1 Vai de tine, pustiitorule, care totuși n-ai fost pustiit; care jefuiești, și n-ai fost jefuit încă! După ce vei sfârși de pustiit, vei fi pustiit și tu, după ce vei isprăvi de jefuit, vei fi jefuit și tu. –

Vai de tine. Capitolul acesta a fost inspirat fără îndoială de judecata venită asupra oştilor lui Sanherib (cap. 37,36). Invadatorii jefuiseră Iuda, dar Domnul urma să-l libereze de sub puterea asupritorilor. Capitolul alternează între mângâieri puternice pentru cei credincioşi şi mustrări aspre pentru cei nelegiuiţi. Viziunea profetică a lui Isaia cuprinde totodată şi măreaţa eră mesianică (vezi comentariul la cap. 32,1).

N-ai fost pustiit. Războaiele de agresiune ale Asiriei împotriva vecinilor ei fuseseră extensive. Ea era preocupată în special de jaf, şi îşi trimitea oştirile cu scopul de a prăda. Dar în cele din urmă Asiria îşi va primi plata pe măsură (vezi Matei 7,2; comp. Ieremia 50,15.29; 51,24; Apocalips 13,10).


2 Doamne, ai milă de noi! Noi nădăjduim în Tine. Fii ajutorul nostru în fiecare dimineață și izbăvirea noastră la vreme de nevoie!

Noi nădăjduim în Tine. Vezi comentariul la cap. 25,8.9.

Adevărul nostru [KJV: Braţul lor]. Multe manuscrise vechi ebraice, targumurile, şi siriaca zic braţul nostru. Isaia aici cere ajutor pentru propriul său popor – poate în special apărătorii cetăţii. Expresia următoare, izbăvirea noastră, se referă clar la aceia care erau cu el în Ierusalim.


3 Când răsună glasul Tău, popoarele fug; când Te scoli Tu, neamurile se împrăștie. –

Popoarele fug. Aceasta se referă la oştirile lui Sanherib (vezi cap. 37,36.37). Cu prilejul acela un mare tumult [KJV] a vârât groază în inimile asirienilor.


4 Și prada voastră va fi strânsă cum strânge mușița: sar peste ea cum sar lăcustele.

Prada voastră. Aceasta se referă la prădarea taberei asiriene după anihilarea năvălitorilor şi fuga precipitată a puţinilor supravieţuitori. După cum omizile şi lăcustele mănâncă tot ce este verde, tot aşa evreii, la timpul cuvenit, urmau să-i despoaie pe aroganţii asirieni.


5 Domnul este înălțat și locuiește în înălțime. El umple Sionul de nepărtinire și dreptate.

Domnul este înălţat. Anihilarea spectaculoasă a oştirilor Asiriene (cap. 37,36) a adus cinste şi renume adevăratului Dumnezeu. El umple Ierusalimul. Învăţătura dată de invazia lui Sanherib se poate presupune că a avut ca rezultat o redeşteptare în întreg Ierusalimul şi în cetăţile lui Iuda. Nepărtinire. Sau justiţie, adică printre oameni.


6 Zilele tale sunt statornice, înțelepciunea și priceperea sunt un izvor de mântuire; frica de Domnul, iată comoara Sionului.

Statornice. Iuda urma să-şi afle tăria şi statornicia nu în puterea militară, ci în Dumnezeu şi în credincioşia faţă de voinţa Lui descoperită (vezi Iov 28,28; Psalmi 111,10; Proverbe 1,7).


7 Iată, vitejii strigă afară; solii păcii plâng cu amar.

Solii păcii. Trimişilor lui Ezechia li s-au pus condiţii atât de grele (2Regi 18,14-16) încât să-i facă să plângă cu amar. Când delegaţii evrei s-au întâlnit cu Rabşache trimis la Ierusalim, ei au considerat condiţiile lui de predare atât de aspre încât s-au înapoiat cu hainele sfâşiate (2Regi 18,37).


8 Drumurile sunt pustii; nimeni nu mai umblă pe drumuri. Asur a rupt legământul, disprețuiește cetățile, nu se uită la nimeni.

Drumurile sunt pustii. Căile lui Iuda nu mai erau libere pentru circulaţie. Oştirea lui Sanherib adusese ţara în aşa greutăţi încât oamenii nu mai îndrăzneau să călătorească pe drumuri.

Cetăţile. Sulul 1QIsa de la Marea Moartă zice ‘edim, martorii, în loc de ‘irim, cetăţi, singura deosebire în textul consonantic fiind cea între d şi r (vezi Vol. I, p. 26; vezi comentariul la Geneza 10,4).


9 Țara jelește și este întristată; Libanul este plin de rușine, tânjește; Saronul este ca un pustiu; Basanul și Carmelul își scutură frunza.

Ţara jeleşte. Întregul ţinut al lui Iuda fusese devastat în cursul invaziei asiriene. Alte ţinuturi ale Palestinei împărtăşeau aceeaşi tristă soartă.


10 „Acum Mă voi scula – zice Domnul – acum Mă voi înălța, acum Mă voi ridica.

