Isaia 62

1 „De dragostea Sionului nu voi tăcea, de dragostea Ierusalimului nu voi înceta, până nu se va arăta mântuirea lui, lumina soarelui şi izbăvirea lui, ca o făclie care s-aprinde.

De dragostea Sionului. Capitolul acesta continuă ideea din cap. 61 fără nici o întrerupere – viitorul glorios al lui Israel ca sol al adevărului ales în mod special de Dumnezeu şi trimis în lume, cu condiţia ca el să-I rămână credincios (vezi p. 26-30). Israel nu a reuşit să se ridice la înălţimea aleselor privilegii ale sale, de aceea făgăduinţele trebuie să-şi afle împlinirea în biserica de azi (vezi

p. 35, 36). Vorbitorul este încă Hristos, la fel ca în cap. 61,1, iar El spune ce va face în favoarea Sionului (vezi comentariul la Psalmi 48,2). Sionul era un nume poetic pentru Ierusalim.

Nu voi înceta. Hristos Se obligă să nu înceteze să lucreze spre binele propriului său popor până nu se va fi realizat scopul Său veşnic pentru el (vezi comentariul la cap. 42,1).

2 Atunci neamurile vor vedea mântuirea ta, şi toţi împăraţii, slava ta; şi-ţi vor pune un nume nou pe care-l va hotărî gura Domnului.

Neamurile vor vedea. Vezi comentariul la cap. 60,3-5.

Un nume nou. În vechime, un nume nou era dat – sau luat, după caz – pentru a comemora un eveniment de importanţă mai mare (Geneza 17,5; 32,28; Rut 1,20; comp. Osea 1,6.9; 2,1). Aici poporul lui Dumnezeu primeşte un nume nou corespunzător cu noua sa experienţă, cu starea slăvită la care ei, ca naţiune, au ajuns. Pentru natura numelui lor nou vezi Isaia 62,4.12. Compară Apocalips 2,17; 3,12; 19,12.

3 Vei fi o cunună strălucitoare în mâna Domnului, o legătură împărătească în mâna Dumnezeului tău.

O cunună strălucitoare. În ziua când planul glorios al lui Dumnezeu pentru Israel devine o realitate, numele Lui va fi onorat când toţi oamenii vor vedea succesul şi prosperitatea inegalabile cu care El i-a binecuvântat (vezi pag. 28-30). Dumnezeu intenţionează de asemenea ca biserica de azi să devină şi ea o unealtă de laudă şi frumuseţe în mâna Sa (vezi p. 35, 36).

4 Nu te vor mai numi „Părăsită” şi nu-ţi vor mai numi pământul un pustiu, ci te vor numi: „Plăcerea Mea este în ea”, şi ţara ta o vor numi „Beula”, „Măritată”, căci Domnul Îşi pune plăcerea în tine, şi ţara ta se va mărita iarăşi.

Părăsită. Vezi comentariul la capitolele 49,14; 54,6.7.

Plăcerea mea este în ea. În ebr. Hefzi-bah. Numele acesta arăta repunerea în favoarea divină. Hefţiba era numele soţiei lui Ezechia (2Regi 21,1), iar Azuba, părăsită, era numele mamei lui Iosafat (2Cronici 20,31).

Beula. Literal, posedată, sau măritată (vezi comentariul la Ezechiel 16,8). Aceea care fusese într-o stare de văduvie şi de întristare urma să devină soţia onorată a Regelui Mesia. Compară copilul lui Osea, al cărui nume a fost schimbat din lo-Ami, nu-i poporul Meu, în Ami, poporul Meu (Osea 1,9.10; 21).

5 Cum se uneşte un tânăr cu o fecioară, aşa se vor uni fiii tăi cu tine; şi cum se bucură mirele de mireasa lui, aşa Se va bucura Dumnezeul tău de tine.

Un tânăr. Legătura de căsătorie este folosită adesea în Biblie ca un simbol al legăturii de legământ dintre Dumnezeu şi poporul Său (vezi Isaia 54,5; Ieremia 3,14; Ezechiel 16,8-14; Osea 2,19; 2Corinteni 11,2; Efeseni 5,23, 27; Apocalips 19,7; 21,2). După cum o mireasă produce bucurie inimii soţului ei, tot aşa biserica aduce bucurie inimii lui Dumnezeu. El Se va îngriji de ei aşa cum un soţ credincios se îngrijeşte de mireasa lui iubită şi o ocroteşte.

