Iov 38

1 Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii şi a zis:

Domnul. Răspunsul lui Dumnezeu adresat lui Iov ocupă patru capitole (38-41), întrerupte de

o scurtă mărturisire a lui Iov (40:3-5). Capitolele 38 şi 39 sunt strâns legate şi alcătuiesc un apel către Iov, având în vedere că Iov nu cunoaşte cum a creat Dumnezeu lumea. Dumnezeu caută să lărgească concepţia lui Iov cu privire la Divinitate.

Crearea lumii (38:4-7); marea (v. 8-11); zorile zilei (v. 12-15); alte fenomene pământeşti precum tainele mării, lumina şi întunericul, zăpada, grindina, revărsările de apă, ploaia, fulgerul, tunetul, gheaţa, roua, bruma (v. 16-30), stelele şi norii (v. 31-38), lumea animală (38:39-39:30).

A răspuns lui Iov. Dumnezeu nu-l reabilitează pe Iov imediat. Scopul Lui divin nu este de a rezolva o dispută, ci de a Se revela. Tot astfel nu explică lui Iov scopul suferinţei lui. O clară înţelegere a lui Dumnezeu este superioară în importanţă în comparaţie cu desfăşurarea tuturor motivelor providenţei divine. Dumnezeu nu explică de ce nelegiuitul prosperă şi cel drept suferă. El nu spune nimic cu privire la lumea viitoare sau la compensarea viitoare a inegalităţilor prezente. Dumnezeu doar Se descoperă - bunătatea, puterea, înţelepciunea -şi intenţionează ca această revelaţie să dea răspuns problemelor lui Iov.

Răspunsul lui Dumnezeu face pe Iov să cunoască nu numai fapte, ci pe Dumnezeu Însuşi. Abordarea aceasta a fost atât de eficientă încât răspunsul lui Iov a fost: "acum ochiul meu Te-a văzut" (cap. 42:5). Când Iov L-a văzut pe Dumnezeu, nedumeririle lui au dispărut. Numai Dumnezeu putea să ofere acest gen de soluţie pentru problemele sale. Există o profunzime în ce priveşte felul lui Dumnezeu de a răspunde întrebărilor lui Iov care provoacă gândurile cele mai serioase.

2 „Cine este cel ce Îmi întunecă planurile prin cuvântări fără pricepere?

Cine este? Nu e clar dacă Dumnezeu Se referă la Iov sau la Elihu. În favoarea interpretării că afirmaţia se referă la Elihu sunt următoarele considerente: 1) pare nepotrivit ca Dumnezeu să spună cu această ocazie că Iov întunecase sfatul prin "cuvântări fără pricepere" , pentru ca apoi în cap.

42:7 să spună că prietenii nu vorbiseră aşa de drept "cum a vorbit robul Meu Iov"; (2) Elihu vorbise chiar înainte ca Dumnezeu să intervină şi nu ar fi nepotrivit ca Dumnezeu să desfiinţeze argumentele lui, împreună cu ale celorlalţi prieteni, înainte de a se adresa lui Iov. În favoarea interpretării că afirmaţia se referă la Iov sunt următoarele considerente: (1) cuvântarea este adresată lui Iov (vezi cap. 38:1; 40:1.6; 42:7); (2) Iov pare să aplice comentariul la sine (cap. 42:3).

3 Încinge-ţi mijlocul ca un viteaz, ca Eu să te întreb, şi tu să Mă înveţi.

Încinge-ţi mijlocul. Dumnezeu Se adresează acum lui Iov. Acesta dorise să-L întrebe pe Dumnezeu, dar Dumnezeu ia iniţiativa şi-l anunţă că e pe punctul de a fi întrebat (vezi cap. 9:32-35; 13:3.18-22; 23:4-7; 31:35). "A încinge mijlocul" este o expresie care face aluzie la moda veche de îmbrăcare. Veşmântul larg şi lung care era purtat de obicei era strâns printr-o cingătoare, când cel în cauză alerga, muncea sau era angajat în luptă. Ideea de aici este: "întăreşte-te cât mai bine şi pregăteşte-te."

4 Unde erai tu când am întemeiat pământul? Spune, dacă ai pricepere.

Am întemeiat pământul. [Am pus temeliile, KJV]. Imaginea pământului cu temelii este deseori folosită (vezi Psalm 102:25; 104:5; Proverbe 8:29; Isaia 48:13; 51:13.16; Zaharia 12:1; Evrei 1:10).

