Isaia 61

1 „Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi: El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia, şi prinşilor de război, izbăvirea;

Duhul. Acesta este unul din capitolele cele mai impresionante ale cărţii lui Isaia. Pentru fiecare creştin aceasta este în mod clar o profeţie mesianică, o profeţie pe care Hristos a aplicat-o la Sine în propriul Său oraş Nazaret (vezi comentariul la Luca 4,16-21). Cel care vorbeşte este Hristos, în rolul Său de Rob al lui Dumnezeu (vezi comentariul la Isaia 41,8). Subiectul este strâns legat de acela din cap. 60 (compară cap. 61,3 cu cap. 60,9.15.18.20.21).

Vechii comentatori iudei recunoşteau importanţa mesianică a acestui pasaj şi a altor pasaje din Isaia. Versetele 1-5 reprezintă o descriere vie a ceea ce Mesia ar fi trebuit să îndeplinească pentru poporul său Israel ca indivizi şi ca naţiune. Totuşi, din cauza lepădării de către aceştia a lui Isus ca Mesia (vezi p. 31-33) naţiunea ca atare a pierdut lucrarea şi favoarea lui Mesia.

M-a uns. Ebr. mashach, de la care este derivat cuvântul mashiach, cel uns, sau Mesia (vezi comentariul la Psalmi 2,2; Matei 1,1; Luca 4,18). Mashach ar putea deci pe bună dreptate să fie tradus m-a făcut Mesia. La ceremonia ungerii o persoană era pusă deoparte pentru o slujbă sau misiune deosebită. Aaron a fost uns de Moise pentru a fi mare preot (Exod 40,13). Atât Saul cât şi David au fost unşi de Samuel (1Samuel 10,1; 16,13). Ilie trebuia să îl ungă pe Iehu ca rege şi pe Elisei ca profet (1Regi 19,16). Hristos avea să fie uns de Dumnezeu Tatăl (Psalmi 45,7) prin Duhul Sfânt (Fapte 10,38) la data botezului Său (Marcu 1,10; Luca 21,22).

Să aduc. [Să predic, KJV]. Marea lucrare a lui Hristos pe pământ a fost să proclame vestea bună a mântuirii (vezi comentariul la Marcu 1,1). După ungerea Lui, Isus a mers din loc în loc predicând solia Lui de iertare şi acceptare din partea lui Dumnezeu (Luca 4,14.15.21.31.43.44; 5,32; 6,20; 8,1 etc.).

Nenorociţi. [Smeriţi, KJV] După LXX scriitorii Noului Testament citesc săraci (vezi comentariul la Luca 4,18; comp. Matei 11,5). Solia lui Hristos a fost pentru cei săraci şi smeriţi cu duhul (Matei 5,3-5). Isus Însuşi era blând şi smerit cu inima (Matei 11,29), iar cei care veneau la El urmau să devină ca El (vezi 1Ioan 3,1-3).

Să vindec. [Să bandajez, KJV]. Isus a venit ca să aline suferinţa celor întristaţi şi obosiţi de povara păcatului (vezi comentariul la Matei 5,3; Matei 11,28–30; Luca 4,18). Hristos este Marele Medic, venit să vindece inima şi sufletul oamenilor.

Să vestesc ... slobozenia. Oamenii care cedează faţă de păcat devin captivii şi robii lui (Ioan 8,34; Romani 6,16). Hristos a venit ca să-i elibereze pe oameni din robia răului şi să-i facă liberi în el (Ioan 8,36; Romani 6,1-23; 8,2.15.21). Expresia însăşi şi gândul pe care-l exprimă sunt împrumutate din proclamaţia făcută în anul jubiliar (Levitic 25,10; Ieremia 34,8; Ezechiel 46,17). Vezi la Luca 4,18.

