1 Elihu a luat din nou cuvântul și a zis:

Înţelepţilor. În punctul acesta, Elihu se întoarce de la Iov spre cei cărora îi numeşte "înţelepţi" sau "oameni pricepuţi" (v. 10). Grupa aceasta poate să cuprindă pe mai mulţi decât pe cei trei prieteni. Probabil că un număr considerabil de oameni suspuşi se adunaseră ca să audă discuţia.


2 „Ascultați, înțelepților, cuvintele mele! Luați aminte la mine, pricepuților!
3 Căci urechea deosebește cuvintele, cum gustă cerul gurii bucatele.

Deosebeşte cuvintele. Compară cu cap. 12:11. Elihu încearcă să apeleze la discernământul spiritual al ascultătorilor lui. El doreşte ca ei să compare poziţia lui cu aceea a lui Iov şi intenţionează ca ei să-şi dea seama de ceea ce i se pare lui a fi superioritatea punctului său de vedere.


4 Să alegem ce este drept, să vedem între noi ce este bun.

Să alegem. Versetul acesta este un apel al lui Elihu de a descoperi adevărul din mijlocul părerilor şi sentimentelor în conflict care fuseseră prezentate.


5 Iov a zis: „Sunt nevinovat și Dumnezeu nu vrea să-mi dea dreptate;

Iov a zis. Versetele 5-9 recapitulează acuzaţiile lui Iov împotriva lui Dumnezeu. Elihu afirmă că Iov Îl acuzase pe Dumnezeu că îl face să sufere, cu toate că el era drept. Acesta era într-adevăr baza problemei lui Iov. El nu putea să pună în acord nenorocirile sale cu simţământul că trăise fără prihană.


6 am dreptate și trec drept mincinos; rana mea este jalnică, și sunt fără păcat.”

Trec drept mincinos. În acest verset, Elihu continuă să-l citeze pe Iov zicând "În ciuda vieţii mele drepte, sunt socotit drept un mincinos când mă apăr. Sufăr pedeapsa ca un făcător de rele, deşi n-am nici o vină."

Rana. Literal, "săgeata". O metaforă pentru rana făcută de săgeata lui Dumnezeu. Acesta făcuse o rană mortală, dar Iov nu cunoaşte că ar fi călcat legea.


7 Este vreun om ca Iov, care să bea batjocura ca apa,

Este vreun om? Elihu găseşte cu greu cuvinte care să exprime cât de mult detestă el lipsa de evlavie a lui Iov. După aprecierea lui Elihu, Iov se complăcea în ireverenţă şi reproş, tot aşa cum un om ar bea apă (vezi cap. 15:16).


8 care să umble în tovărășia celor ce fac rău, care să meargă mână în mână cu cei nelegiuiți?

Cei nelegiuiţi. Versetul acest continuă exprimarea groazei lui pentru lipsa de respect şi reflectă atitudinea lui Elihu şi nu acţiunile lui Iov. Filozofia lui Elihu cu privire la disciplinarea divină arată că Iov trebuia să fie un păcătos. În privinţa acesta, ideile lui nu se deosebeau de ale celor trei prieteni. Potrivit cu interpretarea aceasta, indiferent că nenorocirile lui Iov erau disciplinare sau pedepsire, Iov trebuia să fi făcut ceva pentru a o merita.


9 Căci el a zis: „Nu-i folosește nimic omului să-și pună plăcerea în Dumnezeu.”

El a zis. Vezi cap. 9:22. Dezgustul lui Elihu faţă de Iov atinge punctul culminant în acest verset. E de neconceput pentru Elihu ca un om să creadă că favoarea divină vine automat după o slujire credincioasă. De fapt, citatul acesta nu prezintă exact poziţia lui Iov. Iov nu a mers niciodată atât de departe încât să afirme că nu exista nici o răsplătire pentru facerea binelui. El susţinuse că cei drepţi nu sunt totdeauna fericiţi şi cei nelegiuiţi nu-şi primesc totdeauna plata pe dată. Dar cuvintele lui Elihu, ca multe afirmaţii de felul acesta, nu ţin cont de adevărata atitudine a lui Iov (vezi 17:9; 21:9; 28:28).


