1 Iov a luat cuvântul și a zis:

Iov. Acum începe lungul discurs al lui Iov care se sfârşeşte cu capitolul 31. În cuvântarea aceasta, după ce trece rapid peste ultima cuvântare a lui Bildad, începe să explice punctele sale de vedere. În primul rând, vorbeşte despre puterea şi maiestatea lui Dumnezeu (26:5-14). Apoi se ocupă de chestiuni care privesc propria sa integritate şi felul de purtare al lui Dumnezeu cu oamenii. Pe prima el continuă o susţine. Cu privire la cea de a doua el admite că în final vine răsplata asupra celor nelegiuiţi (cap. 27). În capitolul 28, după ce aduce un omagiu meritat inteligenţei şi ingeniozităţii omului cu privire la preocupările pământeşti, declară că lumea spirituală şi principiile guvernării divine sunt insondabile pentru el şi că unica lui înţelepciune e o purtare bună. În cele din urmă, se întoarce la propriul lui caz şi, după ce a face o descriere a propriei sale vieţi anterioare prospere (cap. 29) pusă în contrast cu viaţa lui prezentă nenorocită (cap. 30), încheie cu mărturisirea propriei sale integrităţi în toate datoriile şi obligaţiile diverse ale vieţii (cap. 31).


2 „Cât de bine știi tu să vii în ajutorul slăbiciunii! Cum dai tu ajutor brațului fără putere!

În ajutorul slăbiciunii. [ai ajutat Tu?, KJV]. Versetele 2-4 cuprind o serie de întrebări menite să scoată la iveală logica fragilă a cuvântării lui Bildad. Aceasta este cea mai lungă cuvântare susţinută de Iov în faţa unei persoane. Iov se adresa de obicei tuturor la persoana a doua plural. Bildad nu-i spusese nimic care să nu fi ştiut Iov. Ce lucru bun se realiza dacă îi amintea că era un vierme şi cu totul necurat?


3 Ce bune sfaturi dai tu celui fără pricepere! Ce belșug de înțelepciune dai tu la iveală!

Sfaturi. Probabil un comentariu ironic la gândul scurtei cuvântări a lui Bildad. Dacă Iov trebuia să admită lipsă de înţelepciune, ce făcuse Bildad ca să umple golul acela?

Belşug de înţelepciune. [Lucrul aşa cum este, KJV]. Sau "înţelepciune sănătoasă", "sfat sănătos".


4 Către cine se îndreaptă cuvintele tale? Și al cui duh vorbește prin tine?

Al cui duh? Care este izvorul autorităţii tale? Cu siguranţă nu există nici o dovadă de inspiraţie divină. Elifaz te-a inspirat (vezi cap. 4:17-19)?


5 Înaintea lui Dumnezeu tremură umbrele sub ape și sub locuitorii lor;

Umbrele. [lucruri moarte, KJV]. Ebr. repha'im, un termen aplicat (1) unui neam străvechi de uriaşi (Genesa 14:5; 15:20; Deuteronom 3:11; Iosua 17:15); (2) unei văi din exteriorul Ierusalimului (Iosua 15:8; 18:16; 2 Samuel 5:18.22; 23:13; 1 Cronici 11:15; 14:9; Isaia 17:5); şi

(3) morţilor (Psalm 88:10; Proverbe 2:18; 9:18; 21:16; Isaia 14:9; 26:14.19). Provenienţa cuvântului e nesigură şi cum ar putea acest cuvânt să se refere în acelaşi timp la un neam de oameni şi la morţi nu se ştie cu exactitate. Poate că repha'im care denumeşte un neam de oameni este derivat dintr-o altă rădăcină decât repha'im care denumeşte morţi. Unii au combinat cele două idei observând că repha'im ca neam de oameni dispăruse şi era fără autoritate. Falnicii lui reprezentanţi zăceau întinşi în she'ol. Amintirea despre ei ajunsese vagă şi obscură. Drept pentru care deveniseră un simbol potrivit al celor morţi.

Alţii derivă înţelesul de "morţi" din rădăcina raphah, care înseamnă "a se cufunda", "a relaxa". Morţii sunt socotiţi cufundaţi şi fără putere.

