1 Elifaz din Teman a luat cuvântul și a zis:

Elifaz. Primul dintre prieteni care îi răspunde lui Iov. Afirmaţiile lui sunt mai adânci decât ale tovarăşilor lor. Poate că el era cel mai vârstnic dintre toţi. El prezintă cât se poate de limpede atitudinea care predomina pe vremea lui cu privire la raportul dintre suferinţă şi păcat. Există un sâmbure de adevăr în cuvântarea lui Elifaz. El dă pe faţă o înţelegere adâncă, dar îi lipsesc împreuna simţire şi căldură şi greşeşte când evaluează situaţia lui Iov. Elifaz este un exemplu de felul cum oameni sinceri care nu ajung să înţeleagă pe Dumnezeu şi atitudinea Lui faţă de om pot să întrebuinţeze greşit adevăruri profunde.


2 „Dacă vom îndrăzni să-ți vorbim, te vei supăra? Dar cine ar putea să tacă?

Îndrăzni să-ţi vorbim. Elifaz îşi începe cuvântarea cu o întrebare. O astfel de forma este des folosită în Iov (vezi cap. 8:2; 11:2; 15:2; 18:2; 22:2). E greu de a preciza dacă tonul întrebării lui Elifaz este apologetic sau puţin sarcastic.

Supăra. Literal, "plictisi", "enerva". Acelaşi cuvânt este tradus "te tulburi" în v. 5.

Cine ar putea să tacă. [Cine s-ar putea abţine de a vorbi, KJV]. Elifaz observase suferinţa lui Iov şi ascultase plângerea lui. El simte că nu poate să mai tacă. Evident, el venise pe scenă cu o filozofie bine precizată cu privire la suferinţă. Acum încearcă să interpreteze starea lui Iov în lumina acestei filozofii. El pare hotărât ca, cu orice preţ, să-şi apere ideile preconcepute.


3 De multe ori tu ai învățat pe alții și ai întărit mâinile slăbite.

Invăţat. Poate aici într-un sens moral, a învăţa pe alţii să privească suferinţele ca o metodă de disciplinare.

Mâinile slăbite. Literal, "mâinile care atârnă". Un semn de deznădejde şi descurajare. Elifaz aduce un omagiu străduinţele lui Iov în favoarea semenilor săi.


4 Cuvintele tale au ridicat pe cei ce se clătinau și ai întărit genunchii care se îndoiau.

Se clătinau. [Cădeau, KJV]. Sau, "se împiedicau", "se clătinau", "erau gata să cadă".

Genunchii care se îndoiau. [Genunchii slabi, KJV]. Sau, "genunchii care se îndoaie" genunchii care nu sunt în stare să poarte greutatea unei mari poveri. Iov fusese în stare să fie de ajutor celor descurajaţi şi suferinzi. Fără îndoială, el îndrumase atenţia acestor oameni spre Dumnezeu, iar sfatul lui avusese efect asupra lor.


5 Și acum, când este vorba de tine, ești slab! Acum, când ești atins tu, te tulburi! Nu este frica ta de Dumnezeu sprijinul tău?

Şi acum. Situaţia s-a schimbat. Iov nu mai poate să ia o atitudine obiectivă faţă de suferinţă. Experienţa personală era chemată să pună la proba teoriile anterioare. Eşti slab. [Leşini, KJV]. Sau "eşti obosit", "eşti lipsit de răbdare" (vezi la v. 2).

Te tulburi. [Eşti tulburat, KJV]. Sau "eşti agitat", "îngrozit", "înspăimântat". Elifaz face o observaţie importantă. Oamenii care căuta să-i ajute pe alţii să-şi poarte suferinţele ar trebui, pe bună dreptate, să fie o pildă de tărie în încercare. Pe de altă parte, este puţin probabil că Iov a avut vreodată ocazia să încurajeze o persoană a cărei stare să fi fost tot atât de gravă ca a lui. Elifaz pare să nu recunoască faptul că în câteva zile Iov suferise mai multe nenorociri decât este chemat omul obişnuit să îndure o viaţă întreagă. Pentru mintea legalistă a lui Elifaz, necazul e necaz, şi lui Iov, care pierduse totul, i se cere să înfrunte durerea cu aceeaşi tărie ca cineva care, de pildă, îşi pierduse unul din copii.


6 Nădejdea ta, nu-i neprihănirea ta?

Frica ta. Propoziţia se poate traduce: "Nu este frica [de Dumnezeu] încrederea ta?"