Izbăvirea. [Deschiderea închisorii, KJV]. Literal, restaurarea vederii, ca în LXX, sau recăpătarea vederii, ca în Luca 4,18. Verbul ebraic paqach nu este niciodată folosit cu sensul deschiderii unei uşi, ci exclusiv pentru redarea vederii unui orb şi auzului unui surd (Isaia 35,5; 42,7; etc.). În cap. 42,1.7, Slujitorul Domnului – Mesia – urma să facă exact lucrarea prezisă aici.

2 să vestesc un an de îndurare al Domnului şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru; să mângâi pe toţi cei întristaţi;

Un an de îndurare. Literal, anul de favoare [arătată de Dumnezeu oamenilor]. Aceasta se referă la manifestarea harului mântuitor al lui Dumnezeu aşa cum este văzută în viaţa şi lucrarea Mântuitorului nostru (vezi comentariul la Luca 4,19).

O zi de răzbunare. Contrastul este între îndurarea arătată celor care Îl primesc pe Mesia şi răzbunarea arătată celor ce-L leapădă. În sinagoga din Nazaret Hristos Şi-a încheiat lectura din Isaia cu cuvintele care precedă expresia aceasta (vezi comentariul la Luca 4,18). Ierusalimul avea să vadă cu adevărat zile de răzbunare (Luca 21,22), dar numai pentru că iudeii Îl lepădaseră pe Hristos şi solia Lui de mântuire (Matei 21,43.44; 23,36-38). Nimicirea Ierusalimului a constituit un tip al marii zile finale de răzbunare (vezi Matei 24,3).

Toţi cei întristaţi. Adică, pentru propriile lor păcate (vezi comentariul la Matei 5,4) şi pentru păcatele altora (Psalmi 119,53.136; Ieremia 13,17; Ezechiel 9,4; 2Corinteni 2,1; 12,21; 2Petru 2,8).

3 să dau celor întristaţi din Sion, să le dau o cunună împărătească în loc de cenuşă, un untdelemn de bucurie în locul plânsului, o haină de laudă în locul unui duh mâhnit, ca să fie numiţi „terebinţi ai neprihănirii”, „un sad al Domnului”, ca să slujească spre slava Lui.”

Întristaţi. Vezi comentariul la v. 2.

Cunună împărătească. literal, pieptănătură, coroniţă, sau ghirlandă ca aceea purtată de un mire sau de un biruitor în război. O diademă de bucurie urma să ia locul cenuşei care fusese pusă pe cap în semn de pocăinţă şi durere (vezi cap. 58,5).

Untdelemn de bucurie. Compară Psalmi 45,7, unde se foloseşte o expresie asemănătoare pentru Hristos. În timpul întristării şi al postului evreii se abţineau de la folosirea uleiurilor de ungere (Daniel 10,3; comp. Matei 6,17). Acum orice semn de întristare va fi înlăturat, iar poporul lui Dumnezeu se va împodobi ca pentru o ocazie de sărbătoare şi bucurie. Veşmintele lor de întristare vor fi înlocuite de cele folosite la prilejuri de gală (vezi Zaharia 3,3-5; comp. Luca 15,22).

Duh mâhnit. Sau cum am spune noi azi, un spirit întristat.

Terebinţi ai neprihănirii. În Vechiul Testament, copacii sunt adesea folosiţi ca simboluri pentru oameni (vezi comentariul la Psalmi 1,2); iar aici, pentru cei răscumpăraţi ai lui Dumnezeu. Ei vor fi neprihăniţi pentru că şi-au luat asupra lor asemănarea Lui şi au fost creaţi din nou după chipul Lui (vezi comentariul la Isaia 60,1).

Un sad. Vezi comentariul la cap. 60,21).

Să slujească spre slava Lui. Dumnezeu este onorat când copiii Lui aduc roadele neprihănirii şi descoperă în viaţa lor propriile Lui trăsături de caracter (Ioan 15,8; Galateni 5,22, 23).