Faptul că repha'im era un neam de uriaşi e subînţeles în Deuteronom 2:11.20; 3:11.13. Ideea de statură e derivată probabil nu dintr-un rădăcină inerentă din cuvântul însuşi, ci din context.

Contextul lui Iov 26:5 pare să dea de înţeles că este vorba de morţi. Bildad scosese în evidenţă suveranitatea lui Dumnezeu în ceruri. Iov adaugă că puterea lui Dumnezeu se extinde asupra celor ce locuiesc în she'ol (vezi v. 6).

Tremură. [Se formează, KJV]. Literal, "sunt făcute să tremure", din rădăcina chil, "a tremura", "să se clatine". În formă simbolică morţii sunt prezentaţi ca fiind conştienţi (vezi Isaia 14:9.10), deşi în fapt nu sunt (Psalm 146:4; Eclesiastul 9:5.6).


6 înaintea Lui Locuința morților este goală, adâncul n-are acoperiș.

Locuinţa morţilor. [Iadul, KJV]. Ebr. she'ol, un loc simbolic unde toţi morţii sunt descrişi ca adunaţi laolaltă (vezi Isaia 14:9.10).

Adâncul. [Nimicirea, KJV]. Ebr. 'abaddon. Un titlu care e paralel cu she'ol şi care reprezintă un loc al ruinei şi nimicirii. Cuvântul acesta apare numai de şase ori în Vechiul Testament (Iov 26:6; 28:22; 31:12; Psalm 88:11; Proverbe 15:11; 27:20; cf. Apocalipsa 9:11).


7 El întinde miazănoaptea asupra golului, și spânzură pământul pe nimic.

Miazănoaptea. Iov se întoarce de la puterea lui Dumnezeu manifestată în moarte şi nimicire la puterea Lui manifestată în creaţiune. Cerurile de miazănoapte cuprindeau constelaţiile mai însemnate menţionate în cartea lui Iov. În textul acesta, Iov recunoaşte că aceste corpuri cereşti sunt susţinute de puterea divină (vezi Iov 9:8; Psalm 104:2; Isaia 40:22; 44:24; Zaharia 12:1)

Cuvântul tradus "întinde" este deseori folosit cu privire la întinderea unui cort (Genesa 12:8; 26:25; 33:19; 35:21; Judecători 4:11). Cerul e conceput ca fiind întins ca un cort, numai că nu are stâlpi de susţinere, ca un cort.

Golului. Ebr. tohu, cuvântul tradus "pustiu" ["fără formă", KJV] în Genesa 1:2. În loc să vizualizeze pământul ca sprijinindu-se pe stâlpi, aşa cum făceau unii din vechime, Iov se închina unui Dumnezeu a cărui putere o concepea că susţine pământul.


8 Leagă apele în norii Săi, și norii nu se sparg sub greutatea lor.

Leagă apele. Metafora este luată probabil de la burdufurile de apă, atât de binecunoscute în Orient, în special în Arabia, burdufuri în care era depozitată. Aceste burdufuri puteau să se "spargă" datorită greutăţii lichidului. Totuşi, norii puteau să ducă mari cantităţi de apă fără să se întâmple astfel de incidente (vezi Iov 38:37; Proverbe 30:4).


9 Acoperă fața scaunului Său de domnie și Își întinde norul peste el.

Acopere. Adică El acoperă tronul Lui cu nori. Semnificaţia acestei afirmaţii poate fi aceea că Dumnezeu Se ascunde de simţurile fizice ale omului. Dumnezeu găseşte de bine să menţină legătura Lui cu omul la nivel spiritual şi nu la nivelul simţurilor. Deşi s-ar putea ca norii să ascundă tronul Lui ochii oamenilor vedere (vezi 1 Regi 8:12; Psalm 18:11; 97:2), tronul Lui există şi va fi cândva văzut de cei răscumpăraţi (Apocalipsa 22:1-4).

Traducerea "lună" în loc de "scaun de domnie" (vezi RSV) cere o schimbare în punctării cuvântului ebraic kisseh pentru a-l face să fie citit keseh. Punctările vocalice a fost introduse doar în jurul secolul al VII-lea d.Hr, şi prin urmare nu au fost folosite în documentele originale. Dar, de regulă, ortografia tradiţională este acceptată, afară de cazul că contextul arată gramatical sau altcumva că e nevoie de o schimbare. Aici contextul pare să se opună unei asemenea schimbări.


