1 În ziua aceea vei zice: „Te laud, Doamne, căci ai fost supărat pe mine, dar mânia Ta s-a potolit, și m-ai mângâiat!

Te laud. Capitolul acesta este un psalm de mulţumire. El constituie o urmare corespunzătoare a capitolului anterior, în care Mesia realizează eliberarea celor drepţi din mâna asupritorilor lor. După cum cântarea lui Moise (Exod 15) a fost cântată de copiii lui Israel după eliberarea lor din Egipt, o altă cântare de eliberare urmează să fie cântată când Domnul Îşi va întinde mâna a doua oară, ca să răscumpere rămăşiţa poporului Său. (Isaia 11,11). Imnuri asemănătoare de triumf se găsesc în capitolele 25 şi 26. Vezi Apocalips 15,3, unde cei mântuiţi din toate neamurile cântă o cântare de biruinţă după victoria lor finală.


2 Iată, Dumnezeu este izbăvirea mea, voi fi plin de încredere și nu mă voi teme de nimic; căci Domnul Dumnezeu este tăria mea și pricina laudelor mele, și El m-a mântuit.”

Dumnezeu este izbăvirea mea. Cu prilejul invaziei lui Sanherib, Dumnezeu, nu zidurile înconjurătoare ale Sionului sau oştirile lui Israel, a adus mântuire poporului Său (cap. 37,33-36). În zilele din urmă rămăşiţa credincioasă va fi mântuită de sub puterea vrăjmaşului prin mâna Domnului.

Domnul Dumnezeu [KJV: Domnul Iehova]. Ebr. Yah Yahweh, o repetare a numelui sfânt, mai întâi în forma lui prescurtată şi apoi întreg. Repetarea s-ar putea să fie pentru accentuare. Această repetare a numelui divin îi este specifică lui Isaia.


3 Veți scoate apă cu bucurie din izvoarele mântuirii

Izvoarele mântuirii. Pe când israeliţii se aflau în pustie, Dumnezeu i-a adăpat la izvoarele de la stânca lovită (Exod 17,6; Numeri 20,8-11). Minunea aceasta a fost mai târziu sărbătorită printr-o ceremonie impresionantă în Templu, cu prilejul Sărbătorii Corturilor (vezi DA 449). Apa luată din Izvorul Siloe (vezi comentariul la Isaia 8,6) era dusă la Templu într-un vas de aur şi turnată la altarul arderilor de tot. Când preoţii se duceau la izvor, însoţiţi de un cor de leviţi, mulţi credincioşi îi urmau acolo pentru a bea din apa vie care curgea din izvorul de lângă dealul Templului. Isus a făcut aluzie la ceremonia aceasta în Ioan 7,37 când, în ziua de pe urmă a sărbătorii, a invitat poporul să vină la El şi să bea. Hristos este izvorul din care curge apa care va aduce viaţă şi vindecare naţiunilor (Ezechiel 47,1; Ioel 3,18; Zaharia 14,8; vezi DA 37).


4 și veți zice în ziua aceea: „Lăudați pe Domnul, chemați Numele Lui, vestiți lucrările Lui printre popoare, pomeniți mărimea Numelui Lui!

Vestiţi lucrările Lui. Poporul lui Dumnezeu este încurajat să-şi aducă aminte de îndurările Lui în favoarea lor şi să povestească şi altora despre minunatele Lui binecuvântări. Dacă ar fi mai multă laudă în mijlocul poporului lui Dumnezeu, ar fi mai puţină descurajare şi găsire de greşeli. Tocmai acela care uită îndurările minunate ale Cerului este cel mai înclinat să-L uite pe Dumnezeu (Romani 1,21-23) şi să insiste asupra greşelilor fraţilor săi.


5 Cântați Domnului, căci a făcut lucruri strălucite: să fie cunoscute în tot pământul!

Lucruri strălucite. Faptele îndurării lui Dumnezeu faţă de copiii Lui sunt nenumărate. Atunci pentru ce să nu le rememorăm şi să nu cântăm laude Domnului pentru strălucitele Sale îndurări? Cântarea alungă descurajarea, temerea şi ispita şi oţeleşte sufletul contra înşelăciunilor diavolului.


6 Strigă de bucurie și veselie, locuitoare a Sionului, căci mare este în mijlocul tău Sfântul lui Israel.”

Sfântul lui Israel. Vezi comentariul la cap. 1,4. Isaia nu a înfăţişat un Dumnezeu de departe, care S-a izolat într-un cer sfânt, ci un Dumnezeu care locuia împreună cu poporul Său (capitolele 57,15; 66,1.2). Faptul că Dumnezeu a fost cu poporul Lui – Emanuel, Dumnezeu [este] cu noi – a constituit solia vieţii şi cuvintelor sale (vezi capitolele 7,14; 8,8.10). Cei eliberaţi de păcatul dinăuntru şi de vrăjmaşii din afară (vezi comentariul la v. 1) nu pot rămâne tăcuţi cu privire la îndurările Cerului. Nu este suficient să aştepţi să stai pe marea de cristal ca să participi la cântarea celor răscumpăraţi; este privilegiul nostru în viaţa aceasta să ne înălţăm glasul în cântare, cu bucuria şi pacea cerului în inimile noastre. Acest imn de laudă (cap. 12) pune capăt aşa-numitului capitol Emanuel al profeţiei lui Isaia. COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1-6 PK 321

1 CT 242

2, 3 DA 449

3 CT 371; PP 412; 6T 86

6 PK 351, 581