10 Ascultați-mă dar, oameni pricepuți! Departe de Dumnezeu nedreptatea, departe de Cel Atotputernic fărădelegea!

Ascultaţi-mă. Elihu a spus cum concepea el poziţia lui Iov. Acum solicită atenţia ascultătorilor lui şi declară solemn că Dumnezeu este drept. Afirmaţia lui Elihu cu privire la Dumnezeu este adevărată, dar exprimarea unei astfel de afirmaţii nu rezolvă problema în cauză. În loc să vină în întâmpinarea detaliilor cazului şi să caute să împace evenimentele cu dreptatea lui Dumnezeu, Elihu rezolvă întreaga problemă făcând din ea o chestiune de suveranitate divină, care nu contribuie la adevărata soluţionare a problemei.


11 El dă omului după faptele lui, răsplătește fiecăruia după căile lui.

După căile lui. Afirmaţia aceasta este adevărată (vezi Romani. 2:6-10; 2 Corinteni 5:10; Apocalipsa 22:12). Ea se aplică la întreaga conduită a omului şi la felul cum se poartă Dumnezeu cu el. Poate că nu pare adevărată, când viaţa este cercetată parţial şi nu în întregime. Pentru acest motiv, nu se pot trage concluzii cu privire la caracterul unui om printr-o observare a nenorocirilor lui.


12 Nu, negreșit, Dumnezeu nu săvârșește fărădelegea; Cel Atotputernic nu calcă dreptatea.

Dumnezeu nu săvârşeşte fărădelegea. Vezi v. 10.


13 Cine L-a însărcinat să cârmuiască pământul? Cine I-a dat lumea în grija Lui?

L-a însărcinat. Întrebarea se pune pentru a accentua faptul că nimeni nu I-a dat lui Dumnezeu puterea şi autoritatea. El este Creatorul şi Izvorul puterii.


14 Dacă nu S-ar gândi decât la El, dacă Și-ar lua înapoi duhul și suflarea,

Şi-ar lua înapoi. Retragerea suflării de viaţă pe care Dumnezeu a dat-o omului la creaţiune (vezi Genesa 2:7).


15 tot ce este carne ar pieri deodată, și omul s-ar întoarce în țărână.

Tot ce este carne. Elihu prezintă puterea suverană a lui Dumnezeu. Dacă El ar voi, ar putea nimici pe om într-o clipă. Nimeni nu poate tăgădui dreptul lui Dumnezeu de a face aşa. Omul nu are nici un drept asupra vieţii. Fiind un astfel de suveran, Dumnezeu Îşi rezervă dreptul de a trimite suferinţe asupra creaturilor Lui, dacă crede că e bine.


16 Dacă ai pricepere, ascultă lucrul acesta, ia aminte la glasul cuvintelor mele!

Ascultă lucrul acesta. Versetele 1-15 au fost adresate spectatorilor (v. 2). Acum el adresează direct lui Iov.


17 Oare ar putea să domnească un vrăjmaș al dreptății? Și vei osândi tu pe Cel drept, pe Cel puternic,

Vrăjmaş al dreptăţii. Elihu pare să se refere la guvernarea universului. Dumnezeu este cârmuitorul suprem şi e de neconceput ca El să urască binele şi să iubească răul.


18 care strigă către împărați: „Netrebnicilor!” Și către domnitori: „Nelegiuiților!”

Către împăraţi. Elihu se inspiră din regalitatea pământească. Supuşii unui rege îi arată respect şi nu îl numesc "nelegiuit" (ebr. beliyya'al, adesea tradus "Belial", înseamnă, literal, "un netrebnic") sau "necredincios".


19 Care nu caută la fața celor mari și nu face deosebire între bogat și sărac, pentru că toți sunt lucrarea mâinilor Lui?

