1 Prorocie asupra văii vedeniilor. Ce este de vă suiți cu toții pe acoperișuri,

Văii vedeniilor. Ierusalimul este valea vedeniilor, aşa cum se vede chiar din solie (vezi versetele 4, 8-10). Ce este. Literal, Ce cu voi astfel?, însemnând Ce s-a întâmplat cu voi că vă purtaţi astfel?.

Pe acoperişuri. Acoperişurile plate ale caselor din Palestina erau de obicei locuri pentru diferite ocupaţii (Judecători 16,27; Neemia 8,16). Într-o vreme de mare primejdie, poporul se adunase pe terasele caselor, vesel şi nepăsător, permiţându-şi să bea şi să petreacă (vezi v. 13).


2 cetate gălăgioasă, plină de zarvă, cetate veselă? Morții tăi nu vor pieri uciși de sabie, nici nu vor muri luptând.

Nu vor pieri ucişi de sabie. În timp ce ţara lui Iuda era devastată de oştirile asiriene şi mulţimi de oameni mureau, locuitorii Ierusalimului nu-şi riscau viaţa pe câmpul de bătaie, ajutându-şi compatrioţii; ei erau preocupaţi cu o stranie şi gălăgioasă căutare de plăceri. Era un păcat din partea lor să se poarte astfel într-un timp când atât de mulţi dintre fraţii lor sufereau pierderea vieţii şi a bunurilor (versetele 4-11), mai ales că Dumnezeu proclamase un doliu (v. 12).


3 Ci toate căpeteniile tale fug împreună, sunt luați prinși de arcași; toți locuitorii tăi ajung deodată robi, în timp ce o iau la fugă în depărtare.

Căpeteniile tale fug. Poate că Isaia se referă la un răgaz în asedierea Ierusalimului de către Sanherib, datorită apropierii lui Taharka cu oştirea lui etiopiană (vezi cap. 37,8.9), care le-a oferit unora dintre căpeteniile din Ierusalim ocazia să fugă din cetate. O asemenea încetare a asediului, trecătoare cum era, putea pe bună dreptate să fie privită de populaţia Ierusalimului ca marcând sfârşitul pericolului asirian, iar astfel putea determina o bucurie generală.

Luaţi prinşi de arcaşi. Sensul expresiei ebraice tradusă astfel este incert. Unii au sugerat traducerea, fără arc ei au fost legaţi, cu sensul că în încercarea lor de a scăpa, conducătorii au fost prinşi neînarmaţi şi fără să fi fost angajaţi în luptă.


4 De aceea zic: „Întoarceți-vă privirile de la mine, lăsați-mă să plâng cu amar; nu stăruiți să mă mângâiați pentru nenorocirea fiicei poporului meu!”

Întoarceţi-vă privirile de la mine. Isaia este profund afectat de situaţia Ierusalimului, şi cere să fie lăsat în pace în durerea lui. Mai târziu şi Ieremia a jelit cu amar din cauza destinului cetăţii, pe care de altfel o numea fiica poporului meu (Plângerile 3,48; comp. Ieremia 8,19).


5 Căci este o zi de necaz, de zdrobire și de învălmășeală, trimisă de Domnul Dumnezeul oștirilor în valea vedeniilor. Se dărâmă zidurile și răsună țipete de durere spre munte.

O zi de necaz. Isaia descrie ziua de necaz şi de strâmtorare când vrăjmaşul împresoară cetatea şi-i dărâmă zidurile cu berbeci de asediu, şi când poporul ei strigă la munţi în chinuri (vezi Isaia 2,19.21; Osea 10,8; comp. Luca 23,30, Apocalips 6,16).

Valea vedeniilor. Vezi comentariul la v. 1.


6 Elamul poartă tolba cu săgeți; care de luptători, de călăreți înaintează; Chirul dezvelește scutul.

Elamul poartă tolba cu săgeţi. Printre forţele asiriene care invadau Iudeea se aflau şi arcaşi iscusiţi din Elam (Ieremia 49,35). Chirul. Aşezarea precisă a Chirului este necunoscută. El este menţionat în 2Regi 16,9 ca fiind locul unde Tiglat-pileser a dus captivă populaţia Damascului (vezi şi Amos 1,5). Dezveleşte scutul. Adică se pregăteşte de luptă.