6 Pe zidurile tale, Ierusalime, am pus nişte străjeri care nu vor tăcea niciodată, nici zi, nici noapte! Voi care aduceţi aminte Domnului de el, nu vă odihniţi deloc!

Străjeri. Este de datoria străjerilor de pe zidurile Sionului să ferească poporul de primejdie. În Orientul antic primejdia ameninţa fără încetare şi era nevoia sa străjerii să vegheze în permanenţă. Fiecare conducător spiritual este un străjer, a cărui datorie este să stea de veghe pe zidurile Sionului. Vezi comentariul la cap. 2,11.

Nici zi, nici noapte. Lucrarea unui deservent cultic credincios nu se termină niciodată (vezi 2Timotei 4,2). Când alţii dorm el trebuie să rămână de gardă. Când alţii sunt obosiţi el trebuie să aibă curaj şi tărie. El trebuie să fie veghetor, sârguincios, neegoist şi atent, deoarece de credincioşia lui depinde siguranţa bisericii. Dacă el doarme sau şovăie, vrăjmaşul poate câştiga o biruinţă, iar suflete pot fi pierdute.

Aduceţi aminte Domnului. Străjerul spiritual este responsabil nu numai faţă de turma sa ci şi faţă de Dumnezeu. El trebuie să se ţină totdeauna strâns legat de Dumnezeu, să caute la El sfat, şi să depindă de El în ce priveşte tăria. Zi de zi este datoria lui să înfăţişeze înaintea Domnului nevoile poporului său şi să se asigure că nevoile lor vor fi împlinite. Pentru exemplul personal al lui Hristos vezi comentariul la Isaia 50,4; Marcu 3,13; Luca 2,49.

7 Şi nu-I daţi răgaz, până nu va aşeza din nou Ierusalimul şi-l va face o laudă pe pământ.

Nu-i daţi răgaz. Slujitorii lui Dumnezeu nu trebuie să-şi îngăduie răgaz nici lor şi, ca să zicem aşa, nici lui Dumnezeu până când planul Lui pentru ei nu este realizat. Ei trebuie să dea pe faţă un adânc interes personal faţă de lucrarea lor, nu ca nişte năimiţi (vezi comentariul la Ioan 10,12.13), ci ca oameni care trebuie să dea socoteală (vezi Evrei 13,17). Compară învăţătura din parabola lui Hristos cu văduva stăruitoare (Luca 18,1-8).

Până nu va aşeza din nou. Vezi comentariul la v. 1.

8 Domnul a jurat pe dreapta Lui şi pe braţul Lui cel puternic, zicând: „Nu voi mai da grâul tău hrană vrăjmaşilor tăi, şi fiii străinului nu vor mai bea vinul tău pentru care tu te-ai ostenit.

Domnul a jurat. Când făcea un jurământ omul trebuia să-şi înalţe braţul drept în solemnă afirmaţie a veracităţii şi sincerităţii sale (Deuteronom 32,40; Ezechiel 20,5.15). Pentru că Israel păcătuise, Dumnezeu îşi retrăsese grija sa ocrotitoare de la el şi îngăduise vrăjmaşilor lui să triumfe asupra lui şi să prădeze ţara (vezi comentariul la Isaia 59,1-5). De aici înainte, El îl va apăra de vrăjmaşii lui (vezi comentariul la v. 15-20). Dumnezeu îi va satisface nevoile şi îl va binecuvânta din plin (vezi p. 27, 28).

9 Ci cei ce vor strânge grâul, aceia îl vor mânca şi vor lăuda pe Domnul, şi cei ce vor face vinul, aceia îl vor bea în curţile Locaşului Meu celui Sfânt.”

Curţile locaşului Meu celui sfânt. Legea levitică avea prevederi pentru jertfe de mulţumire şi cele dintâi roade care să fie aduse la Templu ca o recunoaştere plină de gratitudine a binecuvântărilor Cerului (Deuteronom 12,5–18; 14,23). Dacă poporul ar fi continuat să fie mereu recunoscător şi credincios lui Dumnezeu, binecuvântările sale ar fi continuat, iar vrăjmaşii lui nu ar fi triumfat asupra sa (vezi comentariul la Romani 1,24).

