1 Bucură-te, stearpo care nu mai naști! Izbucnește în strigăte de bucurie și veselie, tu care nu mai ai durerile nașterii! Căci fiii celei lăsate de bărbat vor fi mai mulți decât fiii celei măritate, zice Domnul.

Bucură-te, stearpo! O notă de bucurie sublimă caracterizează capitolele 54-62, care descriu triumful glorios al Evangheliei pe întregul pământ. Israel, până aici sterp de rezultate (vezi p. 3032; comp. Isaia 5,1-7; Ioan 3,3.5; Galateni 5,22.23), va avea succes în sarcina încredinţată lui. Fiii şi fiicele lui vor fi ucenici ai Domnului (Isaia 54,13), popoarele vor fi convertite (cap. 56,6), iar Templul din Ierusalim va deveni o casă de rugăciune pentru toate popoarele (v. 7). Pentru rolul lui Israel ca naţiune şi pentru planul lui Dumnezeu de a face din el instrumentul Lui pentru convertirea lumii, vezi p. 26-30. Pentru eşecul lui Israel în cele din urmă şi pentru transferul privilegiilor şi responsabilităţilor sale în cadrul relaţiei de legământ cu biserica creştină, vezi p. 30-36.


2 Lărgește locul cortului tău și întinde învelitorile locuinței tale: nu te opri! Lungește-ți funiile și întărește-ți țărușii!

Lărgeşte locul. La figurat, ţara Canaan era locul cortului lui Israel. Dar pe măsură ce numărul lui Israel sporea, ei trebuia să-şi lărgească hotarele, până ce împărăţia lor va cuprinde întreg pământul (COL 390), iar Ierusalimul va fi aşezat ca marea metropolă a lumii (DA 577; vezi şi p. 29, 30).

Nu te opri. Israel trebuia să meargă înainte în credinţă şi să facă pregătiri pentru strângerea de suflete făgăduită aici. Astăzi, poporul lui Dumnezeu trebuie să aştepte lucruri mari de la El şi să îndrăznească să facă lucruri mari pentru El. Dumnezeu nu este satisfăcut şi lucrarea Lui pe pământ nu poate fi terminată, decât atunci când biserica se ridică în credinţă pentru a se uni cu uneltele divine la proclamarea către lume a cunoştinţei despre un Mântuitor crucificat, înviat şi care urmează să vină să vină curând.


3 Căci te vei întinde la dreapta și la stânga, sămânța ta va cotropi neamurile și va locui cetățile pustii.

Te vei întinde. Dacă Israel s-ar fi ridicat în credinţă pentru a-şi împlini menirea ca naţiune, succesul ar fi întrecut şi cele mai înfocate aşteptări ale ei. Aşa va fi în zilele noastre când poporul lui Dumnezeu va fi pregătit să primească puterea pe care Dumnezeu aşteaptă să i-o împărtăşească.

Va cotropi neamurile. Sau va lua în stăpânire neamurile (vezi comentariul la v. 2)

Cetăţile pustii. Cetăţile lui Israel căzute în ruină când locuitorii lor au fost ucişi cu sabia sau duşi în captivitate urmau cu necesitate să absoarbă din nou sporul de populaţie.


4 Nu te teme, căci nu vei rămâne de rușine; nu roși, căci nu vei fi acoperită de rușine, ci vei uita și rușinea tinereții tale și nu-ți vei mai aduce aminte de văduvia ta,

Ruşinea tinereţii tale. Iehova îl scosese pe Israel din Egipt pentru a fi mireasa Lui, dar ea devenise o prostituată slujind altor zei (Ieremia 3,1-11; Ezechiel 16,8-16; Osea 2,5-13). Aceasta era ruşinea şi dezonoarea sa. Trecutul lui urât urma să fie iertat şi uitat, iar el urma să fie repus în privilegiile şi cinstea care-i fuseseră făgăduite la început (vezi p. 28-32).

Văduvia ta. O aluzie la captivitatea în Babilon, când din cauza infidelităţii faţă de Soţul ei, Israel a fost lăsat să fie dus în exil (Plângeri 1,1; 2,5.6; comp. Osea 2,6-13).


5 căci Făcătorul tău este bărbatul tău: Domnul este numele Lui, și Răscumpărătorul tău este Sfântul lui Israel. El Se numește Dumnezeul întregului pământ,

Bărbatul tău. Cu toate că naţiunea Israel îşi părăsise bărbatul, El urma să o aducă înapoi la Sine şi să fie din nou bărbatul ei (vezi Ezechiel 16,8; Osea 2,14-20; 3,1-5).

