Iov 2

1 Fiii lui Dumnezeu au venit într-o zi de s-au înfăţişat înaintea Domnului. Şi a venit şi Satana în mijlocul lor şi s-a înfăţişat înaintea Domnului.

S-au înfăţişat. Vezi la cap. 1:6.

2 Domnul a zis Satanei: „De unde vii?” Şi Satana a răspuns Domnului: „De la cutreierarea pământului şi de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.”

Cutreierarea. Vezi la cap. 1:7.

3 Domnul a zis Satanei: „Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană şi curat la suflet. El se teme de Dumnezeu şi se abate de la rău. El se ţine tare în neprihănirea lui, şi tu Mă îndemni să-l pierd fără pricină.”

Fără prihană. [Desăvârşit, KJV]. Vezi la cap. 1:1.7.

Neprihănirea. [Integritatea, KJV]. Ebr. tummah. Cuvântul acesta provine din aceeaşi rădăcină ca şi cuvântul tradus "desăvârşit" din versetul acesta şi din cap. 1:1.8. Ideea este aceea de deplin (vezi cap. 1:1).

Să-l pierd. Literal, "să-l înghit", "să-l copleşesc". LXX în loc de articolul "îl" redă "averile lui".

Fără pricină. Ebr. chinnam. Tradus "degeaba" (vezi cap. 1:9).

4 Şi Satana a răspuns Domnului: „Piele pentru piele! Omul dă tot ce are pentru viaţa lui.

Piele pentru piele. Expresia aceasta a dat naştere la multe discuţii printre comentatori. Expresia, evident proverbială, poate şi-a avut obârşia în limbajul tocmelii sau al schimbului, vrând să spună că un om renunţă la un lucru în schimbul altuia sau la o proprietate mai puţin valoroasă pentru a câştiga alta mai mare. În acelaşi fel el ar fi fost dispus Iov să renunţe la orice, pentru ca viaţa lui, lucrul cel mai de preţ, să poată fi salvată. Satana caută să demonstreze că Iov nu fusese pus destul de serios la încercare ca să dea la iveală adevăratul lui caracter. El prezintă teoria că fiecare om are preţul său. Integritatea lui Iov demonstrase că un om îşi poate pierde averea şi să continue să-I slujească pe Dumnezeu, dar Satana nu era dispus să admită că un om va rămâne credincios lui Dumnezeu dacă viaţa îi va fi pusă în pericol. Compară cu Matei 6:25.

5 Dar ia întinde-Ţi mâna şi atinge-Te de oasele şi de carnea lui, şi sunt încredinţat că Te va blestema în faţă.”

Verset ce nu a fost comentat.

6 Domnul a zis Satanei: „Iată, ţi-l dau pe mână: numai cruţă-i viaţa.”

Cruţă. Ebr. shamar, "a păstra", "a veghea asupra", "a cruţa".

Viaţa. Ebr. neplesh, deseori tradus "suflet", dar aici este sigur vorba de viaţa fizică.

7 Şi Satana a plecat dinaintea Domnului. Apoi a lovit pe Iov cu o bubă rea, din talpa piciorului până în creştetul capului.

Bubă. Ebr. shechin, dintr-o rădăcină care înseamnă "a fi fierbinte", "a fi inflamat". Cuvântul este folosit pentru buba rea a plăgilor egiptene (Exod 9:9), erupţiile leprei (Levitic 13:20) şi pentru boala lui Ezechia (2 Regi 20:7). S-ar putea să nu fie descrisă aceeaşi boală în fiecare caz. Mulţi au căutat să pună diagnosticul bolii lui Iov din simptomele indicate (Iov 7:4.5.14; 17:1; 19:17-20; 30:17-19.30). Unii au presupus ca bubele lui Iov erau tumorile purulente de piele, cunoscute astăzi. Alţii au gândit că Iov a fost lovit cu elefantiazis. Boala aceasta îşi trage numele din aspectul porţiunilor afectate, care sunt acoperite cu o coajă noduroasă şi crăpată, ca pielea de elefant. E riscant să încerci să diagnostichezi boala unui om care a trăit acum 3500 de ani, când informaţiile de care dispunem constau doar din câteva observaţii care nu sunt de specialitate, raportate într-o carte care este poetică în cea mai mare parte a ei. În primul rând, nu se poate admite cu siguranţă că toate bolile de astăzi sunt identice cu cele de pe vremea lui Iov. În doilea rând, simptomele sunt prea vagi pentru a îndreptăţi o concluzie. În al treilea rând, nici măcar nu este sigur ca boala adusă de Satana asupra lui Iov se încadra în schema vreuneia din bolile cunoscute atunci sau acum. Este suficient să observăm că Iov a suferit foarte mult, fără să căutăm să-i diagnosticăm boala.