Neprihănirea. Sau "integritatea", "desăvârşirea". Cuvântul ebraic vine din aceeaşi rădăcină ca acela redat "fără prihană" ["desăvârşit", KJV] din cap. 1:1. Pentru a echilibra versetul, acest al doilea verset ar trebui să fie tradus: "[Nu e] nădejdea ta desăvârşirea căilor tale?" Elifaz se referă la două mari virtuţi ale lui Iov: temerea lui de Dumnezeu şi integritatea lui. Nu sunt acestea suficiente în ceasul încercării?


7 Adu-ți aminte, te rog: care nevinovat a pierit? Care oameni neprihăniți au fost nimiciți?

Care nevinovat a pierit? Versetele 7-11 expun filozofia potrivit căreia suferinţa este pedeapsa directă pentru un anumit păcat.


8 După câte am văzut eu, numai cei ce ară fărădelegea și seamănă nelegiuirea îi seceră roadele!

Ară fărădelegea. Concluzia avută în vedere era inevitabilă, şi anume Iov culegea ceea ce semănase.


9 Aceia pier prin suflarea lui Dumnezeu, nimiciți de vântul mâniei Lui.

Vântul mâniei Lui. [Suflarea nărilor Lui, KJV]. O expresie poetică ce atribuie lui Dumnezeu caracteristici omeneşti.


10 Mugetul leilor încetează, dinții puilor de lei sunt zdrobiți!

Leilor. Versetele 10 şi 11 descriu cinci categorii de lei care cuprind toate etapele, de la pui până la animalul bătrân şi slab. Tabloul sugerează dezintegrarea unei cete de lei. Ilustraţia este semnificativă într-o ţara unde leii sunt numeroşi. În mintea oamenilor leii erau sinonimi cu violenţa şi distrugerea. Elifaz îndreaptă atenţia către nimicirea tuturor categoriilor de nelegiuiţi, tineri şi bătrâni, slabi sau tari, la fel cum este împrăştiată o ceată de lei. S-ar putea ca Elifaz să fi făcut aluzie la familia lui Iov.


11 Leul bătrân piere din lipsă de pradă, și puii leoaicei se risipesc.
12 Un cuvânt s-a furișat până la mine, și urechea mea i-a prins sunetele ușoare.

Cuvânt [lucru, KJV]. Ebr. dabar, cel mai adesea tradus "cuvânt" şi preferabil şi aici.

Sunetele uşoare. Evrei shemeş, "şoapta". În unul dintre cele mai impresionante pasaje ale cărţii, Elifaz descrie, aşa cum pretinde el, o revelaţie divină.


13 În clipa când vedeniile de noapte frământă gândul, când oamenii sunt cufundați într-un somn adânc,

Gândul. Literal, "gânduri neliniştitoare", "gânduri tulburate". Întunericul nopţii naşte atmosfera de frică înspăimântătoare pentru ceea ce urmează.


14 m-a apucat groaza și spaima, și toate oasele mi-au tremurat.

Oasele. Deoarece alcătuiesc structura de susţinere a scheletului omenesc, adesea oasele sunt, în mod figurat, strâns legate de emoţiile sufleteşti (vezi Proverbe 3:8; 12:4; 15:30; 17:22; Iov 30:30; Psalmi 31:10).

Tremurat. Aplicat în mod figurat la oase, în sensul notat mai sus.


15 Un duh a trecut pe lângă mine… tot părul mi s-a zbârlit ca ariciul…
16 Un chip cu o înfățișare necunoscută era înaintea ochilor mei. Și am auzit un glas care șoptea încetișor:

Înfăţişare necunoscută. [Nu I-am putut deosebi înfăţişarea, KJV]. Nu avem siguranţa că aceasta a fost o revelaţie adevărată. Se pare că Elifaz credea în autenticitatea ei. Biblia nu sugerează nicăieri că el ar fi avut darul profetic.


17 „Fi-va omul fără vină înaintea lui Dumnezeu? Fi-va el curat înaintea Celui ce l-a făcut?