7 Cele mai frumoase văi ale tale sunt pline de care, și călăreții se înșiruie de bătaie la porțile tale.

Cele mai frumoase văi. Erau multe văi în jurul Ierusalimului, inclusiv acelea numite Hinom şi Chedron. Acestea se vor umple de forţe ostile asediind cetatea.


8 Cele din urmă șanțuri de întărire ale lui Iuda sunt silite, și în ziua aceasta cercetezi tu armăturile din Casa Pădurii.

Şanţuri de întărire… sunt silite [KJV: A descoperit acoperirea lui Iuda]. Potrivit cu traducerea KJV, secretele apărării lui Iuda sunt descoperite, înlesnind înfrângerea naţiunii.

Casa pădurii. Atelierul de arme regal. Scuturile de aur (mai târziu de aramă) ale gărzii regale erau păstrate în casa pădurii Libanului (vezi comentariul la 1Regi 10,17; 14,27). Oamenii sunt descrişi ca întorcându-se la armele lor de apărare.


9 Vă uitați la spărturile cele multe făcute cetății lui David și opriți apele iazului de jos.

Spărturile. La ameninţarea atacului, oamenii din Ierusalim şi-au dat seama de diferite părţi ale zidului cetăţii lui David care aveau nevoie urgentă de reparaţii (2Cronici 32,5).

Iazului de jos. Vezi comentariul la 2Cronici 32,4. Un rezervor construit special pentru aprovizionarea cetăţii cu apă în timp de asediu, precum şi pentru a-l lipsi pe vrăjmaşul din afara cetăţii de o bogată provizie de apă.


10 Numărați casele Ierusalimului și le stricați, ca să întăriți zidul.

Număraţi casele. S-a făcut o listă cu casele din Ierusalim, dintre care unele au fost alese pentru dărâmare, pentru a avea la îndemână material pentru dregerea zidurilor cetăţii.


11 Faceți o cămară între cele două ziduri, pentru apele iazului celui vechi, dar nu vă uitați spre Cel ce a vrut aceste lucruri, nu vedeți pe Cel ce demult le-a pregătit.

O cămară între cele două ziduri [KJV: Un şanţ]. Şanţul la care se face referire aici este probabil tunelul construit de Ezechia pentru a duce apele de la vechiul iaz al Ghihonului, la o distanţă de 533 m spre sud-vest, la un alt iaz, sau rezervor, cunoscut ca Scăldătoarea Siloam (vezi Vol. II, p. 87). În exteriorul unui zid mai vechi, şi de asemenea în exterior faţă de apeductul lui Ezechia şi de Scăldătoarea Siloam, se afla un al doilea zid (vezi comentariul la 2Cronici 32,5). În felul acesta întreaga rezervă de apă a Ghihonului era pusă la îndemâna locuitorilor Ierusalimului şi oprită unui vrăjmaş din afara cetăţii. Zidurile apărau reţeaua de apă.

Cel ce de mult le-a pregătit [KJV: Acela care le-a făcut]. Mulţi din Ierusalim nu mai priveau spre Dumnezeu pentru ocrotire, ci spre lucrarea mâinilor lor. Ei uitaseră că Domnul era adevăratul ziditor şi făcător al cetăţii, şi singurul în stare să ofere ajutorul necesar în timp de strâmtorare.


12 Și totuși Domnul Dumnezeul oștirilor vă cheamă în ziua aceea să plângeți și să vă bateți în piept, să vă radeți capul și să vă încingeți cu sac.

Să plângeţi. Primejdia care confrunta cetatea ar fi trebuit să conducă poporul la pocăinţă şi rugăciune. Aşa s-a întâmplat cu Ezechia (cap. 37,1-4.15-20). În vederea apropiatei zile a Domnului, Ioel i-a chemat pe oameni să se întoarcă la Dumnezeu cu post şi cu plânset, ca El să poată fi îndurător (Ioel 2,12-17).