Spune. Expresiile acestea au efectul de a-i demonstra lui Iov cât de limitate sunt de fapt cunoştinţele lui Iov.

5 Cine i-a hotărât măsurile, ştii? Sau cine a întins frânghia de măsurat peste el?

Ştii? Sau "căci tu ştii". Scopul afirmaţiei este evident de a-l ajuta pe Iov să-şi modifice gândirea. A întins frânghia. O imagine luată de la construirea unei clădiri. Un Arhitect divin a întocmit planul pământului.

6 Pe ce sunt sprijinite temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului,

Sprijinite. Literal "adâncite". O imagine care se referă la afundarea sau aşezarea unei pietre de temelie, până când devine sigură. Dumnezeu îl întreabă pe Iov pe ce se sprijină lumea. Ilustraţia nu trebuie să fie forţată pentru a fi socotită o realitate literală.

7 atunci când stelele dimineţii izbucneau în cântări de bucurie şi când toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie?

Stelele dimineţii. Aici aparent sinonim cu "fiii lui Dumnezeu". Cu privire la identitatea "fiilor lui Dumnezeu", vezi la cap. 1:6.

Scoteau strigăte de veselie. De trei ori se spune despre îngeri că "strigau de veselie": la creaţiune, la răscumpărare şi la crearea din nou a pământului (vezi 6T 456; PP 65; 8T 42).

8 Cine a închis marea cu porţi, când s-a aruncat din pântecele mamei ei?

Marea. De la pământ Dumnezeu mută atenţia lui Iov la mare ca a doua mare minune a creaţiunii (vezi Genesa 1:9.10; Exod 20:11; Psalm 104:24.25).

S-a aruncat. Dumnezeu compară crearea mării cu naşterea unui prunc. Versetul subliniază două dovezi ale puterii lui Dumnezeu - întâi, crearea mării, şi al doilea, limitarea mării între malurile ei.

9 Când i-am făcut haina din nori şi scutece din întuneric;

Nori. Marea-prunc, nou-născută, e prezentată ca înveşmântată cu un nor şi înfăşată într-un întuneric dens.

10 când i-am pus hotar şi când i-am pus zăvoare şi porţi;

Hotar. LXX spune aici: "I-am pus hotare".

11 când am zis: „Până aici să vii, să nu treci mai departe; aici să ţi se oprească mândria valurilor tale”?

Până aici. Forma poetică frumoasă a acestor rânduri conţine un apel special pentru aceia care iubesc marea.

12 De când eşti, ai poruncit tu dimineţii? Ai arătat zorilor locul lor,

Dimineţii. De la mare Dumnezeu trece la răsăritul soarelui. Ivirea zorilor este un miracol care se repetă fără încetare, iar Iov e întrebat dacă exercită vreun control asupra acestui fenomen.

13 ca să apuce capetele pământului şi să scuture pe cei răi de pe el?

Să scuture pe cei răi de pe el. Ideea pare să fie că zorile apucă pământul şi îi scutură pe nelegiuiţi de pe el. Imaginea aceasta plastică se referă la faptul că nelegiuiţii urăsc lumina (vezi cap. 24:16.17). Când se ivesc zorile, ei dispar.

14 Ca pământul să se schimbe ca lutul pe care se pune o pecete, şi toate lucrurile să se arate îmbrăcate ca în haina lor adevărată?

Să se schimbe ca lutul. Aşa cum o pecete transformă o bucată de lut mată şi fără formă într

o suprafaţă imprimată, tot aşa ivirea zorilor schimbă pământul dintr-o masă neclară într-un obiect care are formă şi culoare.

Ca în haina. Răsăritul soarelui face pământul să ia formă şi culoare ca modelul bogat brodat al unui veşmânt. Dealurile, pomii, florile, casele şi câmpiile iau contur şi se arată frumoase, în timp ce în cursul nopţii pământul părea pustiu şi neinteresant.

15 Pentru ca cei răi să fie lipsiţi de lumina lor, şi braţul care se ridică să fie zdrobit?

Lipsiţi de lumina lor. Lumina zilei nu aduce nici o bucurie celor nelegiuiţi. Întunericul interior îi face să caute scăpare de lumina de afară. Prinderea şi pedepsirea vin peste ei când se iveşte lumina zilei.

Braţul care se ridică. Braţul ridicat pentru a săvârşi vreo faptă de răutate este "zdrobit" la ivirea luminii. Activitatea nelegiuită este împiedicată.

