1 Elifaz din Teman a luat cuvântul și a zis:

Elifaz. Partea distinctivă a acestei a treia cuvântare a lui Elifaz este că el îl acuză pe Iov de anumite păcate specifice faţă de semenii lui. Deşi Elifaz este cel mai blând dintre prietenii lui, în discursul acesta pare să fie disperat în efortul lui de a-şi apăra poziţia. El îşi încheie cuvântarea, aşa cum a încheiat-o şi pe prima, cu un apel către Iov de a-şi schimba purtarea pentru ca să fie eliberat de suferinţele sale.


2 „Poate un om să aducă vreun folos lui Dumnezeu? Nu; ci înțeleptul nu-și folosește decât lui.

Să aducă vreun folos. [Să fie de folos, KJV]. Acest verset cuprinde prima dintre cele patru întrebări care, luate împreună, au fost privite ca un silogism. Potrivit unei astfel de scheme, primele două întrebări (v. 2.3) constituie premiza majoră; întrebarea a treia (v. 4), premiza minoră, iar întrebarea a patra (v. 5), concluzia. În v. 2, Elifaz admite că un om înţelept poate să-şi promoveze propriile interese, dar tăgăduieşte faptul că vreun om ar putea aduce un serviciu lui Dumnezeu. El trage concluzia că Iov Îl consideră pe Dumnezeu ca fiindu-i dator, o concluzie pe care o crede neîndreptăţită.


3 Dacă ești fără prihană, are Cel Atotputernic vreun folos? Și dacă trăiești fără vină, ce va câștiga El?

Are Cel Atotputernic vreun folos? [E vreo plăcere pentru Atotputernicul? KJV]. Elifaz face ca Dumnezeu să apară total impersonal. El afirmă că dreptatea sau desăvârşirea omului nu aduce nici plăcere, nici folos lui Dumnezeu. El pare că încearcă să arate că motivele care Îl îndeamnă pe Dumnezeu nu sunt nici egoiste, nici arbitrare. Totuşi, străduindu-se să susţină teoria sa, Elifaz nu reuşeşte să facă dreptate caracterului lui Dumnezeu. Psalmistul a avut o concepţie mai corectă despre Dumnezeu (Psalm 147:11; 149:4).


4 Pentru evlavia ta te pedepsește El oare și intră la judecată cu tine?

Pentru evlavia ta? [Din frică de tine?, KJV]. Pasajului acestuia i s-au dat două interpretări diferite: (1) Elifaz îl întreabă pe Iov dacă gândeşte că lui Dumnezeu îi e frică de el; (2) Elifaz întreabă: "Pentru temerea ta de El te mustră Dumnezeu?" Următoarea întrebare implică un răspuns negativ: "Sigur că nu! Dacă te mustră, aceasta trebuie să fie pentru că nu te temi de El. Faptul că eşti mustrat e dovada clară a vinovăţiei tale". "Frică" este folosit în înţelesul de evlavie: "Fără îndoială Dumnezeu nu trimită suferinţă asupra unui om pentru că este evlavios!"

Judecată. Iov exprimase de nenumărate ori dorinţa de a aduce cazul său direct la Dumnezeu (vezi 13:3). Elifaz consideră absurdă o astfel de idee.


5 Nu-i mare răutatea ta? Și fărădelegile tale fără număr?

Nu-i mare răutatea ta? Aceasta e începutul lui Elifaz la o enumerare a ceea ce consideră el a fi păcatele lui Iov.


6 Luai fără pricină zăloguri de la frații tăi, lăsai fără haine pe cei goi.

Luai... zălog. Un "zălog" este ce dă debitor unui creditor ca garanţie. Păcatul pus aici în seama lui Iov era că el ceruse astfel de garanţii fără motive îndreptăţite: adică în cazul în care nu exista nici o datorie, în cazul în care datoria era plătită sau când garanţia era mult prea mare faţă de valoarea datoriei (vezi Neemia 5:2-11). După codul levitic, îmbrăcămintea luată ca zălog trebuia să fie dată înapoi la apusul soarelui (Exod 22:26,27). De asemenea, era interzisă luarea ca zălog a pietrele de râşniţă (Deuteronom 24:6). Obţinerea de profituri necinstite de la sărac a fost un păcat obişnuit al omenirii în toate timpurile.

