Isaia 46

1 Bel se prăbuşeşte, Nebo cade; idolii lor sunt puşi pe vite şi dobitoace; idolii pe care-i purtaţi voi au ajuns o sarcină, o povară pentru vita obosită!

Bel se prăbuşeşte. În capitolele 40,19.20; 41,23.24; 44,9-20; 45,16 Isaia a arătat nebunia închinării la idoli; aici el vorbeşte în special de zeii Babilonului. Bel, care înseamnă domn era titlul dat lui Marduc, zeul protector al Babilonului (Ieremia 50,2; 51,44). În timpul festivităţilor de Anul Nou regii babilonieni luau mâinile lui Marduc şi primeau confirmarea regalităţii lor pentru anul care urma. Aceeaşi practică era urmată şi de regii Asiriei după ce au devenit stăpâni ai Babilonului (vezi Vol. II, p. 61). Numele Bel apare în numele Beltşaţar (Daniel 1,7) şi Belşaţar (Daniel 5.1).

Nebo. Sau Nabu, zeul babilonian al ştiinţei şi literaturii. Centrul cultului lui era la Borsipa, aproape de Babilon. El a ajuns într-o poziţie care era depăşită numai de Marduc, fiind privit ca fiul lui. Nebu aducea omagiu tatălui său, la sărbătoarea Anului Nou (vezi mai jos). În schimb, Marduc îl însoţea pe Nebu o parte din drumul de înapoiere la Borsipa. Numele Nebu compune numele Nebucadneţar (vezi comentariul la Daniel 1,1) şi Nabopolasar.

Pe vite. În călătoriile mai sus amintite, Bel şi Nebo erau purtaţi de oameni sau pe spinarea vitelor. În contrast Dumnezeul lui Israel Şi-a purtat şi izbăvit poporul (v. 3). În timp ce Bel şi Nebo cereau ajutorul închinătorilor lor, adevăratul Dumnezeu era El ajutorul celor care I se închinau.

2 Au căzut, s-au prăbuşit împreună, nu pot să scape povara; ei înşişi se duc în robie.

Se duc în robie. Când Sanherib a distrus cetatea Babilonului în 689 î.Hr., el a adus statuia lui Marduc la Aşur ca pe una din prăzile de război (vezi Vol. II, p. 64,65). Idolul acesta a rămas acolo până la domnia lui Asurbanipal, când a fost readus la Babilon. Isaia descrie în mod viu deplina neajutorare a celor mai mari din zeii babilonieni.

3 „Ascultaţi-Mă, casa lui Iacov şi toată rămăşiţa casei lui Israel, voi, pe care v-am luat în spinare de la obârşia voastră, pe care v-am purtat pe umăr de la naşterea voastră:

V-am purtat. Vezi comentariul la Isaia 46,1, comp. Deuteronom 1,31; Isaia 63,9.

4 până la bătrâneţea voastră Eu voi fi acelaşi, până la cărunteţea voastră vă voi sprijini. V-am purtat, şi tot vreau să vă mai port, să vă sprijin şi să vă mântuiesc.

Până la bătrâneţe voastră. Domnul nu va înceta niciodată să poarte grijă alor Săi. Toată viaţa El va veghea asupra lor aşa cum părinţii iubitori veghează asupra copiilor lor.

5 Cu cine Mă veţi pune alături ca să Mă asemănaţi? Cu cine Mă veţi asemăna şi Mă veţi potrivi?

Cu cine Mă veţi pune alături ca să Mă asemănaţi? Isaia pune de repetate ori întrebarea aceasta (vezi comentariul la cap. 40,18.25).

6 Ei varsă aurul din pungă şi cântăresc argintul în cumpănă; tocmesc un argintar să facă un dumnezeu din ele şi se închină şi îngenunchează înaintea lui.

Să facă un Dumnezeu din ele. Vezi comentariul la cap. 40,19.20; 41,7; comp. cap. 44,9-17. Când oamenii Îl cunosc pe Dumnezeu şi totuşi refuză să-L cinstească, inima lor neînţeleaptă se întunecă şi fălindu-se că sunt înţelepţi au înnebunit.

7 Îl poartă, îl iau pe umăr, îl pun la locul lui; acolo rămâne, şi nu se mişcă din locul lui. Apoi strigă la el, dar nu răspunde, nici nu-i scapă din nevoie.

Îl poartă. Vezi comentariul la v. 1.

Nu răspunde. Vezi comentariul la cap. 44,9; vezi Psalmi 145,5. Lemnul sau aurul fasonat în chip de idol este tot un material neînsufleţit, neînstare să audă strigătul sufletului omenesc. În ceasurile de nevoie disperată oamenii Îl caută pe Dumnezeu care poate să audă strigătul inimii lor şi care poate să le împlinească nevoile (vezi Psalmi 107,9). Idolii nu fac altceva decât să lase un gol dureros în sufletul oamenilor care li se închină.