16 Ai pătruns tu până la izvoarele mării? Sau te-ai plimbat tu prin fundurile adâncului?

Izvoarele mării. Iov e întrebat dacă a fost acolo unde îşi are marea izvorul. Fundurile. Peşterile neexplorate de pe fundul mării sunt necunoscute şi neexplorate de Iov.

17 Ţi s-au deschis porţile morţii? Sau ai văzut tu porţile umbrei morţii?

Porţile morţii. Vezi Psalm 107:18; cf. Isaia 38:10; Apocalipsa 20:14.

18 Ai cuprins tu cu privirea întinderea pământului? Vorbeşte, dacă ştii toate aceste lucruri.

Întinderea pământului. Lumea lui Iov era mică. Probabil că el călătorise numai pe o rază de câţiva kilometri. Când Dumnezeu l-a întrebat dacă a cuprins întinderea pământului, gândul trebuie să fi fost copleşitor pentru el.

19 Unde este drumul care duce la locaşul luminii? Şi întunericul unde îşi are locuinţa?

Locaşul luminii. Iov este provocat să explice fenomenul luminii şi al întunericului.

20 Poţi să le urmăreşti până la hotarul lor şi să cunoşti cărările locuinţei lor?

Cărările locuinţei lor. Lumina şi întunericul sunt personificate şi concepute ca sălăşluind în locuinţe. Când vine noaptea, lumina se reîntoarce la locuinţa ei, iar noaptea iese. Dimineaţa întunericul se duce la culcuşul lui şi lumina păşeşte afară.

21 Ştii, căci atunci erai născut, şi numărul zilelor tale este mare!

Ştii. [Ştii? KJV]. LXX leagă versetul acesta cu cel precedent în felul următor: "Dacă M-ai putea duce la hotarele lor cele mai îndepărtate şi dacă ai cunoaşte cărările lor; ştiu atunci că tu erai născut pe timpul acela şi numărul anilor tăi este mare." Ebraica v. 21 este ambiguă şi poate fi tradusă fie ca o întrebare, fie ca o propoziţie afirmativă, după cum urmează: "Tu ştii, fiindcă erai născut pe atunci, şi numărul zilelor tale este mare." Întrucât propoziţia afirmativă reprezintă o formă de ironie atât de accentuată, e preferabil să se reţină forma interogativă sau să se adopte ideea sugerată de LXX. Compară cu întrebarea ironică a lui Elifaz (cap. 15:7)

22 Ai ajuns tu până la cămările zăpezii? Ai văzut tu cămările grindinei,

Zăpezii. Asemenea fenomene naturale precum zăpada şi grindina au fost taine pentru om timp de secole, dar ele nu au fost taine pentru Dumnezeu.

23 pe care le păstrez pentru vremurile de strâmtorare, pentru zilele de război şi de bătălie?

Păstrez. Grindina e socotită în Biblie ca o unealtă a judecăţii divine (vezi Exod 9:18-29; Iosua 10:11; Psalm 18:12.13; 78:47.48; 105:32; Isaia 30:30; Ezechiel 13:11.13; Apocalipsa 11:19; 16:21).

24 Pe ce cale se împarte lumina? Şi pe ce cale se împrăştie vântul de răsărit pe pământ?

Pe ce cale? Multe din întrebările lui Dumnezeu merg înapoi până la problema de bază a originilor. Problema filosofică a lui Iov era că el nu înţelegea sursa necazului său.

25 Cine a deschis un loc de scurgere ploii şi a însemnat drumul fulgerului şi al tunetului,

Un loc de scurgere a ploii. Sau "a tăiat un canal". Canalele care preluau surplusul ploilor violente nu fuseseră croite de om şi de animalele lui de povară. Drumul fulgerului. Nimeni nu poate să deseneze traseul fulgerului.

26 pentru ca să cadă ploaia pe un pământ fără locuitori, pe un pustiu unde nu sunt oameni;

Unde nu sunt oameni. Providenţa lui Dumnezeu nu se opreşte la satisfacerea nevoilor oamenilor, ci are o grijă duioasă şi pentru viaţa animalelor.

27 pentru ca să adape locurile pustii şi uscate, şi ca să facă să încolţească şi să răsară iarba?

Verset ce nu a fost comentat.

28 Are ploaia tată? Cine dă naştere picăturilor de rouă?

Verset ce nu a fost comentat.

29 Din al cui sân iese gheaţa şi cine naşte promoroaca cerului,

Verset ce nu a fost comentat.

30 ca apele să se îngroaşe ca o piatră, şi faţa adâncului să se întărească?