Păcatele de care-l acuză Elifaz pe Iov sunt cele care sunt adesea săvârşite de oamenii bogaţi şi influenţi. Cele mai multe dintre verbele din v. 6-9 sunt la un timp care sugerează ideea frecvenţei, arătând că Elifaz prezenta păcatele acestea ca un practică obişnuită în viaţa lui Iov. Unica dovadă pe care el o avea că Iov săvârşise aceste păcate era realitatea suferinţei lui. Nenorocirea groaznică, după filozofia lui Elifaz, indica păcate groaznice.


7 Nu dădeai apă omului însetat, nu voiai să dai pâine omului flămând.

Apă. A da apă celui însetat era privit în Orient ca una dintre celea mai elementare îndatoriri ale omului faţă de semenul său (Proverbe 25:21). Isaia îi lăuda pe locuitorii Temei (cei din neamul lui Elifaz) pentru că "au dus apă celor ce le era sete, au aprovizionat cu pâinea lor pe fugari" (Isaia 21:14; KJV).


8 Țara era a ta, fiindcă erai mai tare, te așezai în ea, fiindcă erai cu vază.

Tare. Literal, "om cu braţ". "Braţul" în Scriptură este un simbol al puterii (Psalm 10:15; 89:13; 98:1; Ezechiel 30:21). Unii iau versetul acesta ca o referire intenţionată la Iov. Dacă aceasta a fost intenţia, Elifaz a vrut să spună că Iov îi alungase pe săraci şi le ocupase pământul cu forţa. Alţii cred că oamenii "tari" şi "cu vază" s-ar putea referi la prietenii şi angajaţii lui Iov.


9 Dădeai afară pe văduve cu mâinile goale, și brațele orfanilor le frângeai.

Dădeai afară pe văduve. Oprimarea acestor categorii de oameni este considerată în Scripturi un delict îngrozitor (Deuteronom 27:19; Ieremia 7:6; 22:3). Iov nu putea să lase o astfel de acuzaţie să treacă fără să o tăgăduiască (vezi replica lui în 29:13; 31:21.22).


10 Pentru aceea ești înconjurat de curse și te-a apucat groaza dintr-odată.

Pentru aceea. Elifaz nu se foloseşte deloc de faptul că Iov interpretase greşit afirmaţiile lui. El trage propriile sale concluzii specifice. Nenorocirile lui Iov, subliniază Elifaz, sunt rezultatul direct al purtării urâte cu cei slabi şi nevoiaşi.

Curse. Compară cu ameninţarea lui Bildad din cap. 18:8-10 şi cu propria recunoaştere a lui Iov din 19:6.

Groaza dintr-o dată. Vezi 7:14; 13:21.


11 Nu vezi dar acest întuneric, aceste ape multe care te năpădesc?

Întuneric. Un simbol al confuziei şi al nenorocirii (vezi 19:8; 23:17).

Ape. Un simbol biblic obişnuit pentru nenorociri (vezi Iov 27:20; Psalm 42:7; 69:1.2; 124:4.5; Isaia 43:2; Plângeri 3:54).

Versetele 10 şi 11 sunt o pasaj de trecere de la acuzaţia din partea precedentă la avertizarea care urmează.