Acum Mă voi scula. Ceasul deznădejdii extreme a omului este ceasul ocaziei lui Dumnezeu. Când situaţia părea disperată, iar ultimele rămăşiţe ale rezistenţei iudaice urmau să fie distruse în curând de crudul năvălitor, Domnul S-a sculat să scape rămăşiţa din Ierusalim.


11 Ați zămislit fân și nașteți paie de miriște; suflarea voastră de mânie împotriva Ierusalimului este un foc care pe voi înșivă vă va arde de tot.

Zămislit fiu [KJV: Pleavă]. Versetul acesta scoate în evidenţă deşertăciunea şi nimicnicia pretenţiilor asiriene. În ciuda tuturor strădaniilor lor, nu vor obţine decât pleavă. Planurile lor îndrăzneţe îi vor ajunge tocmai pe aceia care le dăduseră naştere.


12 Popoarele vor fi ca niște cuptoare de var, ca niște spini tăiați care ard în foc.

Cuptoare de var. Ei vor fi ca atunci când piatra de var este transformată în var sau când mărăcinii sunt mistuiţi de foc.


13 Voi cei de departe, ascultați ce am făcut! Și voi cei de aproape, vedeți puterea Mea!”

Vedeţi [KJV: Recunoaşteţi] puterea Mea. Aducând judecată asupra Asiriei, Dumnezeu i-a învăţat pe oamenii de pretutindeni deşertăciunea înţelepciunii şi tăriei omeneşti. El îngăduie adesea ca o situaţie să ajungă la un punct de criză, pentru ca la intervenţia Sa, oamenii să-I poată recunoaşte autoritatea şi puterea.


14 Păcătoșii sunt îngroziți în Sion; un tremur a apucat pe cei nelegiuiți care zic: „Cine din noi va putea să rămână lângă un foc mistuitor? Cine din noi va putea să rămână lângă niște flăcări veșnice?”

Foc mistuitor. Dumnezeu este un foc mistuitor pentru cei nelegiuiţi (Ebr. 12,29). Numai cei cu inima curată vor vedea pe Dumnezeu (Matei 5,8) şi vor trăi. Întrebările puse aici sunt asemănătoare cu cele din Psalmi 15,1; 24,3. Răspunsul lui Isaia se găseşte în versetul următor.


15 Cel ce umblă în neprihănire și vorbește fără vicleșug, cel ce nesocotește un câștig scos prin stoarcere, cel ce își trage mâinile înapoi ca să nu primească mită, cel ce își astupă urechea să n-audă cuvinte setoase de sânge și își leagă ochii ca să nu vadă răul,

Umblă neprihănire. Compară răspunsurile date aici cu cele ale psalmistului în Psalmi 15,2-5; 24,4. De fapt, dreptatea este în mod fundamental o chestiune care ţine de inimă şi minte, dar omul trebuie totodată să şi umble în lumină (1 Ioan 1,7). O atitudine dreaptă se va reflecta în cuvinte şi fapte drepte.

Câştig scos prin stoarcere. Asiria îşi adunase bogăţia prin stoarcerea neamurilor mai slabe. Dar mulţi din Ierusalim şi din Iuda îşi adunaseră bogăţiile cam în acelaşi fel (vezi comentariul la cap. 5,7).

Îşi trage mâinile. Adică, într-un gest de refuz de a participa la răsplătiri ilicite.

Îşi astupă urechea. Adică, refuză să participe la comploturi împotriva vieţii celor inocenţi.

Îşi leagă ochii. Domnul are ochii aşa de curaţi că nu pot să vadă răul (Habacuc 1,13). Aceia care Îi slujesc nu vor aproba răul sub nici o formă.


16 acela va locui în locurile înalte; stânci întărite vor fi locul lui de scăpare; i se va da pâine, și apa nu-i va lipsi.

Va locui în locurile înalte. Adică în locuri sigure. Cetăţile din vechime erau zidite în locuri înalte pentru a fi ferite de invadatori. Locurile înalte sunt întotdeauna avantajoase în război.

Stânci întărite. Sau cetăţuile. Acelora care-L iubesc şi-I slujesc, Domnul le oferă protecţie şi purtare de grijă în vreme de necaz. Făgăduinţa dată aici se va dovedi o mângâiere deosebită pentru poporul lui Dumnezeu în timpul crizei celei mari a zilelor din urmă, când li se vor oferi locuri de siguranţă la care nu vor avea acces cei porniţi să-i nimicească (vezi Psalmi 61,2.3; 91,1.2). În timp ce nelegiuiţii suferă de lipsă de hrană şi apă (vezi Apocalips 16,2.3; comp. GC 626, 628) sfinţilor li se vor asigura cele necesare vieţii.


17 Ochii tăi vor vedea pe Împărat în strălucirea Lui, vor privi țara în toată întinderea ei.

Pe Împărat. În timpul necazurilor şi strâmtorărilor zilelor din urmă poporul lui Dumnezeu află mângâiere la gândul că în curând Hristos Se arată. Ei Îl vor vedea în slava Lui (vezi comentariul la cap. 25,8,9), iar ţara făgăduinţei pe care ei au văzut-o cu ochiul credinţei, ca şi cum ar fi fost foarte departe (KJV) (cap. 33,17), va deveni atunci o realitate.