Verset ce nu a fost comentat.

31 Poţi să înnozi tu legăturile Găinuşei sau să dezlegi frânghiile Orionului?

Poţi? Dumnezeu îndreaptă atenţia lui Iov de la minunile create ale pământului la splendorile cerului. Atrăgând atenţia asupra diferitelor constelaţii strălucitoare, cunoscute, Dumnezeu îl întreabă dacă se consideră în stare să le conducă pe căile lor prin cer.

Găinuşei. [Pleiadelor, KJV]. Ebr. kimah, poate o denumire a Pleiadelor, de la rădăcina arabă kum, care înseamnă "grup" sau "cireadă". În Amos 5:8, kimah e tradus "cloşca cu pui" ["şapte stele" KJV] şi este menţionat din nou împreună cu Orionul, o constelaţie învecinată pe cerul de iarnă. Din vremurile cele mai vechi oamenii au privit Pleiadele ca un grup de stele din constelaţia Taurus, cea mai frumoasă şi mai fascinantă manifestare cerească. Tennyson le descria ca un roi de licurici prinşi într-o plasă de argint. Chiar prin telescoape mici, frumuseţea scânteietoare a acestui grup impresionează pe observator transmiţându-i acelaşi simţământ de temere şi de uimire care cuprinde pe cel care admiră vastele prăpăstii ale Marelui Canion al râului Colorado.

Cuvântul tradus "legăturile" ["influenţe plăcute"], Ebr. ma'adannoth, pare să însemne "legături" sau "ferecături". Traducerea RSV "lanţuri" ar sugera mai bine ideea din original. Poate ma'adannoth se referă la forţele gravitaţiei care ţin laolaltă pe membrii grupului în zborul lor prin spaţiu. E cunoscut că aceste stele alcătuiesc un grup fizic strâns legat şi care merg pe căi paralele. Unii au sugerat că ma'adannoth se referă la nebulozitatea văzută clar în care sunt cufundate Pleiadele. Acest material nebulos iluminat de stele cufundate în ea, ca şi cum ar fi gazul într-un tub de neon, e văzut clar chiar şi cu un telescop de putere mică, iar pe o placă fotografică Pleiadele se văd ca un obiect de o frumuseţe neegalată în cer. Totuşi, oricât de mişcătoare este această explicaţie, trebuie să se ţină minte că Iov nu putea să vadă nebuloasa. Este deci mai probabil că Dumnezeu îi îndreaptă atenţia lui Iov spre ceva ce putea să vadă şi că ma'adannoth se referă la "legăturile" gravitaţiei, care ţin pe membrii acestui distins grup laolaltă în călătoria lor prin spaţiu.

Orionului. Identificarea este considerată certă. Dar ce se înţelege prin "legăturile" sau "frânghiile" Orionului nu este clar. Unii au sugerat că cuvântul tradus prin frânghii sau legături reprezintă cele trei stele cunoscute popular sub numele de "cingătoarea" Orionului. Deşi în aparenţă apropiate unele de altele pe cer, aceste stele nu fac parte din acelaşi grup, precum Pleiadele. De fapt, ele călătoresc în direcţii diferite cu mare viteză. Această sugestie ar fi în armonie cu contrastul evident al textului între "înnodarea" Pleiadelor şi "dezlegarea" Orionului.

32 Tu faci să iasă la vremea lor semnele zodiacului şi tu cârmuieşti Ursul mare cu puii lui?

Semnele zodiacului. [Mazzaroth, KJV]. Neştiind ce înseamnă acest cuvânt, traducătorii nu au făcut altceva decât să-l translitereze [în limba engleză]. Notele oferă traducerea "cele douăsprezece semne [ale zodiacului]". Aceste douăsprezece "semne" sau constelaţii - Aries (Berbecul), Taurus (Taurul), Gemini (Gemenii), Cancer (Racul), Leo (Leul), Virga (Fecioara), Libra (Cumpăna), Scorpio (Scorpion), Sagittarius (Săgetătorul), Capricornus (Capricornul), Aquarius (Vărsătorul) şi Pisces (Peştii) - încing ecuatorul ceresc şi în felul acesta marchează drumul pe care apare Soarele în circuitul lui în cursul unui an. Deoarece mazzaroth derivă dintr-o rădăcină care înseamnă "a luci" sau "a fi strălucitor", Lange îl traduce "stelele strălucitoare".

