuns. Probabil de către timniţi sau, din cele ce urmează, se poate să fi fost chiar evreii înşişi care le-au dat informaţia că Samson pusese focul. El nu a trebuit să lupte numai cu filistenii de unul singur, ci a trebuit să facă faţă şi letargiei şi opoziţiei pe faţă a propriului neam care era gata să conlucreze mai degrabă cu filistenii decât să se unească cu el în luptă pentru a scutura jugul străin.

Au ars-o pe ea. Deşi filistenii şi-au vărsat mânia asupra femeii şi familiei ei a cărei purtare adusese toate necazurile acestea prin această faptă, ei au mai intenţionat să-l insulte şi pe Samson. Ei au nimicit-o prin represalii sălbatice pe femeia la care odată el se gândise atât de mult şi la care sperase să se mai întoarcă.

7 Samson le-a zis: „Aşa faceţi? Nu voi înceta decât după ce mă voi răzbuna pe voi.”

Aşa faceţi? De fapt, Samson a zis: Dacă aveţi de gând să faceţi aşa (răzbunându-vă în mod laş pe o femeie fără apărare), şi eu mă voi răzbuna pe voi.

8 I-a bătut aspru, pe spate şi pe pântece; apoi s-a coborât şi a locuit în crăpătura stâncii Etam.

Pe spate şi pe pântece. Originea acestei figuri de stil (de vorbire) este obscură. Ea era o expresie proverbială pentru în mod complet, sau peste tot. Nu ni se spune ce fel de grup de filisteni a bătut Samson, dar, după toată probabilitatea, a fost al celor care i-au ars pe soţia lui şi pe tatăl ei.

Crăpătura (în engl. top). În mod literal crăpătură sau fisură (Isaia 2,21; 57,5). Probabil că locul era o peşteră inaccesibilă intr-o stâncă mare. O astfel de aşezare lămureşte expresia s-a pogorât din acest verset şi pe aceea din vers 13 l-au scos.

Etam. Locul acestei peşteri este necunoscut. În Biblie sunt amintite cu acelaşi nume două locuri: 1. Chirbet el Col, sud-vest de Betleem, nu departe de Tekoa (2 Cronici 11,6), de asemenea lângă 'Ain 'Atan 2. un loc neidentificat în partea de sud a lui Iuda, în distribuirea tribală a lui Simeon (1 Cronici 4,32). Totuşi peştera menţionată nu a identificat fiecare dintre aceste locuri.

9 Atunci filistenii au pornit, au tăbărât în Iuda şi s-au întins până la Lehi.

Au tăbărât în Iuda. Samson era din seminţia lui Dan, dar această seminţie îşi primise moştenirea ei în interiorul seminţiei lui Iuda. Filistenii s-au suit în ordin de bătaie împotriva evreilor să se răzbune pentru teribila pagubă pe care le-o pricinuise Samson.

Lehi. În mod literal falcă. Probabil că locul nu a purtat acest nume, decât după evenimentele pe care autorul stă să le istorisească. Aşezarea lui Lehi este necunoscută. Aceia care aşază Etamul aproape de Betleem preferă o aşezare aproape de acolo, dar aceia care pun Etamul aproape de Ţorea favorizează o aşezare în Wadi es-Sarar în apropiere de Ţorea şi Timna.

10 Bărbaţii din Iuda au zis: „Pentru ce v-aţi suit împotriva noastră?” Ei au răspuns: „Ne-am suit să legăm pe Samson, ca să-i facem aşa cum ne-a făcut el nouă.”

Pentru ce v-aţi suit? Seminţia lui Iuda evident că trăia în servitute mulţumită. Din cauza aceasta pare că şi-a exprimat mirarea că sunt invadaţi de filisteni. La urma urmei, Samson nu era din seminţia lor şi ei nu dăduseră pe faţă nici un resentiment împotriva filistenilor.

Să-l legăm pe Samson. După câte se pare filistenii nu plănuiseră un război împotriva tuturor evreilor. Ei îl căutau numai pe Samson. Dar evident că ei aduseseră destui oameni cu ei ca să se apere faţă de orice atac prin surprindere.

11 Atunci trei mii de bărbaţi din Iuda s-au coborât la crăpătura stâncii Etam şi au zis lui Samson: „Nu ştii că filistenii stăpânesc peste noi? Ce ne-ai făcut deci?” El le-a răspuns: „Le-am făcut aşa cum mi-au făcut şi ei mie.”

Trei mii. Bărbaţii lui Iuda cunoşteau puterea lui Samson şi poate că din cauza aceasta au venit cu astfel de forţe să-l înconjoare spre a împiedica evadarea lui. Tocmai de aceea ei nu ar fi îndrăznit să se apropie de el dacă nu s-ar fi simţit siguri că el nu avea să le facă rău concetăţenilor lui.