18 Inima ta își va aduce aminte de groaza trecută și va zice: „Unde este logofătul? Unde este vistiernicul? Unde este cel ce veghea asupra turnurilor?”

Îşi va aduce aminte de groaza. Scăpat de vrăjmaşii lui poporul lui Dumnezeu cugetă la scenele înspăimântătoare prin care au trecut. Încercările trecutului par doar un vis. Lucrurile acestea s-au adeverit când Ierusalimul a fost eliberat de oştile lui Sanherib şi din nou se vor adeveri în ce priveşte sfinţii la a doua venire a lui Hristos.

Logofătul … vistiernicul. Unde erau logofeţii asirieni, care fixau cantitatea de tribut ce trebuia stoarsă de la fiecare victimă nenorocită? Unde erau încasatorii de tribut şi căpitanii asediului? Acum toţi dispăruseră, şi totul era liniştit. La fel, la a doua venire a lui Hristos, cei credincioşi se vor bucura de eliberarea din mâinile celor care cu atât de puţin înainte căutaseră să-i ucidă.


19 Atunci nu vei mai vedea pe poporul acela îndrăzneț, pe poporul cu vorbirea încâlcită, de n-o puteai înțelege, cu limba gângavă, de n-o puteai pricepe.

Poporul îndrăzneţ. Insolenţii invadatori asirieni, cu limba lor curioasă şi puterea lor crudă, nu vor mai fi. În loc să-i vadă pe asirieni, vor vedea pe Împărat în strălucirea Lui (v. 17). Compară Exod 14,13.


20 Privește Sionul, cetatea sărbătorilor noastre! Ochii tăi vor vedea Ierusalimul ca locuință liniștită, ca un cort care nu va mai fi mutat, ai cărui țăruși nu vor mai fi scoși niciodată și ale cărui funii nu vor mai fi dezlegate.

Priveşte Sionul. Năvălitorii vrăjmaşi au dispărut; orice primejdie s-a dus. Cetatea sfântă este acum liniştită. Compară descrierea din Ioel 3,16-20. Sărbătorilor noastre. Literal sărbătorilor noastre rânduite (vezi comentariul la Levitic 23,2).


21 Da, acolo cu adevărat Domnul este minunat pentru noi: El ne ține loc de râuri, de pâraie late, unde totuși nu pătrund corăbii cu lopeți și nu trece niciun vas puternic.

De râuri, de pâraie late. O descriere a rodniciei şi frumuseţii Ţării Făgăduinţei restaurate. Aici este râul şi izvoarele care înveselesc cetatea lui Dumnezeu (Psalmi 46,4). Compară râul lui Ezechiel (Ezechiel 47).

Corăbii cu lopeţi. Nici o corabie vrăjmaşă nu va umbla pe râurile lor (vezi Ezechiel 47,1; Ioel 3,18; Zaharia 14,8; Apocalips 22,1).


22 Căci Domnul este Judecătorul nostru, Domnul este Legiuitorul nostru, Domnul este Împăratul nostru: El ne mântuiește!
23 Funiile tale s-au slăbit, așa că nu mai pot strânge piciorul catargului și nu mai pot întinde pânzele. Atunci se împarte prada, care-i așa de mare, că până și ologii iau parte la ea.

Funiile tale. Se continuă imaginea din v. 21. Vrăjmaşul este ca o corabie ale cărei frânghii atârnă moi, al cărui catarg se clatină şi a cărui pânză este inutilă – o epavă. Ceasul biruinţei pentru sfinţi este ceasul ocării şi înfrângerii pentru vrăjmaşii lor. Ologii care de obicei nu joacă nici un rol în serviciul militar, ajung biruitori şi-şi jefuiesc vrăjmaşii.


24 Niciun locuitor nu zice: „Sunt bolnav!” Poporul Ierusalimului capătă iertarea fărădelegilor lui.

Sunt bolnav. Nu va mai exista boală pe pământul înnoit, nici trupeşte şi nici sufleteşte (vezi Ieremia 31,34). Vindecarea bolii şi iertarea păcatului sunt menţionate împreună în Psalmi 103,3; Matei 9,2.6. Hristos este vindecătorul bolilor fizice şi spirituale ale omului.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

5, 6 FE 353

6 Ed 229; PK 83

13–17CW 113

14 1T 123; 4T 528

14–16GC 626; PK 725; 2T 446

15–17Ed 141

16 DA 122; EW 56, 282; GC 629, 635; MB 111; SR 129, 406; 1T 174

17 CT 209; DA 632; Ev 503; EW 67; ML 347; PK 321; TM 21; 2T 355; 7T 12; 8T 253, 331; 9T 193

20–22Ed 182

21, 22 PK 321

23 MB 62

24 Ed 271; GC 676; PK 729; 9T 286