Omul. [Omul muritor, KJV]. Evrei 'enosh. Cele două cuvinte din versiunea engleză traduc un singur cuvânt ebraic. 'Enosh înseamnă simplu "om" sau "omenire". E tradus "om" de 31 de ori, "oameni" de 7 ori, "un altul" o dată, şi în legătură cu alte substantive, "familiar" o dată şi "străin" o dată. [KJV]. Numai aici e tradus [KJV] cu adjectivul descriptiv "muritor". Traducerea aceasta este interpretativă, întrucât adaugă un adjectiv acolo unde originalul nu are nici unul. Interpretarea este selectivă, deoarece alege unul din multele atribute ale familiei omeneşti, oricare dintre ele fiind la fel de valabil dacă fi nevoie să se introducă un adjectiv. Lucru acesta însă nu e absolut necesar. De aceea textul nu vine în sprijinul doctrinei că omul e muritor. Totuşi, dovada clară că omul e muritor se găseşte în multe texte biblice (1 Timotei 1:17; 6:16 etc.).

E cu putinţă ca traducerea "om muritor" din KJV să ne parvină prin intermediul LXX. În Iov

4:17 versiunea aceasta traduce 'enosh prin brotos, care înseamnă de fapt "om muritor". Totuşi, LXX are brotos şi în cap. 9:2; 10:4; 15:14; 25:4; 28:4.13; 32:8; 33:12; 36:25, în nici unul dintre cazuri KJV nu traduce 'enosh prin brotos chiar şi în cartea lui Iov (vezi LXX la cap. 5:17; 7:1.17; 10:5; 14:19; 25:6; 33:26).

Fără vină. [Mai drept ca Dumnezeu, KJV]. Mulţi traducători redau versetul acesta astfel: "Poate un om muritor să fie drept înaintea lui Dumnezeu? Poate un om să fie curat înaintea Făcătorului său?" Ebraica permite oricare din traduceri. Folosirea lui "înaintea" în loc de "decât" pare să întărească semnificaţia versetului. Nu numai că omul nu este în stare să depăşească în dreptate şi în curăţie pe Dumnezeu, de fapt el nici nu poate să fie drept şi curat înaintea lui Dumnezeu.


18 Dacă n-are încredere Dumnezeu nici în slujitorii Săi, dacă găsește El greșeli chiar la îngerii Săi,

Slujitorii. Aici, evident, fiinţe cereşti, deoarece sunt puse în contrast cu membrii neamului omenesc (v. 19). Nu trebuie să se tragă concluzia că fiinţele acestea sunt păcătoase. În limitele lor, ele sunt desăvârşite, dar sfinţenia lor este nimic în comparaţie cu desăvârşirea nemărginită a lui Dumnezeu. Istoria răzvrătirii din cer arată că şi fiinţele cereşti pot fi influenţate de ispită şi sunt capabile să se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu. Compară cu Apocalipsa 12:3.4.


19 cu cât mai mult la cei ce locuiesc în case de lut, care își trag obârșia din țărână și pot fi zdrobiți ca un vierme!

Cu cât mai mult. Elifaz pune în contrast omul şi fiinţele cereşti şi accentuează slăbiciunea omului.

Zdrobiţi ca un vierme [Zdrobiţi înaintea viermelui, KJV]. Poate că sensul este "ca viermele" sau "mai repede ori mai uşor decât viermele". Unii parafrazează şi zic "ca şi cum ar fi fost un vierme".


20 De dimineață până seara sunt zdrobiți, pier pentru totdeauna și nimeni nu ține seama de ei.
21 Li se taie firul vieții: mor și tot n-au căpătat înțelepciunea!

Firul. [meritul lor ... piere, KJV]. Ebr. yether, care înseamnă şi "funie" sau "frânghie". Verbul tradus "piere" [KJV], ["se taie" trad. Cornilescu] are sensul de bază "a trage în sus sau afară, şi deci a porni într-o călătorie. De aceea unii traducători redau versetul acesta astfel: "Dacă funia cortului lor e smulsă împreună cu ei, nu mor ei, şi anume fără înţelepciune?" (RSV). După traducerea aceasta, yether se referă la funia care ţine cortul.

Descoperirea pe care o descrie Elifaz poate fi într-un cuvânt o sclipire a măreţiei şi bunătăţii lui Dumnezeu în contrast cu păcătoşenia şi slăbiciunea omului. Dar afirmaţiile lui nu sunt amestecate cu simpatie, bunătate şi înţelegere. Iov are nevoie să i se spună cum poate să-şi păstreze încrederea în Dumnezeu în mijlocul suferinţei îngrozitoare. Elifaz îi spune doar ceea ce el ştia deja, că trebuie să se încreadă în Dumnezeu.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 35T 489