12 Nu este Dumnezeu sus în ceruri? Privește vârful stelelor, ce înalt este!

Sus în ceruri. Elifaz atrage atenţia la transcendenţa şi atotputernicia lui Dumnezeu. Aceasta este doar o repetare a argumentului des amintit al prietenilor lui Iov. Ei au pus un accent puternic asupra suveranităţii lui Dumnezeu. Până la un anumit punct, multe din afirmaţiile lor au fost corecte, dar ulterior, Însuşi Dumnezeul pe care ei Îl descriseseră în cuvinte atât de înălţătoare i-a mustrat cu privire la ceea ce ei au spus (42:7). Afirmarea lucrurilor abstracte nu e suficientă. Este absolut necesară aplicarea corectă a acestor fapte. În cap. 21, Iov şi-a sprijinit cauza pe fapte ce puteau fi observate şi care erau de netăgăduit. În loc să răspundă la aceste realităţi, Elifaz îi reproşează lui Iov că neagă providenţa divină, şi caută să pună în umbră ceea ce face Dumnezeu în realitate, atrăgând atenţia asupra a ceea ce e capabil El să facă.

Mulţi, începând din vremea lui Elifaz, au căzut într-o greşeală asemănătoare. Ceea ce Dumnezeu alege să facă este mult mai important decât ceea ce este capabil să facă teoretic vorbind. Iov caută să-L înţeleagă pe Dumnezeu, în timp ce Elifaz caută doar să-L apere. Ca rezultat final, cel care caută să clarifice tainele metodelor Sale Îl apără pe Dumnezeu şi nu cel se mulţumeşte cu simple enunţuri de supunere. Fără îndoială că mintea omenească nu poate pătrunde toate căile lui Dumnezeu, dar ceea ce poate fi înţeles cu privire la El ar trebui să fie cercetat cu sârguinţă.

E doar drept şi potrivit să ne folosim energiile cele mai alese pentru a înţelege ceea ce a găsit Dumnezeu de bine să descopere cu privire la felul Lui de purtare cu făpturile Sale. Faptul că a găsit potrivit să pună la îndemână anumite informaţii este o dovadă că El intenţionează ca acestea să fie cunoscute. Omul porneşte pe un drum plin de primejdii când se încumetă să înţeleagă ceea ce Dumnezeu n-a găsit de cuviinţă să descopere. Aici mulţi au greşit drumul şi sufletul lor a naufragiat. De aceea, să fim mulţumiţi cu ceea ce Dumnezeu a considerat de cuviinţă să descopere, dar să fim sârguincioşi în eforturile noastre de a înţelege ceea ce mintea noastră mărginită poate să înţeleagă.


13 Și tu zici: „Ce știe Dumnezeu? Poate să judece El prin întunericul de nori?

Întunericul de nori. În v. 13.14, Elifaz pune cuvinte în contul lui Iov. El n-a pricepe cum putea Iov să-şi susţină părerile fără să tăgăduiască faptul că Dumnezeu cunoaşte stările de lucruri de pe pământ (vezi Psalm 10:11; 73:11; 94:7; Isaia 29:15; Ezechiel 8:12). Iov e acuzat că crede că Dumnezeu n-ar putea să vadă prin întunericul de nori care-L înconjoară (vezi Psalm 18:11; 97:2).


14 Îl înfășoară norii, nu vede nimic, bolta cerească abia dacă o străbate!”

Bolta cerească abia dacă o străbate. [Merge în circuitul cerului, KJV]. Ebr. chug, "cerc", ca în Isaia 40:22.


15 Ce! Vrei s-apuci pe calea străveche, pe care au urmat-o cei nelegiuiți,

Vrei să apuci pe calea străveche? [Ai marcat tu calea cea veche?, KJV]. Literal, "vrei să umbli pe calea cea veche?" Elifaz presupune că Iov intenţionează să-şi lege soarta de cei a căror nelegiuire prosperă a descris-o în capitolul precedent (v. 7-15). Unii cred că e o referire la antediluvieni (22:16).


16 care au fost luați înainte de vreme și au ținut cât ține un pârâu care se scurge?

Un pârâu. Elifaz accentuează nesiguranţa celui nelegiuit.