Nu ştii? Bărbaţii lui Iuda i-au reproşat lui Samson pentru că s-a răzvrătit împotriva stăpânirii filistene şi pentru că i-a expus la pericol ascunzându-se înăuntrul hotarelor lor.

Reproşul acesta şi faptul că erau gata să-l predea filistenilor constituie dovada tristului declin la care ajunsese Iuda. Altădată atât de puternici în luptă, ei se aflau acum fără putere în decădere morală. Pierderea religiei lor era însoţită de o pierdere a patriotismului lui. Ce nu ar fi putut face aceşti trei mii alături de Samson, dacă ei ar fi fost ca cei trei sute ai lui Ghedeon?

12 Ei i-au zis: „Noi ne-am coborât să te legăm, ca să te dăm în mâinile filistenilor.” Samson le-a zis: „Juraţi-mi că nu mă veţi omorî.”

Juraţi-mi. Samson nu se temea de filisteni, el a crezut că Dumnezeu avea să îl ajute împotriva lor când va veni vremea. El era însă bănuitor faţă de propriile rude şi a cerut un jurământ să nu-i facă rău, ca să nu fie constrâns să-i nimicească el pe ei.

13 Ei i-au răspuns: „Nu; vrem numai să te legăm şi să te dăm în mâinile lor, dar nu te vom omorî.” Şi l-au legat cu două funii noi şi l-au scos din stâncă.

Două funii noi. Cap 16,11. Ei aveau nevoie de funiile cele mai tari posibile, pentru că ei cunoşteau imensa lui putere.

14 Când a ajuns la Lehi, filistenii au început să strige de bucurie înaintea lui. Atunci Duhul Domnului a venit peste el. Funiile pe care le avea la braţe s-au făcut ca nişte fire de in ars în foc, şi legăturile i-au căzut de pe mâini.

Să strige de bucurie înaintea lui. În mod literal, au strigat de bucurie (în timp ce au ieşit) să-l întâmpine. Când ştirea a ajuns în tabăra filisteană că vrăjmaşul lor era legat şi chiar acum era târât de către rudele lui laşe în tabăra lui, ei au mers cu bucurie sălbatica înaintea lui, atât de nerăbdători erau să se răzbune.

15 El a găsit o falcă de măgar neuscată încă, a întins mâna şi a luat-o şi a ucis cu ea o mie de oameni.

Falcă de măgar neuscată. Aceasta a fost mai degrabă o falcă jilavă, sau proaspătă de la un animal care murise de curând. Deci nu era nici prea fragilă spre a se rupe uşor. Când Samson a rupt funiile care îl legau, probabil că el s-a uitat grăbit într-o parte şi alta după vreo armă. Înainte ca vrăjmaşii lui să fi încetat cu strigătele lor de exaltare, el se afla printre ei dând lovituri mortale. Filistenii au fugit în panică, dar înainte ca ei să fi putut câştiga siguranţă în câmp deschis, 1000 dintre ei căzuseră în faţa puterii irezistibile a lui Samson.

16 Şi Samson a zis: „Cu o falcă de măgar, o grămadă, două grămezi; cu o falcă de măgar am ucis o mie de oameni.”

Şi Samson a zis. Măcelul a fost atât de neobişnuit, încât Samson a celebrat-o cu o poezie a

victoriei. În formă de vers, poezia ar apare după cum urmează:

Cu o falcă de măgar,

Grămezi peste grămezi,

Cu o falcă de măgar

Ucis-am o mie de oameni.

Poezia mai prezintă şi un interesant joc de cuvinte în ebraică, ce par de netradus în engleză.

Sunetele pentru măgar şi grămadă sunt identice. Cuplul este transliterat astfel ca să poată fi

ilustrat efectul:

Bilchi hachchamn

Chamor chamoratayim

Bilchi hachchamor

Hikkiti ‘eleph ‘ish

17 După ce a isprăvit de vorbit, a aruncat falca din mână. Şi locul acela s-a numit Ramat-Lehi.

Ramat-Lehi. Ceea ce înseamnă dealul fălcii.

18 Fiindu-i foarte sete, a strigat către Domnul şi a zis: „Tu ai îngăduit, prin mâna robului Tău, această mare izbăvire; şi acum să mor de sete şi să cad în mâinile celor netăiaţi împrejur?”