Dumnezeul întregului pământ. Vezi comentariul la cap. 56,7. Va veni timpul când toţi locuitorii pământului se vor supune cârmuirii Lui înţelepte şi drepte şi tot pământul va ajunge sub jurisdicţia Lui (vezi p. 28-30; vezi comentariul la cap. 45,23). Toţi cei care vor refuza să se supună Dumnezeului cerului vor pieri (vezi Zaharia 14,9-19). Iehova nu este doar Dumnezeul iudeilor, ci şi al Neamurilor (Romani 3,29). Isaia a văzut întreg pământul plin de mărirea Lui (Isaia 6,3). Habacuc a vorbit despre timpul când pământul va fi plin de cunoştinţa slavei Domnului, ca fundul mării de apele care-l acopăr (Habacuc 2,14).


6 căci Domnul te cheamă înapoi ca pe o femeie părăsită și cu inima întristată, ca pe o nevastă din tinerețe, care a fost izgonită, zice Dumnezeul tău.

Domnul te cheamă. Când Israel L-a părăsit pe Domnul, Dumnezeu încă l-a iubit şi l-a chemat să se întoarcă. Compară experienţa lui Osea cu soţia lui necredincioasă, Gomera (Osea 2,2.23; 3,1-5).

Izgonită. Sau lepădată, adică de a fi soţie.


7 Câteva clipe te părăsisem, dar te voi primi înapoi cu mare dragoste.

Câteva clipe. În timpul celor 70 de ani de captivitate babiloniană, Israel păruse să fie lepădat şi uitat. În realitate, însă, acea amară experienţă fusese îngăduită de Dumnezeu pentru a-i descoperi lui Israel nebunia purtării lui şi a-l convinge de înţelepciunea care stătea în a-I rămâne credincios (vezi Osea 2,6-23). Adesea în mijlocul dificultăţilor şi dezamăgirilor vieţii, avem privilegiul de a auzi glasul duios al lui Dumnezeu chemându-ne înapoi de pe propriile noastre căi pentru a umbla cu El.

Te voi primi înapoi. Sau strânge [KJV]. Strângerea lui Israel este una din temele favorite ale lui Isaia (vezi cap. 11,12; 27,12; 43,5-6; 56,8; 60,4; 66,18). Reîntoarcerea literală a iudeilor în patria lor după captivitatea babiloniană, prefigura adunarea mai mare a întregului popor al lui Dumnezeu în Canaanul ceresc.


8 Într-o izbucnire de mânie, Îmi ascunsesem o clipă fața de tine, dar Mă voi îndura de tine cu o dragoste veșnică, zice Domnul, Răscumpărătorul tău.

O izbucnire de mânie. Sau o mică mânie [KJV]. Versetul acesta repetă ideea din v. 7. Cu privire la mânia lui Dumnezeu vezi comentariul la 2Regi 13,3.


9 Și lucrul aceasta va fi pentru Mine ca și cu apele lui Noe: după cum jurasem că apele lui Noe nu vor mai veni pe pământ, tot așa jur că nu Mă voi mai mânia pe tine și nu te voi mai mustra.

Ca şi cu apele lui Noe. Câteva manuscrise şi versiuni vechi zic, pentru Mine ca şi zilele lui Noe. După potop Dumnezeu a făgăduit că nu va mai distruge pământul cu potop (Geneza 9,11.15). O făgăduinţă asemănătoare îi era dată acum poporului lui Iuda, dacă rămânea credincios lui Dumnezeu o dată întors în patria lui.


10 Pot să se mute munții, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine, și legământul Meu de pace nu se va clătina, zice Domnul, care are milă de tine.

Pot să se mute munţii. Prin Isaia, Dumnezeu afirmă credibilitatea făgăduinţelor Sale. Compară afirmaţia lui Hristos cu privire la calitatea dăinuitoare a întregii voinţe a lui Dumnezeu aşa cum este descoperită în Scripturi (Matei 5,18).

Legământul meu de pace. Adică, legământul Lui care are ca urmare pacea (vezi Numeri 25,12; Ezechiel 34,25; 37,26). Când Mesia a venit în lumea aceasta mulţimea îngerească a proclamat solia lui Dumnezeu de pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui (Luca 2,14), iar când Sa înapoiat la Tatăl El a lăsat o făgăduinţă de pace (Ioan 14,27).


11 Nenorocito, bătuto de furtună și nemângâiato! Iată, îți voi împodobi pietrele scumpe cu antimoniu și-ți voi da temelii de safir.

Cu antimoniu. Sau cu culori frumoase [KJV]. Vezi comentariul la 2Regi 9,30, unde acelaşi termen ebraic este redat prin vopsit (KJV). Îţi voi da temelii. Domnul prezice cum va fi Ierusalimul în starea lui refăcută. Compară descrierea Noului Ierusalim făcută de Ioan (Apocalips 21,14-20). Safir. Vezi comentariul la Iov 28,6.


12 Îți voi face crestele zidurilor de rubin, porțile, de pietre scumpe, și tot ocolul, de nestemate.

Ocolul de nestemate. Sau zidul tău din pietre preţioase (RSV, vezi Apocalips 21,18).