13 Dar iată, în schimb, veselie și bucurie! Se înjunghie boi și se taie oi, se mănâncă la carne și se bea la vin – „Să mâncăm și să bem, căci mâine vom muri!” –

Iată, în schimb, veselie şi bucurie. În ciuda situaţiei lui disperate, poporul nu s-a întors la Dumnezeu, ci a continuat în chefuri şi petreceri. Ei se dedaseră la o senzualitate nepăsătoare, de la care nimic nu-i putea întoarce. Compară comentariile lui Pavel asupra filozofiei epicuriene din vremea lui (1Corinteni 15,32).


14 Domnul oștirilor mi-a descoperit și mi-a zis: „Nu, nelegiuirea aceasta nu vi se va ierta până nu veți muri, zice Domnul Dumnezeul oștirilor.”

Nelegiuirea aceasta. Oamenii au refuzat să se întoarcă la Domnul şi nelegiuirea lor nu putea fi iertată. Aceasta nu era o hotărâre arbitrară a lui Dumnezeu. Domnul nu putea să-i salveze câtă vreme stăruiau în perversitatea lor.


15 Așa vorbește Domnul Dumnezeul oștirilor: „Du-te la curteanul acela, la Șebna, dregătorul casei împărătești, și zi-i:

La Şebna. Poziţia lui Şebna de curtean, [trezorier – KJV], era una dintre cele mai de seamă din regat. El poate să fi fost şi vizirul regal, acţionând în numele regelui în toate afacerile importante ale statului. Acestea puteau include finanţele naţionale, afacerile interne şi răspunderea pentru gospodăria regală. Ca regent, Iotam fusese în fruntea casei (2Regi 15,5).


16 „Ce ai tu aici la tine și pe cine ai aici, de-ți sapi aici un mormânt?” El își sapă un mormânt sus pe înălțime, își scobește o locuință în stâncă!

Un mormânt. Isaia a fost cuprins de indignare de aroganţa lui Şebna. Se pare că el ajunsese de curând la putere şi bogăţie, şi că nu avea un cavou de familie unde să fi fost îngropaţi părinţii lui. Prin urmare, s-a hotărât să construiască un cavou nou şi impunător pentru a se cinsti în poziţia sa importantă şi a-şi asigura un loc în memoria generaţiilor viitoare. În loc de a-şi dedica eforturile salvării naţiunii în vremea aceasta de pericol, principala sa preocupare era de a-şi promova propriile interese. Morminte scobite în stâncă de felul celui pe care şi-l construia Şebna sunt obişnuite în împrejurimile Ierusalimului.

Prof. N. Avigad a identificat de curând acest mormânt al lui Şebna cu unul de pe o colină a Muntelui Măslinilor descoperit cu mulţi ani în urmă, şi de unde a fost dusă o inscripţie la British Museum. Inscripţia aceasta, care a sfidat descifrarea până de curând, spune: Acesta este [mormântul lui Şeban]yahu, care este peste casă. Aici nu este aur sau argint, ci [oasele lui] şi oasele ţiitoarei lui împreună cu el. Blestemat este omul care îl va deschide! (parantezele drepte indică o restaurare ipotetică a părţilor stricate şi ilizibile ale inscripţiei în starea ei actuală.)


17 Iată, Domnul te va azvârli cu o aruncătură puternică, te va învârti ca pe un ghem.

Te va azvârli. Literal, expresia zice, te va azvârli cu o mare azvârlitură. Şebna urma să nu ocupe mormântul ci să piară într-o ţară străină.


18 Te va azvârli, te va azvârli ca pe o minge, pe un pământ întins, și acolo vei muri, acolo vor veni carele tale cele strălucite, tu, ocara casei stăpânului tău!

Te va azvârli. Isaia prezice în mod viu soarta lui Şebna. Pământ întins. Probabil Mesopotamia. Carele. Mândria sfidătoare era slăbiciunea lui Şebna. El îşi făcuse o trăsură splendidă care, totuşi, îl va urma în captivitate.