4 Ei vor zidi iarăşi vechile dărâmături, vor ridica iarăşi năruirile din vechime, vor înnoi cetăţi pustiite, rămase pustii din neam în neam.

Vor zidi iarăşi vechile dărâmături. Vezi comentariul la cap. 58,12.

5 Străinii vor sta şi vă vor paşte turmele, şi fiii străinului vor fi plugarii şi vierii voştri.

Străini. Adică, neamurile (vezi comentariul la cap. 56,6). Aceia care fuseseră cândva vrăjmaşi ai lui Israel vor deveni prieteni. Aceia care cândva pustiiseră ţara vor conlucra cu Israel la refacerea ei. Compară cap. 14,1.2. Israel va fi în fruntea lucrării, iar convertiţii lor dintre neamuri vor ajuta (vezi comentariul la cap. 14,1.2; 56,6-8; 60,3-10).

6 Dar voi vă veţi numi preoţi ai Domnului şi veţi fi numiţi slujitori ai Dumnezeului nostru, veţi mânca bogăţiile neamurilor şi vă veţi făli cu fala lor.

Preoţi. Fiii lui Aaron au fost consacraţi în slujba Domnului (Exod 40,13-15). Isaia prezice aici lucrarea întregului popor al lui Dumnezeu, ca o împărăţie de preoţi, în cadrul marii însărcinări de a aduce neamurile la o cunoaştere a adevăratului Dumnezeu (Exod 19,6; 1Petru 2,5-9; vezi p. 28-30).

Bogăţiile. Ebr. chel, acelaşi cuvânt folosit în cap. 60,5 (vezi comentariul acolo, vezi şi Romani 15,27; 1Corinteni 9,11).

Fala lor. Sau cu bogăţiile lor (RSV). Bogăţiile neamurilor aduc cinste lucrării lui Dumnezeu (vezi comentariul la Isaia 60,5.6.16; Apocalips 21,24).

7 În locul ocării voastre veţi avea îndoită cinste; în locul ruşinii se vor înveseli de partea lor, căci vor stăpâni îndoit în ţara lor şi vor avea o bucurie veşnică.

Îndoită. După suferinţa lui Iov Dumnezeu i-a răsplătit de două ori mai mult decât avusese mai înainte (Iov 42,10). Poporul lui Dumnezeu suferise, după cum li se părea lor, de două ori mai mult decât meritase, dar Dumnezeu îi va răsplăti din belşug (vezi Isaia 40,2; Zaharia 9,12; comp. Ieremia 16,18; Apocalips 18,6).

Ruşine. În loc de ruşine şi ocară, Dumnezeu le va da bucurie. Roata se va întoarce. În timp ce altă dată fuseseră asupriţi şi dispreţuiţi acum vor fi onoraţi şi înălţaţi. În v. 7-9 Isaia vorbeşte despre Israel şi nu lui Israel, ca în v. 5 şi 6.

8 „Căci Eu, Domnul, iubesc dreptatea, urăsc răpirea şi nelegiuirea; le voi da cu credincioşie răsplata lor şi voi încheia cu ei un legământ veşnic.

Urăsc răpirea. Aici Isaia pare să se întoarcă la ideea din cap. 1,15-17. Dumnezeu respectă dreptatea, mila şi iubirea (Psalmi 11,7; Mica 6,8) dar respinge cu totul simpla formă de închinare (vezi comentariul la Isaia 1,11; 2Timotei 3,5; comp. Ioan 4,23.24). Numai aceia care au mâinile nevinovate, şi inima curată, care au o purtare cinstită, săvârşesc dreptatea şi vorbesc adevărul în inima lor, vor putea să locuiască pe muntele Lui cel sfânt (Psalmi 24,3-5; 15,1-5; vezi comentariul la Matei 7,21-27).