13 Toți fiii tăi vor fi ucenici ai Domnului, și mare va fi propășirea fiilor tăi.

Fiii. O expresie ebraică obişnuită însemnând urmaşi, indiferent de vârstă. Îi include pe cei tineri ca vârstă, dar nu se referă exclusiv la ei. Aici se referă la toţi iudeii, ca fii ai mamei lor, Ierusalimul.

Ucenici ai Domnului. [Învăţaţi de Domnul, KJV]. Până aici, în nesupunerea lor iudeii refuzaseră să ia seama la învăţătura Domnului (vezi comentariul la cap. 1,2). De aici înainte, în timpul restaurării, ei vor fi gata să înveţe de la El. În Ioan 6,45, Hristos aplică aceste cuvinte ale lui Isaia la Sine şi la învăţăturile Sale. În noul legământ Dumnezeu va scrie principiile Legii sale în inima oamenilor (vezi Ieremia 31,33.34; Ioan 14,26.27; 1Tesaloniceni 4,9; Evrei 8,10.11; 1Ioan 2,27). Pentru importanţa ascultării de voia descoperită a lui Dumnezeu, vezi comentariul la Matei 7,21-27.

Propăşirea. Adică bunăstarea deplină a inimii, minţii, trupului şi mediului înconjurător.


14 Vei fi întărită prin neprihănire. Izgonește neliniștea, căci n-ai nimic de temut, și spaima, căci nu se va apropia de tine.

Neprihănire. Numai ce este drept este veşnic. Voia descoperită a lui Dumnezeu este singurul lucru sigur pe care îl cunoaşte lumea. Nu se va apropia de tine. Vezi Psalmi 46,1-7; comp. cu comentariul la Psalmi 91,7.


15 Dacă se urzesc uneltiri, nu vin de la Mine; oricine se va uni împotriva ta va cădea sub puterea ta.

Dacă se urzesc uneltiri. Sau vor ataca. Nelegiuiţii s-au unit adesea împotriva poporului lui Dumnezeu, dar asemenea străduinţe sunt sortite înfrângerii. Dacă iudeii s-ar fi dovedit credincioşi faţă de Dumnezeu la întoarcerea lor din captivitate, ei ar fi fost primitorii unor mari şi minunate binecuvântări (vezi p. 29, 30). Vrăjmaşii lor ar fi conspirat să le smulgă cu forţa aceste binecuvântări, dar făcând aşa ei ar fi căzut (vezi Ezechiel 38,8-23; Zaharia 12,2-9; 14,2.3). Şi în zilele de pe urmă se va face din partea tuturor oştirilor răului, un efort unit, dar fără succes, de a-i nimici pe sfinţi (vezi Apocalips 16,14-16; 19,11-21). Vezi p. 30, 35, 36.


16 Iată, Eu am făcut pe meșterul care suflă cărbunii în foc și face o armă după meșteșugul lui. Dar tot Eu am făcut și pe nimicitor ca s-o sfărâme.

Nimicitor. Cel care pustieşte, sau devastează. Dumnezeu Îşi afirmă stăpânirea suverană peste puterile pământului. Nici o forţă nu poate acţiona decât aşa cum permite El (vezi comentariul la Daniel 4,17). Nici un vrăjmaş nu poate trece hotarele pe care i le-a pus Dumnezeu.


17 Orice armă făurită împotriva ta va fi fără putere; și pe orice limbă care se va ridica la judecată împotriva ta o vei osândi. Aceasta este moștenirea robilor Domnului, așa este mântuirea care le vine de la Mine, zice Domnul.

Orice armă. Vezi comentariul la v. 16. Dumnezeu Se va îngriji de ai Săi şi-i va răzbuna faţă de oamenii răi, iar nici demonii nu pot să-i biruiască (vezi Isaia 50,8.9; Zaharia 3,1.2). Robilor Domnului. Adică poporul lui Israel (vezi comentariul la cap. 41,8). Mântuirea. Mai exact îndreptăţirea. Dumnezeu va îndreptăţi lucrarea servilor Săi. Când vrăjmaşul îi învinuieşte şi se luptă împotriva lor El îi va declara inocenţi şi-i va scăpa.

Când este confruntat de împrejurări ameninţătoare în care se pare că suferinţele şi ofensa din partea celor ticăloşi sunt gata să fie experimentate, creştinul credincios are privilegiul de a spune împreună cu psalmistul: Domnul este de partea mea, nu mă tem de nimic; ce pot să-mi facă nişte oameni? (Psalmi 118,6)COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

2 7T 9

2, 3 PK 374

2–56T 23

4, 5 MB 64

5 MH 202

8 MH 123; TM 519

9, 10 Ed 115; PP 107

10 DA 483; MB 100; MH 72; PP 342, 657; 4T 328

11–14CT 454

11–17PK 724

13 COL 27; DA 387; ML 33

14 Ed 182

14, 15, 17 FE 478

17 Ed 155; GC 288; MB 18, 35; 5T 601