1 Prorocie împotriva Moabului. Chiar în noaptea când este pustiit, Ar-Moabul este nimicit! Chiar în noaptea când este pustiit, Chir-Moabul este nimicit!…

Proorocie împotriva Moabului. În capitolele 15 şi 16 Isaia are o profeţie împotriva vecinului răsăritean al lui Iuda, Moabul. Puţine lucruri se cunosc despre geografia politică şi istoria Moabului, şi în consecinţă multe amănunte din profeţia aceasta nu sunt clare. Israelul şi Moabul erau deseori în război între ele. Vestita Piatră Moabită, găsită în ruinele de la Dibon în 1868 (vezi Vol. I, p. 120, 121; Vol. II, p. 864, 865) vorbeşte despre supunerea Moabului faţă de Omri şi Ahab şi despre revolta lui cu succes sub regele său Meşa (vezi 2Regi 3,4-7). Cetăţi ca Dibon, Nebo, Medeba, Iahaţ (Yahaş) şi Horonaim (Hauronen) menţionate în profeţia aceasta (Isaia 15,2, 4, 5) sunt amintite şi pe Piatra Moabită. O judecată similară asupra Moabului, îmbrăcată într-un limbaj similar, se găseşte în Ieremia 48.

Ar. Ebr. ’ar, considerat o variantă a lui ’ir, care înseamnă cetate. Nu se cunoaşte nici o cetate numită de Ar. Compară cetatea Moabului din Numeri 22,36.


2 Poporul se suie la templu și la Dibon, pe înălțimi, ca să plângă; Moabul se bocește: pe Nebo și pe Medeba toate capetele sunt rase, și toate bărbile sunt tăiate.

Dibon. La Dibon a fost găsită Piatra Moabită (vezi comentariul la v. 1). Cetatea aceasta este la aproximativ 19 km est de Marea Moartă şi la 5,2 km nord de Arnon. Nebo şi Medeba sunt situate aproape de capătul nordic al Mării Moarte. Pe vestita Piatră Moabită, regele Meşa se laudă că i s-a poruncit de către Chemoş să cucerească Nebo de la Israel, şi că a pus mâna pe cetate şi a ucis 7.000 de bărbaţi, femei şi copii, pe care i-a închinat dumnezeului său. Medeba este menţionată de Meşa ca fiind cucerită de Omri şi ocupată de el şi de Ahab, fiul lui, timp de mulţi ani.

Rase [KJV: Pleşuvie]. Capetele şi bărbile erau rase ca semn de adâncă întristare. Obiceiul acesta s-ar putea să fi avut o semnificaţie idolatră, întrucât israeliţilor le era interzis să-l practice (Levitic 19,27; 21,5; Deuteronom 14,1; comp. Ieremia 7,29; 16,6; Ezechiel 7,18; Mica 1,16).


3 Pe ulițe sunt încinși cu saci, pe acoperișuri și în piețe totul geme, și se topesc plângând.
4 Hesbonul și Eleale țipă de li se aude glasul până la Iahaț, chiar și războinicii Moabului se bocesc cu sufletul plin de groază.

Hesbonul. Sunetul plânsului de jale urma să se audă până mai departe spre nord. Hesbonul (Tell Hesbân) se află cam la 9,6 km nord de Medeba şi cam la 24,5 km est-nord-est de gura de vărsare a Iordanului. Eleale se afla pe vârful unui deal, la 2,7 km nord-est de Hesbon. Când israeliţii au ocupat iniţial ţara, teritoriul i-a căzut lui Ruben (Numeri 32,3.37), dar mai târziu a fost preluat de Moab (vezi Isaia 16,9; Ieremia 48,34). Aşezarea lui Iahaţ nu este sigură, dar s-ar putea să fi fost aproape de Medeba. Israeliţii biruiseră pe Sihon, regele amoriţilor, în locul acesta (Numeri 21,23.24; Deuteronom 2,32.33; Judecători 11,20.21) şi fusese dat lui Ruben (Iosua 13,15.18). Potrivit cu Piatra Moabită, Iahaţ a fost cartierul general al israeliţilor în lupta lor contra lui Meşa, dar a fost cucerit de către Meşa şi adăugat teritoriului Dibon.

Războinicii Moabului. Atât de teribilă este lovitura dată Moabului, încât şi războinicii sunt apucaţi de panică şi strigă de groază. Aceia care ar trebui să ajute sunt lipsiţi de puterea de a face aceasta, aceia care ar trebui să fie primii în ce priveşte curajul sunt plini de spaimă.

Sufletul plin de groază. Literal, sufletul lui va tremura.


5 „Îmi plânge inima pentru Moab, ai cărui fugari aleargă până la Țoar, până la Eglat-Șelișia; căci suie plângând suișul Luhitului și scot țipete de durere pe drumul Horonaimului.

Inima. Atât de grozavă este scena care este zugrăvită în faţa profetului, încât propria lui inimă se umple de compasiune, iar el strigă în simpatie faţă de oamenii loviţi.

Ţoar. Cetatea aceasta era probabil aproape de extremitatea nordică a Mării Moarte. Ea a fost temporar cruţată pe vremea nimicirii Sodomei şi Gomorei, mai târziu distrusă, şi apoi, după câte se pare, rezidită (vezi comentariul la Geneza 19,22-24.30).

Eglat-Şelişia. Printr-o reconstituire a textului ebraic, Eglath shelishiyyah, Eglat al treilea, iar în cazul acesta este vorba de un oraş în apropiere de Ţoar.

Luhitului. Compară Ieremia 48,5. Locul cetăţii este necunoscut.

Horonaim. Acesta este menţionat de Meşa pe Piatra Moabită (vezi comentariul la v. 1) ca o cetate cucerită de el sub îndrumarea lui Chemoş. Cetatea este menţionată din nou în Ieremia 48,3.5.34.


6 Căci apele Nimrim sunt pustiite, s-a uscat iarba, s-a dus verdeața și nu mai este niciun fir verde.

Apele Nimrim. De asemenea menţionate în Ieremia 48,34 fiind probabil locul unui rezervor folosit pentru irigaţii. Se crede că era un râu care se vărsa în Marea Moartă pe ţărmul ei de sud-est. Când rezervorul a fost distrus, pustiirea s-a răspândit în toată zona respectivă.


7 De aceea strâng ce le mai rămâne și își strămută averile dincolo de pârâul sălciilor.

Pârâul sălciilor. Situaţia disperată din Moab i-a determinat pe locuitori să fugă din ţară şi să-şi facă sălaş într-un loc numit pârâul sălciilor. Nu se ştie unde era aşezat acest pârâu.


8 Căci țipetele înconjoară hotarele Moabului; bocetele lui răsună până la Eglaim, și urletele lui răsună până la Beer-Elim.

Eglaim. Nici unul din locurile menţionate în v. 8 nu a fost identificat cu exactitate.


9 Apele Dimonului sunt pline de sânge, și voi trimite peste Dimon noi nenorociri; un leu va veni împotriva celor scăpați ai Moabului, împotriva rămășiței din țară.”

Apele Dimonului. Locul acesta nu a fost identificat. Este posibil să fie acelaşi cu Dibonul (v. 2), caz în care apele s-ar referi la Arnon. Unii îl iau drept un pârâu aproape de Madmena. Voi trimite… noi nenorociri. Oricât de mare ar fi fost judecata sângelui, alte nenorociri urmau să vină. Leul este un posibil simbol al invadatorilor de mai târziu (vezi Ieremia 4,7; 5,6).