Ursul mare. [Arcturus, KJV]. În general, se consideră că se referă la Ursa Mare, Ursul Mare şi nu la Arcturus, cu toate că nici una din identificări nu este clară. Dacă e vorba aici de Arcturus, "puii ei" ar fi cele şapte stele ale Scufundătorului Mare, care alcătuiesc parte din constelaţia învecinată Ursei Mari. Cuvântul Arcturus provine din două cuvinte greceşti: arctos, "urs" şi ouros, "strajă". Fiind cea mai strălucitoare din constelaţia Boötes, Arcturus e uneori înfăţişat ca un vânător sau "alungător de urs", care ţinând câinii săi de vânătoare (constelaţia învecinată Canes Venatici) de curea pare ca vine după Ursul Mare de jur împrejurul cerurilor nordice. Aceia care susţin traducerea "Arcturus" atrag atenţia asupra "mişcare proprie" remarcabil de mare a acestei stele, adică asupra mişcării ei aparentă în raport cu stelele învecinate ca făcând-o potrivită cuvintelor din Iov 38:32. Dacă, pe de altă parte, referirea este la constelaţia Ursei Mari, "puii ei" ar fi diferitele stele ale acelei grupe. S-a arătat că stelele care alcătuiesc Scufundătorul Mare, deşi apar relativ aproape unele de altele pe cer, de fapt nu sunt membre ale unui grup adevărat, ci aleargă separat în diferite direcţii cu viteze uluitoare.

33 Cunoşti tu legile cerului? Sau tu îi orânduieşti stăpânirea pe pământ?

Verset ce nu a fost comentat.

34 Îţi înalţi tu glasul până la nori, ca să chemi să te acopere râuri de ape?

Verset ce nu a fost comentat.

35 Poţi tu să arunci fulgerele ca să plece? Îţi zic ele: „Iată-ne”?

Verset ce nu a fost comentat.

36 Cine a pus înţelepciunea în negura norilor sau cine a dat pricepere întocmirii văzduhului?

În. [În părţile lăuntrice, KJV]. Textul acesta este pe deplin clar aşa cum sună el, dar dificultatea de a explica o schimbarea bruscă de la fenomenele cereşti din v. 34.35 la om şi din nou la nori în v. 37 a făcut pe mulţi să încerce descoperirea altor sensuri ale cuvintelor ebraice traduse "părţile lăuntrice" şi "inimă". RSV le redă "nori" şi "ceţuri". Definiţiile acestea sunt doar ipotetice.

37 Cine poate să numere norii cu înţelepciune şi să verse burdufurile cerurilor,

Norii. Norii, ca şi nisipul de pe ţărmul mării, nu se pot număra.

Verse burdufurile. Literal, "să facă burdufurile să zacă", adică să fie lovite în aşa fel încât conţinutul să se reverse.

38 pentru ca să înceapă pulberea să facă noroi, şi bulgării de pământ să se lipească împreună?

Să facă noroi. [Devine tare, KJV]. Acest verset completează gândul din imaginea anterioară. Când pământul e uscat şi crăpat, cine poate convinge norii să toarne apă peste el?

39 Tu izgoneşti prada pentru leoaică şi tu potoleşti foamea puilor de lei,

Leoaică. [Leu, KJV]. Tabloul se schimbă din nou. Din punct de vedere logic, cap. 39 este o tratare a regnului animal, ar trebui să înceapă la punctul acesta. Dumnezeu îl întreabă pe Iov dacă ar putea, în cazul în care i s-ar încredinţa răspunderea, să hrănească o familie de lei. Instincte sădite de Dumnezeu conduc animalele să facă ceea ce ar fi greu sau cu neputinţă să realizeze omul.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 1 �

PK 164

2 �

MH 442; 1T 330

3 �

3T 509

4-27 �

Ed 159

4 �

EW 217; GC 455

6.7 �

GC 455; ML 140

7 �

DA 281; 796; Ed 22, 161; EW 217; FE 375; GC 511; MB 78; ML 348; MM 215; PK 732; PP 47, 65; TM 136; 6T 349, 456; 8T 42, 197

11 �

AA 572; ML 336; MM 143; PP 97, 694; SL 53, 55; 4T 287

22.23 �

PP 509

31 �

EW 41

31.32 �

Ed 160; GC 14

41 �

LS 230

40 când stau ghemuiţi în vizuina lor, când stau la pândă în culcuşul lor?

Verset ce nu a fost comentat.

41 Cine pregăteşte corbului hrana, când puii lui strigă spre Dumnezeu, când umblă rătăciţi şi flămânzi?

Verset ce nu a fost comentat.