10 Treceţi, treceţi pe porţi! Pregătiţi o cale poporului! Croiţi, croiţi drum, daţi pietrele la o parte! Ridicaţi un steag peste popoare!

Treceţi pe porţi. Isaia se referă profetic la venirea lui Mesia (vezi comentariul la cap. 40,3-5). Toate piedicile trebuie să fie date la o parte; tot ce poate să fie o piatră de poticnire trebuie să fie înlăturat.

Pregătiţi. Vezi comentariul la capitolele 40,3; 57,14.

Croiţi. Vezi comentariul la cap. 57,14.

Ridicaţi un steag. Un steag reprezintă autoritatea şi îi invită pe oameni să fie credincioşi faţă de autoritatea respectivă. Legea lui Dumnezeu este un semn sau un steag spiritual. La fel şi Scripturile ca întreg poartă pecetea Cerului şi invită la ascultare loială. Este datoria solemnă a străjerilor spirituali ai lui Dumnezeu să înalţe sus stindardul adevărului pe care li l-a încredinţat Dumnezeu.

11 Iată ce vesteşte Domnul până la marginile pământului: „Spuneţi fiicei Sionului: „Iată, Mântuitorul tău vine; iată, plata este cu El, şi răsplătirile merg înaintea Lui.”

Marginile pământului. Adică, până la locurile cele mai îndepărtate. Solia mântuirii trebuie să meargă până la locurile depărtate ale pământului. Cu privire la felul în care urma să fie îndeplinită lucrarea aceasta pe vremuri de Israelul literal, dacă ar fi fost credincios vezi p. 27-30. În timpul nostru, marea sarcină a bisericii este să conlucreze cu Dumnezeu pentru împlinirea acestor măreţe făgăduinţe (vezi p. 35, 36).

Mântuitorul tău vine. La întâia Lui venire Hristos i-a oferit mântuirea fiicei Sionului (Zaharia 9,9; Matei 21,5-9; Ioan 12,15), însă la a doua Lui venire El Îşi va răsplăti poporul, pe fiecare după faptele Lui (Isaia 40,10; Matei 16,27; Apocalips 22,12).

Răsplătirile. Ebr. pe’ullah, recompensă sau răsplată [pentru o lucrare îndeplinită] (vezi comentariul la cap. 61,8).

12 Ei vor fi numiţi „Popor sfânt”, „Răscumpăraţi ai Domnului”. Iar pe tine te vor numi „Cetate căutată şi nepărăsită”.

Popor sfânt. Hristos Îşi transformă poporul într-o biserică slăvită, sfântă şi fără prihană (Efeseni 5,26.27). La încheierea timpului de probă, lucrarea de sfinţire a lui Hristos pentru poporul Său va fi fost îndeplinită, iar cei care sunt sfinţi vor fi şi mai departe sfinţi pentru totdeauna. (Apocalips 22,11).

Răscumpăraţi ai Domnului. Hristos Îşi răscumpără sau mântuieşte poporul, o idee pe care Isaia o subliniază deseori. În cap. 35,8.10 el vorbeşte despre o cale sfântă pe care cei izbăviţi de Domnul se vor întoarce, şi vor merge spre Sion. În cap. 43,1 el îl mângâie pe Israel cu gândul că Acela care l-a făcut este şi Acela care îl izbăveşte, iar în cap. 51,10.11 declară că cei răscumpăraţi vor veni în Sion cu cântări de biruinţă. Vezi şi capitolele 44,6.23; 52,3.

Cetate ... nepărăsită. Vezi comentariul la v. 4. Sionul păcătuise, iar din cauza păcatelor lui Domnul îngăduise să vină judecăţi asupra lui. El se socotea părăsit şi uitat de Domnul (cap. 49,14; 54,6.7), însă Isaia vine cu o solie de mângâiere şi de asigurare (vezi comentariul la cap. 40,1).COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1 AA 571; CE 32; CM 38; CT 398, 548; CW 15; Ev 70, 87, 425, 578; FE 532; LS 394; TM 459; 4T 595; 6T 253, 481; 7T 54, 138; 8T 90, 211; 9T 64, 140

3 GC 676

4 DA 103

4, 5 DA 151; GC 302; PK 733

5 COL 207

6 CE 8; 1T 469; 2T 706; 4T 402, 527; 5T 263, 530; 8T 195, 248, 304; 9T 29

10–128T 253

12 COL 180; GC 650; PK 724