Nu caută la faţa celor mari. A căuta la faţa cuiva înseamnă a-l trata cu o bunăvoinţă specială datorită rangului, bogăţiei sau altor considerente (vezi Levitic 19:15; Deuteronom 1:17; 16:19; 2 Cronici 19:7; Fapte 10:34; Romani 2:11; Galateni 2:6; Efeseni 6:9; Coloseni 3:25; Iacov 2:1.9).


20 Într-o clipă, ei își pierd viața. La miezul nopții, un popor se clatină și piere. Cel puternic piere, fără amestecul mâinii vreunui om.

La miezul nopţii. Textul atrage atenţia asupra iminenţei catastrofei. Boala, cutremurul de pământ, inundaţia, silnicia, focul, accidentul, toţi ucigaşii aceştia pândesc pe aproape. Ei lovesc atunci când sunt mai puţin aşteptaţi - "la miezul nopţii" -şi-şi iau partea cuvenită atât dintre bogaţi, cât şi dintre săraci.

Fără amestecul vreunei mâini. Literal, "fără de mână", adică fără nici mâini omeneşti (vezi Daniel 8:25).


21 Căci Dumnezeu vede purtarea tuturor, privește pașii fiecăruia.

Paşii. Elihu adoptă un nou argument. El face apel la atotştiinţa lui Dumnezeu ca o garanţie că El va lucra drept. Dumnezeu cunoaşte capacitatea, dispoziţia, împrejurările şi ispitele fiecărui om. El nu va face greşeala de a impune unui om o suferinţă necuvenită.


22 Nu este nici întuneric, nici umbră a morții, unde să se poată ascunde cei ce fac fărădelegea.

Întuneric. Atotştiinţa lui Dumnezeu e nu numai o protecţie pentru cei drepţi, ci şi o sursă de groază pentru cei nelegiuiţi (vezi Psalm 139:11; Evrei 4:13).


23 Dumnezeu n-are nevoie să privească multă vreme, ca să tragă pe un om la judecată înaintea Lui.

Să privească. [Nu va pune asupra, KJV]. Textul acesta este tradus în moduri diferite. Înţelesul clar al KJV este că Dumnezeu nu va impune omului mai mult decât merită vinovăţia lui. O altă traducere posibilă este: "Căci El n-are nevoie să privească pe un om multă vreme ca să-l aducă la judecată înaintea lui Dumnezeu." De nevoie, tribunalele omeneşti trebuie să facă cercetări lungi şi răbdătoare, dar chiar şi aşa greşesc adesea. Dumnezeu nu cunoaşte o astfel de nevoie. O altă interpretare: "Căci El n-a rânduit un timp pentru nici un om ca să vină la judecată înaintea lui Dumnezeu" (RSV), adaugă cuvântul mo'ed, "timp", lucru care, totuşi, nu este necesar, întrucât expresia ebraică, aşa cum e, oferă un înţeles clar.


24 El zdrobește pe cei mari fără cercetare și pune pe alții în locul lor.

Fără cercetare. [În mare număr, KJV]. Sau "fără cercetare". Nu e nevoie ca Dumnezeu să facă cercetare obositor de lungă a vieţii celor nelegiuiţi. El îi cântăreşte imediat, le cunoaşte purtarea şi poate să ia de îndată măsuri contra lor (vezi Psalm 75:7; Daniel 2:21).


25 Căci El cunoaște faptele lor: noaptea îi răstoarnă, sunt zdrobiți.
26 Îi lovește ca pe niște nelegiuiți, în fața tuturor.

În faţa tuturor. Dumnezeu îi pedepseşte pe cei nelegiuiţi pe faţă, în văzul semenilor lor.


27 Abătându-se de la El și părăsind toate căile Lui,
28 ei au făcut să se înalțe la Dumnezeu strigătul săracului. I-au îndreptat luarea aminte la strigătul celui nenorocit.

Strigătul săracului. Elihu îi consideră pe cei nelegiuiţi ca fiind asupritori. Iov şi prietenii lui făcuseră schimb de învinuiri şi tăgăduiri cu privire la aceste punct (vezi cap. 22:5-10; 29:12).