Le voi da cu credincioşie răsplata lor. [Voi îndruma lucrarea lor în adevăr, KJV]. Ebr. pe’ullah, literal răsplată [pentru o lucrare îndeplinită]. Compară Levitic 19,13 şi Ezechiel 29,20, unde se foloseşte acelaşi cuvânt şi unde contextul implică în mod clar ideea de răsplată pentru muncă. Dumnezeu va acorda răsplata în strict acord cu meritul (vezi comentariul la Matei 20,1-16).

Legământ. Vezi comentariul la Isaia 55,3; Ieremia 31,31.33.

9 Sămânţa lor va fi cunoscută între neamuri, şi urmaşii lor, printre popoare; toţi cei ce-i vor vedea vor cunoaşte că sunt o sămânţă binecuvântată de Domnul.”

Sămânţa lor. Adică, “urmaşii lor.

Cunoscută. Adică, cunoscută bine şi favorabil (vezi Psalmi 76,1; Proverbe 31,23). Oamenii vor recunoaşte că poporul lui Dumnezeu este binecuvântat şi favorizat de Cer în mod special (vezi Deuteronom 4,6-8; 28,10; p. 28, 29).

Neamuri. Literal, “naţiuni (vezi p. 28-30).

10 „Mă bucur în Domnul, şi sufletul Meu este plin de veselie în Dumnezeul Meu; căci M-a îmbrăcat cu hainele mântuirii, M-a acoperit cu mantaua izbăvirii, ca pe un mire împodobit cu o cunună împărătească şi ca o mireasă împodobită cu sculele ei.

Mă bucur. Sionul aduce mulţumiri şi laude lui Dumnezeu pentru minunatele favoruri revărsate asupra lui. Dumnezeu i-a înlăturat milostiv ocara şi l-a făcut să apară plin de slavă înaintea lumii (capitolele 49,13-23; 54,1-8; vezi comentariul la cap. 54,5-7; 61,7).

Hainele mântuirii. “Hainele acestea reprezintă caracterul desăvârşit al lui Hristos (4T 88) pe care trebuie să-l poarte poporul Lui, chiar în viaţa aceasta (COL 319; vezi comentariul la Matei 22,1-14). Ele se află în contrast clar cu propria noastră “haină mânjită (vezi comentariul la Isaia 64,6).

Cunună împărătească. [“Podoabă, KJV]. Acelaşi cuvânt din v. 3 (vezi comentariul acolo).

Ca o mireasă. Vezi comentariul la cap. 49,18.

11 Căci, după cum pământul face să răsară lăstarul lui şi după cum o grădină face să încolţească semănăturile ei, aşa va face Domnul Dumnezeu să răsară mântuirea şi lauda în faţa tuturor neamurilor.”

Lăstarul lui. Păcatul a făcut pământul trist şi pustiu, dar el nu va rămâne pururi aşa. Evanghelia harului lui Dumnezeu va face ca locurile pustii să înflorească şi să rodească roadele neprihănirii spre slava lui Dumnezeu (vezi comentariul la Isaia 61,3; Galateni 5,22.23). Compară parabola lui Isaia cu via (vezi cap. 5,1-7; comp. cap. 32,15.16; 35,1.2; 41,18.19; 43,19-21; 44,3.4; 55,12.13).

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1–11DA 458

1 GW 49; ML 118; Te 287; 6T 54, 225; 9T 107, 202

1, 2 DA 34, 217, 237; MH 35, 423; PK 689; 7T 138

1–3AA 224; FE 371

1–4CH 530

2 DA 240

3 AH 17; COL 214; DA 301; GC 650; PK 724; SC 67; 6T 86; 7T 22; 8T 42, 243; 9T 287

4 MH 406; PK 677; 6T 126

6–9MH 406

8 FE 353; GW 450; MM 125; Te 232; 7T 179

10 COL 206; PK 668; 2T 453; 5T 472, 510; 8T 42 9T 114, 182

11 COL 63; Ed 104; GC 301; GW 29; MH 406; PK 733; PP 342; 6T 419