Foarte sete. În această regiune, căldura ajunge intensă, mai ales în timpul secerişului, iar apa este puţină. Evident că eforturile lui Samson l-au extenuat aproape complet. Probabil că el s-a temut că filistenii se vor regrupa sau vor primi întăriri şi după puţin timp îl vor ataca. Dacă ei aveau să-l găsească în situaţia de acum, el nu avea să fie în stare să le reziste. În aceste împrejurări, Dumnezeu încerca să-l înveţe pe Samson că, despărţit de ajutorul divin, el nu-l putea elibera pe Israel. Această mare victorie se datora ajutorului lui Dumnezeu. Samson nu putea nici măcar să plece de pe câmpul de bătaie prin propria putere, şi ar fi pierit dacă Dumnezeu nu i-ar fi venit în ajutor. A strigat către Domnul. Când a fost în mare dificultate, Samson a recurs la rugăciune. Numai aici în această vreme de criză şi într-o situaţie similară pe vremea morţii lui (cap. 16:28), este raportat că Samson s-a rugat lui Dumnezeu. De fiecare dată, Domnul a răspuns la rugăciunea lui. Ce tragedie că viaţa lui de rugăciune a lăsat atât de mult de dorit! El ar fi putut să fie un puternic conducător spiritual, dacă ar fi avut mai multă înclinaţie spirituală. Dar numai când sa temut de moarte era gata – atât cât ne este raportat – să-L cheme pe Dumnezeu, iar rezultatul a fost că el a rămas un pigmeu spiritual. Este un lucru bun să-L chemi pe Dumnezeu în timp de necaz, dar este regretabil că atât de mulţi Îl nesocotesc în restul zilelor lor.

19 Dumnezeu a despicat crăpătura stâncii din Lehi, şi a ieşit apă din ea. Samson a băut, duhul i s-a întremat şi s-a înviorat. De aceea s-a numit izvorul acela En-Hacore el este şi astăzi la Lehi.

A despicat crăpătura. Ebraicul macteş, mojar. Aceasta poate că era o depresiune circulară în pământ, care se asemăna cu forma mojarului. În ebraică, cuvântul are articolul hotărât; de aceea trebuie să-l traducem locul crăpăturii.

Din Lehi (engl. in the jaw). Ebraicul balechi. În mod literal, fie în falcă, fie în Lehi. La prima citire a textului din KJV, cineva ar putea să creadă că locul crăpăturii pe care a făcut-o Dumnezeu a fost în falca pe care o folosise Samson ca armă. Mulţi au interpretat în acest fel acest text. Este vădit că traducătorii KJV l-au interpretat în acest fel. Totuşi la încheierea versetului este făcută afirmaţia că locul crăpăturii este la Lehi (Galleechi). Deoarece această expresie ebraică este identică cu aceea care este tradusă mai înainte în verset în falcă (în rom. din Lehi), alegerea traducerii trebuie să fie hotărâtă de context. Se pare mult mai rezonabil a adopta interpretarea care foloseşte numele propriu. Atunci propoziţia tradusă ar fi: Dumnezeu a despicat crăpătura locului (sau mojarului) care era în Lehi.

Pentru cazuri similare de aprovizionare miraculoasă cu apă în caz de mare lipsă vezi Geneza 21,18.19; Exod 17,6; Isaia 41,17.18.

A ieşit apă din ea. Dumnezeu a făcut o minune făcând o fisură în crăpătura întăriturii care era acolo, în aşa fel încât din ea a ţâşnit un izvor. Apa din acest izvor l-a reînviorat pe Samson, astfel că a fost în stare să se întoarcă de îndată acasă.

En-Hacore. În mod literal, izvorul celui ce cheamă. Samson a dat izvorului acest nume pentru că el a ţâşnit când, în marea lui nevoie, el L-a chemat pe Domnul pentru apă.

20 Samson a fost douăzeci de ani judecător în Israel, pe vremea filistenilor.

A fost... judecător în Israel. Samson n-a stăpânit peste toate cele 12 seminţii, ci, după cum se pare numai peste evreii din această regiune. Probabil că poporul i-a acordat acele de vagi prerogative pe care erau dispuşi să le dea unui erou militar.

Pe vremea. Aceasta pare să însemne perioada de 40 de ani de asuprire filisteană (vezi p. 128).

Douăzeci de ani. Evident că această perioadă de 20 de ani ai conducerii lui Samson asupra evreilor sudici a fost aproape de sfârşitul celor 40 de ani de asuprire filisteană, pentru că Samson sa născut în primii ani ai asupririi (PP, p. 560). Faptul că evreii nu s-au unit cu Samson în revolta împotriva filistenilor, ci au rămas supuşi faţă de ei, sugerează că stăpânirea lui poate să fi fost limitată strict la mica lui localitate (vezi cap. 16,31).

ELLEN G. WHITE COMENTEAZĂ

1-20 PP, p. 563-565

8,15,20 PP, p. 564