17 Ei ziceau lui Dumnezeu: „Pleacă de la noi! Ce ne poate face Cel Atotputernic?”

Pleacă de la noi. Iov pusese această vorbă în seama nelegiuitului care prosperă (21:14.15). Ne. [Le, KJV]. LXX şi Siriaca traduc aici, "nouă" transformând astfel propoziţia într-o nouă dovadă de aroganţă.


18 Și totuși Dumnezeu le umpluse casele de bunătăți. – Departe de mine sfatul celor răi! –

Le umpluse casele. Poate că expresia se doreşte a fi ironică: "Vrei să zici că El le-a umplut casele cu bunătăţi?" Sau poate că Elifaz încearcă să exprime ceea ce lui i se pare a fi contrastul dintre pedeapsa imediată ce se abate asupra celor nelegiuiţi şi perioada lungă de prosperitate care

o precedă şi care le dă aparenţa că vor fi scutiţi de pedeapsă. În cap. 21, Iov scoate în evidenţă prosperitatea celui nelegiuit. Elifaz scoate în evidenţă nimicirea lor sigură.

Sfatul. Ultimul rând din versetul 18 face să răsune din nou, asemenea unui ecou, afirmaţia lui Iov din 21:16. Iov folosise expresia aceasta după ce îi descrisese pe păcătoşii care înfloresc. După ce a descris la fel pe cei nelegiuiţi, în rândul cărora se pare că-l plasează şi pe Iov, Elifaz repetă expresia printr-o afirmare a evlaviei sale.


19 Cei fără prihană vor fi martori ai căderii lor și se vor bucura, cel nevinovat va râde de ei

Se vor bucura. Cei drepţi sunt descrişi ca bucurându-se de nimicirea nelegiuiţilor. Dacă aceasta e o reacţie corespunzătoare, de ce nu se bucură prietenii lui Iov că Dumnezeu alege să pedepsească pe cineva atât de păcătos, aşa cum presupuneau ei că este Iov?

Există un sens îndreptăţit în care oamenii buni se pot bucura de pedepsirea nelegiuiţilor. Ei nu se bucură că păcatul a fost comis. De asemenea, nu se bucură de incidentul nenorocit a pedepsirii. Ei se bucură de faptul că răul este stârpit şi că în cele din urmă binele va învinge.


20 și va zice: „Iată pe potrivnicii noștri nimiciți! Iată-le bogățiile arse de foc!”

Protivnicii. [Bogăţia noastră, KJV]. Ebr. qimanu, literal "ridicarea noastră". Unii traduc "potrivnicii noştri". Ei consideră versetul o afirmaţie a celor "fără prihană" din versetul precedent şi-i fac să declare: "Sigur aceia care s-au ridicat împotriva noastră sunt nimiciţi". Traducerea "bogăţia" adoptă LXX.

Foc. Un alt simbol al nimiciri nelegiuiţilor.


21 Împrietenește-te dar cu Dumnezeu și vei avea pace; te vei bucura astfel iarăși de fericire.

Împrieteneşte-te.[Fă cunoştinţă, KJV]. Versetul acesta este începutul apelului lui Elifaz adresat lui Iov de a-şi îndrepta căile. Elifaz ia ca de la sine înţeles faptul că Iov e păcătos, care nu este deloc împăcat şi împăcat cu Dumnezeu. Apelul este foarte frumos, dar e greşit aplicat.

Pace. Vezi Romani 5:1.

Fericire. [Binele, KJV]. O analiză a "fericirii" "binelui", care vine din comuniunea cu Dumnezeu arată că înseamnă următoarele: (1) iertarea de păcat; (2) asigurarea mântuirii; (3) pacea conştiinţei; (4) biruinţa asupra păcatului; (5) sprijin la necaz; (6) bucuria slujirii; (7) cetăţenia în împărăţia slavei.