8 Ţineţi minte aceste lucruri şi fiţi oameni! Veniţi-vă în fire, păcătoşilor.

Ţineţi minte aceste lucruri. Din timpurile cele mai de demult Dumnezeu îl avertizase pe Israel de relele călcării de lege (Deuteronom 28,14-68; 32,37-41), totuşi ei nu au luat aminte (Isaia 6,9.10). Acum, Isaia repetă aceeaşi solie (cap. 1,2.4.5.21-23; 43,27; 58,1; 59,13) în nădejdea de a scăpa naţiunea de dezastru.

Cu privire la primejdia de a-L părăsi pe Dumnezeu, vezi Deuteronom 6,12; 8,11; Romani 1,21-23; vezi comentariul la Exod 20,8. De nimic nu avem să ne temem pentru viitor, decât să uităm calea pe care ne-a condus Domnul, şi învăţătura lui în istoria noastră trecută (LS 196).

9 Aduceţi-vă aminte de cele petrecute în vremurile străbune; căci Eu sunt Dumnezeu, şi nu este altul, Eu sunt Dumnezeu, şi nu este niciunul ca Mine.

Verset ce nu a fost comentat.

10 Eu am vestit de la început ce are să se întâmple şi cu mult înainte ce nu este încă împlinit. Eu zic: „Hotărârile Mele vor rămâne în picioare şi Îmi voi aduce la îndeplinire toată voia Mea.

Am vestit de la început ce are să se întâmple. Vezi comentariul la cap. 41,4.22; comp. cap. 44,7; 45,21.

Hotărârile mele vor rămâne în picioare. Isaia a prezentat de repetate ori argumentul acesta al autorităţii şi puterii supreme a lui Dumnezeu (vezi comentariul la cap. 14,24; comp. cap. 14,26.27; 43,13). Istoria nu este o simplă chestiune de întâmplare (vezi comentariul la Daniel 4,17). Dumnezeu are un scop pentru lume şi scopul acela se va împlini (vezi comentariul la Isaia 45,18,19).

11 Eu chem de la răsărit o pasăre de pradă; dintr-o ţară depărtată, un om ca să împlinească planurile Mele: da, Eu am spus şi Eu voi împlini; Eu am plănuit şi Eu voi înfăptui.

De la răsărit o pasăre de pradă. Expresia aceasta îl prefigurează pe Cir (vezi comentariul la cap. 41,2; 44,28; 45,1). Cir a fost un păstor pentru turma împrăştiată a lui Israel, dar o pasăre de pradă pentru Babilon, vrăjmaşul poporului lui Dumnezeu.

12 Ascultaţi-Mă, oameni cu inima împietrită, vrăjmaşi ai neprihănirii!

Oamenii cu inima împietrită. Literal tari de inimă (vezi comentariul la Ezechiel 4,21). Poporul declarat al lui Dumnezeu se arătase împietrit şi încăpăţânat. Ei nu voiau să asculte nici de Dumnezeu, nici de raţiune. Încăpăţânarea este arhivrăjmaşul dreptăţii în timp ce smerenia este rudă cu evlavia (vezi comentariul la Matei 5,5).

13 Eu Îmi apropii neprihănirea: nu este departe; şi mântuirea Mea nu va zăbovi. Eu voi pune mântuirea Mea în Sion şi slava Mea peste Israel.

Îmi apropii neprihănirea [Dreptatea, KJV]. Adică Dumnezeu îşi va elibera într-o zi poporul din Babilon prin Cir (cap. 45,13). Eliberarea din Babilon este o prefigurarea a eliberării din păcat săvârşite de Hristos.

Nu va zăbovi. Captivitatea babiloniană urma să fie pentru o perioadă de 70 de ani (Ieremia 25,11.12; 29,10), la finele cărora Iudeii urmau să se întoarcă în patria lor sub decretul lui Cir (2Cronici 36,21-23; Ezra 1,1-4). Către finele celor 70 de ani Domnul i-a descoperit lui Daniel profeţia restaurării şi venirea lui Mesia (Daniel 9,2.24.25). Profeţii se referă adesea la venirea lui Mesia ca apogeul lucrării de restaurare care a început cu întoarcerea din captivitate (vezi Zaharia 6,11-13; etc.). Dacă Israel s-ar fi dovedit credincios, istoria planului mântuirii ar fi ajuns curând la măreţul ei apogeu (vezi p. 29,30).

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

3, 4 MH 251

9 ML 293

9, 10 GC 344; 5T 698

10 GC 393; MB 100; ML 10; 7T 298

13 PK 696