29 Dacă dă El pace, cine poate s-o tulbure? Dacă Își ascunde El Fața, cine poate să-L vadă? La fel Se poartă fie cu un popor, fie cu un om,

Cine poate s-o tulbure? Elihu accentuează atotputernicia divină. Nimeni nu se poate împotrivi lui Dumnezeu, nici om, nici popor. Fie că binecuvântează, fie că blestemă, acţiunile Lui sunt eficiente şi incontestabile (vezi Psalm 104:29; Romani 8:31-34).


30 pentru ca nelegiuitul să nu mai stăpânească și să nu mai fie o cursă pentru popor.
31 Căci a zis el vreodată lui Dumnezeu: „Am fost pedepsit, nu voi mai păcătui;

A zis el vreodată? [E bine să fi zis, KJV]. Versetul acesta aduce cu sine dezvoltarea unei noi idei. Scopul pare să fie acela de a-i inspira lui Iov o atitudine de smerenie. Reacţia ideală la suferinţă, aşa cum e concepută de Elihu, e rezumată în patru declaraţii ale persoanei în cauză (v. 31:.2). Elihu doreşte ca Iov să facă aceste declaraţii şi nu să apere persoana şi integritatea sa. Sentimentele sugerate de Elihu sunt nobile şi în acord cu concepţia lui despre suferinţă ca disciplină. Totuşi el nu înţelege adevăratul motiv al suferinţei lui Iov.


32 arată-mi ce nu văd; dacă am făcut nedreptăți, nu voi mai face”?
33 Oare după părerea ta va face Dumnezeu dreptate? Tu lepezi, tu alegi, și nu eu. Spune dar ce știi!

După părerea ta. S-au sugerat următoarele cu privire la semnificaţia acestui pasaj: "Să se aştepte Dumnezeu să răsplătească potrivit dorinţelor tale? Va face Dumnezeu ceea ce crezi tu că este drept? Acesta e o chestiune care te priveşte pe tine, nu pe mine; totuşi, trebuie să te hotărăşti şi să-ţi exprimi părerile". Scopul versetului pare să fie acela de a face un apel la Iov de a lua o hotărâre. Judecând după cele spuse înainte de Elihu, decizia la care ţine este ca Iov să-şi mărturisească păcatele, să recunoască faptul că Dumnezeu e drept în judecăţile Lui şi să accepte suferinţa ca pe o disciplină. Până aici Iov refuzase să-şi compromită conştiinţa printr-o astfel de mărturisire.


34 Oamenii cu pricepere vor fi de părerea mea, înțeleptul care m-ascultă va gândi ca mine:

Oameni cu pricepere. Versetul acesta pare să fie o introducere la un citat din v. 35. Textul poate fi tradus: "Oamenii cu pricepere îmi vor spune da, fiecare om care mă ascultă va zice."


35 „Iov vorbește fără pricepere, și cuvântările lui sunt lipsite de judecată.

Fără pricepere. [Fără cunoaştere, KJV]. Elihu caută să-l umilească pe Iov amintindu-i cum îl văd oamenii înţelepţi. A fi rău privit de oamenii cu vază este extrem de descurajator.


36 Să fie încercat dar mai departe, fiindcă răspunde ca cei răi!

Fiindcă răspunde ca cel rău. Pe temeiul a două manuscrise ebraice, propoziţia aceasta poate fi tradusă: "Datorită răspunsurilor ca cele ale oamenilor nelegiuiţi." Elihu crede că Iov merită să fie supus suferinţei în continuare pentru a fi curăţat de ideile lui nelegiuite, aşa cum consideră Elihu. Declaraţia e aspră şi se încadrează bine în tiparul de expresii al celor trei prieteni.


37 Căci adaugă la greșelile lui păcate noi; bate din palme în mijlocul nostru, își înmulțește cuvintele împotriva lui Dumnezeu.”

Bate din palme. Un indiciu de indignare, de derâdere sau de batjocură (vezi Numeri 24:10; Iov 27:23)

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 21 �

CH 341; 3T 417

22 �

Ed 144