10 A tras o boltă pe fața apelor, ca hotar între lumină și întuneric.

A tras o boltă. Propoziţia întreagă zice literal: "hotărârea unui cerc pe faţa pământului". Siriaca şi Targumii zic: "El a tras un cerc pe faţa apelor". Se pare că se face referire la forma orizontului, care apare ca un cerc, trasat cu un compas.

Lumină şi întuneric. [Zi şi noapte, KJV]. Versul sună literal: "până la capătul [hotarului dintre, KJV] lumină şi întuneric", adică la orizont.

"Opri aprinse roţi, şi-n mâna Sa

luă compasul auriu, gătit

Prin plan dumnezeiesc, spre-a circumscrie

Măreţul univers şi tot ce e creat;

În centru puse un picior şi îl

Roti pe celălalt prin vastităţi,

Zicând ‚Până aici să te întinzi,

Acesta-ţi fie cercul drept: O, lume!'"

-Milton, Paradise Lost, cartea a VII


11 Stâlpii cerului se clatină și se înspăimântă la amenințarea Lui.

Stâlpii. Aceasta pare să fie o silueta munţilor la orizont pe care se socotea că se sprijină cerul.


12 Prin puterea Lui tulbură marea, prin priceperea Lui îi sfărâmă furia.

Turbură. [Împarte, KJV]. Ebr. raga', "a tulbura", precum şi "a fi liniştit". Raga' ilustrează cum anumite cuvinte pot exprima idei opuse. Când sunt folosite astfel de cuvinte, contextul trebuie să hotărască alegerea sensului. În cazul de faţă fiecare sens dă un înţeles bun. Prin ambele definiţii textul descoperă domnia lui Dumnezeu asupra mării.

Furia. [Mândria, KJV]. Ebr. rahab (vezi la cap. 9:13).


13 Suflarea Lui înseninează cerul, mâna Lui străpunge șarpele fugar.

Suflarea. [duhul , KJV]. Ebr. ruach, care poate fi redat şi "vânt" ca în 90 de cazuri din Vechiul Testament. Contextul trebuie să determine alegerea sensului . La o suflare de la Dumnezeu, adică printr-un vânt, cerurile încărcate de nori şi de furtună, se înseninează în cele din urmă. Atât furtuna cât şi liniştea sunt arătate că vin de la Dumnezeu.

Şarpele fugar. [Şarpele sucit, KJV]. Literal, "şarpele fugar". Se poate ca Iov să fi avut în minte războiul din cer, când Satana, "şarpele cel vechi", a fost izgonit din cer (Apocalipsa 12:7-9; cf. Romani 16:20).


14 Și acestea sunt doar marginile căilor Sale, și numai adierea lor ușoară ajunge până la noi! Dar tunetul lucrărilor Lui puternice cine-l va auzi?”

Marginile. [Părţi, KJV]. Ebr. qeşoth, "capete", "margini". Iov se străduieşte să descrie pe Dumnezeu ca marele Creator şi Susţinător al universului. Metoda lui fusese aceea de a ilustra puterea lui Dumnezeu prin referiri la fenomenele naturale. Dar după ce a făcut tot ce a putut mai bine, exclamă: "Şi acestea sunt doar marginile căilor Sale". Iov nu fusese în stare să descrie decât marginile puterii lui Dumnezeu.

Adierea uşoară. [O atât de mică parte, KJV]. Literal, "şoapta unui cuvânt". Ceea ce cunoaştem despre Dumnezeu e doar o şoaptă slabă.

Tunetul. În contrast cu şoapta, Iov compară adevărata putere a lui Dumnezeu cu tunetul. El vrea să spună că a enumerat doar o mică parte din marile lucrări ale lui Dumnezeu. El n-ar fi putut alege un limbaj mai nobil pentru a exprima profundele sale simţăminte cu privire la felul în care slava divină depăşeşte cunoştinţa umană.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 6 �

Ed 132

7-14 �

Ed 131; 8T 282

10 �

AA 572; SL 53