22 Primește învățătură din gura Lui și pune-ți la inimă cuvintele Lui.

Învăţătura. [Legea. KJV]. Ebr. torah. Aceasta este singura apariţie a acestui cuvânt în cartea lui Iov. Torah înseamnă în general "învăţătură". Ca parte a experienţei locuirii cu Dumnezeu este primirea învăţăturii lui şi preţuirea cuvintelor Lui.


23 Vei fi așezat iarăși la locul tău, dacă te vei întoarce la Cel Atotputernic, dacă depărtezi fărădelegea din cortul tău.

Aşezat iarăşi. Aceasta pare să fie o făgăduinţă de zidire şi aşezare din nou, condiţionate de reîntoarcerea la Dumnezeu. Unii adoptă modul exprimare al LXX şi traduc prima parte a frazei: "Dacă te vei întoarce şi te vei smeri înaintea Domnului".

Cortul tău. Compară cu cap. 11:4, unde Ţofar a sugerat că în corturile lui Iov existau câştiguri obţinute pe nedrept.


24 Aruncă dar aurul în țărână, aruncă aurul din Ofir în prundul pâraielor!

Aruncă dar aurul în ţărână. [Atunci vei grămădi aur ca ţărâna, KJV]. Fie o descriere a binecuvântărilor de care Elifaz credea că va fi urmată pocăinţa lui Iov, fie că aurul era mai puţin important - ca ceva ce putea fi aruncat în ţărână - în comparaţie cu Cel Atotputernic.


25 Și atunci Cel Atotputernic va fi aurul tău, argintul tău, bogăția ta.

Aurul tău. [Apărarea ta. KJV]. Ebr. beşer, cuvântul tradus "aur" în v, 24. Cuvântul mai înseamnă "fortăreaţă", dar întrucât este atât de strâns legat cu gândul precedent, e mai natural să fie tradus "aur". Afirmaţia ar suna atunci: "Cel Atotputernic să fie aurul tău şi argintul tău preţios". Compară cu răspunsul lui Iov din capitolul 31:24-25.


26 Atunci Cel Atotputernic va fi desfătarea ta și îți vei ridica fața spre Dumnezeu.

Va fi desfătarea ta. În loc să se plângă de Dumnezeu o astfel de comuniune va aduce fericire şi încredere. Compară cu plângerile lui Iov cu privire la Dumnezeu din cap.7:17-20; 9:17.34; 10:15-17; 13:21; 14:6-13.


27 Îl vei ruga, și te va asculta, și îți vei putea împlini juruințele.

Te va asculta. Iov simte că între el şi Dumnezeu e o prăpastie ciudată. În vremurile trecute, el se ruga şi Dumnezeu îl asculta. Acum Dumnezeu pare să fie foarte departe. Elifaz făgăduieşte că vechea legătură strânsă va fi refăcută dacă Iov se pocăieşte.


28 Pe ce vei pune mâna îți va izbuti, pe cărările tale va străluci lumina.
29 Vină smerirea, tu te vei ruga pentru ridicarea ta: Dumnezeu ajută pe cel cu ochii plecați.

Smerirea. Vezi Matei 23:12.


30 El va izbăvi chiar și pe cel vinovat, care își va datora scăparea curăției mâinilor tale.”

El va izbăvi chiar şi pe cel vinovat.[El va izbăvi insula celui inocent, KJV]. Ebr. 'i, ]nseamn[ uneori "insulă". Este şi o particulă negativă. Dând lui 'i funcţia negativă, rezultă traducerea: "El izbăveşte pe neinocent". Înţelesul pare să fie că Dumnezeu va izbăvi la cererea lui Iov chiar şi pe cel vinovat.

LXX preferă un înţeles cu totul diferit: "El va elibera pe cel inocent". Potrivit cu aceasta, Elifaz afirma simplu una din făgăduinţele fundamentale, şi anume că Dumnezeu dă prosperitate celui drept.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 12 �

MH 434

21 �

AA 126; Ed 14; MB 188; ML 336; 5T 742

21.22 �

ML 28

25-29 �

MH 410