19 Vei fi izgonit din dregătoria ta și te va smulge Domnul din locul tău.

Vei fi izgonit. Domnul îl va înlătura pe Şebna din postul lui de onoare. Când trimişii lui Sanherib au venit la Ierusalim, un altul (vezi comentariul la v. 21) i-a luat locul peste casă în timp ce el a ocupat postul inferior de logofăt sau scrib (cap. 36,22).


20 „În ziua aceea, zice Domnul, voi chema pe robul Meu Eliachim, fiul lui Hilchia,

Robul meu Eliachim. Eliachim nu a mai fost amintit, şi nu cunoaştem nimic cu privire la existenţa lui anterioară.


21 îl voi îmbrăca în tunica ta, îl voi încinge cu brâul tău și voi da puterea ta în mâinile lui. El va fi un tată pentru locuitorii Ierusalimului și pentru casa lui Iuda.

Îl voi îmbrăca. Lui Eliachim urma să-i fie dată poziţia lui Şebna, împreună cu veşmântul şi cordonul, însemnele slujbei. Prezicerea aceasta s-a împlinit curând (Isaia 36,22; comp. Proverbe 16,18, Daniel 4,37, Luca 14,11).

El va fi un tată. Spre deosebire de Şebna, Eliachim îşi va îndeplini slujba cu înţelepciune, cârmuind spre binele poporului şi dovedindu-se a fi un tată pentru el în vreme de nevoie. Nimic altceva nu se ştie despre el, decât faptul că a fost şeful delegaţiei care a tratat cu trimişii lui Sanherib care veniseră că ceară predarea Ierusalimului (cap. 36,11.22).


22 Voi pune pe umărul lui cheia casei lui David: când va deschide el, nimeni nu va închide, și când va închide el, nimeni nu va deschide.

Cheia. În calitate de şambelan regal, Eliachim va purta cheile palatului.


23 Îl voi împlânta ca pe un drug într-un loc tare și va fi un scaun de slavă pentru casa tatălui său.

Ca pe un drug. Sau ţăruş, fie pentru fixarea unui cort de pământ, fie ca un cârlig de care să se atârne obiecte gospodăreşti. El este folosit în sensul unui lucru neclintit şi sigur în care oamenii îşi pot pune încrederea.

Un scaun de slavă. Eliachim va fi o cinste pentru casa până acum obscură a tatălui său. Domnul este Cel care îi înalţă pe săraci şi oameni de jos la locuri de răspundere şi onoare (1Samuel 2,7.8; vezi la Luca 14,11).


24 Pe el se va sprijini toată slava casei tatălui său, odraslele alese și de ocară, toate sculele cele mici, atât lighenele, cât și vasele.

Toată slava. Literal, toată greutatea [sau cinstea]. Continuă imaginea ţăruşului de care se pot agăţa diferite lucruri.


25 În ziua aceea, zice Domnul oștirilor, drugul acela împlântat într-un loc tare va fi scos, va fi tăiat, și va cădea, și povara care era pe el va fi nimicită, căci Domnul a vorbit.”

Va fi tăiat şi va cădea. Versetul acesta a stârnit multe dezbateri. Unii consideră că se aplică la Eliachim, care în ciuda tuturor lucrurilor bune amintite despre el până aici, în cele din urmă se va dovedi nevrednic, ca şi predecesorul său, şi va fi înlăturat din locul lui de încredere şi cinste. Alţii cred că prezicerea aceasta nu poate fi aplicată la Eliachim, deoarece nu pare potrivit ca o prezicere de ocară să urmeze atât de aproape după una de onoare, fără o explicaţie. Versetul acesta oferă apogeul unei solii solemne îndreptate împotriva lui Iuda şi a Ierusalimului. Aici se poate referi la popor ca atare şi nu la Eliachim ca individ. Cârligul acela va fi înlăturat, povara atârnată de el va cădea, iar sfârşitul va fi dizgraţie şi ruină. Într-adevăr aşa a fost soarta Ierusalimului şi a lui Iuda, şi a acelora a căror petrecere zgomotoasă a constituit ţinta acestei proorocii.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 23 Ev 177; PK 348; 9T 27, 112