8 Şi Iov a luat un ciob să se scarpine şi a şezut pe cenuşă.

Un ciob. Un ciob de oală spartă, evident folosit pentru a mai alina mâncărimea violentă şi poate a îndepărta puroiul şi coaja erupţiilor.

A şezut pe cenuşă. Un simbol obişnuit pentru durere (vezi Isaia 58:5; Ieremia 6:26; Iona 3:6). La LXX traduce propoziţia aceasta astfel: "a şezut pe o grămadă de gunoi în afara cetăţii", dar traducerea aceasta poate fi interpretativă.

9 Nevasta sa i-a zis: „Tu rămâi neclintit în neprihănirea ta! Blestemă pe Dumnezeu, şi mori!”

Nevastă-sa. Targum-ul îi redă numele, Dina, din care s-a tras concluzia ca Iov era ginerele lui Iacob. Fireşte, aceasta e doar tradiţie. Neprihănirea. [Integritatea, KJV]. Vezi la cap. 2:3.

Blestema pe Dumnezeu. Soţia lui Iov încearcă să-l convingă pe Iov să facă exact ceea ce dorea Satana. Ea zice de fapt: "Ce bine îţi aduce virtutea? Tot aşa de bine ai putea să blestemi pe Dumnezeu şi să suporţi consecinţele". LXX dezvoltă cuvântarea soţiei lui Iov: "Şi trecând vreme multă, zis-a către Iov femeia lui: până când vei răbda, zicând iată că voi aştepta încă puţină vreme nădejdea mântuirii mele? Că iată a pierit pomenirea ta de pe pământ, feciorii tăi şi fetele tale, durerile şi chinurile pântecelui meu, cu care în zadar m-am ostenit cu suferinţă; ca vai de ei au pierit, şi tu însuţi în putreziciunea viermilor şezi, mâind afară sub văzduh, şi eu rătăcesc ca o slujnică umblând din loc în loc şi din casă în casă, aşteptând până va apune soarele, ca să mă ostenesc de ostenelile, de trudele şi de durerile mele, care acum mă cuprind, ci zi un cuvânt către Domnul, şi mori." [Traducerea în limba română e luată din Biblia Sinodală din 1914].

Originea afirmaţiei de mai sus e nesigură. Ea nu se află în nici un manuscris ebraic existent, şi sunt motive de a pune la îndoială faptul a existat în manuscrise timpurii ale LXX.

10 Dar Iov i-a răspuns: „Vorbeşti ca o femeie nebună. Ce! primim de la Dumnezeu binele, şi să nu primim şi răul?” În toate acestea, Iov n-a păcătuit deloc cu buzele lui.

Nebună. Ebr. nebalah. Nu debilitate mintală, ci insensibilitate religioasă şi morală.

Primim răul. Aici este exprimată din nou resemnarea completă, pe care o găsim şi în cap.

1:21. Întrebarea lui Iov poate fi parafrazată astfel: "Să primim de la Dumnezeu toate lucrurile bune ca un lucru obişnuit şi apoi să ne plângem când trimite suferinţă?"

11 Trei prieteni ai lui Iov, Elifaz din Teman, Bildad din Şuah, şi Ţofar din Naama, au aflat de toate nenorocirile care-l loviseră. S-au sfătuit şi au plecat de acasă să se ducă să-i plângă de milă şi să-l mângâie.

Elifaz din Taman. Vezi la cap. 1:1. Unul dintre fiii lui Esau s-a numit Elifaz. El, la rândul său, a avut un fiu numit Taman (Genesa 36:11). Taman este numele unei aşezări geografice legate de Edom în Ieremia 49:7; Ezechiel 25:13; Amos 1:11.12; Obadia 2:9. Se pare că nu există informaţii precise care să precizeze în ce parte a Edomului locuiau temaniţii.

Bildad din Suah. Unii comentatori l-au pus în legătură pe Bildad cu Şuah, fratele lui Madian (Genesa 25:2), ai cărui descendenţi se credeau că au trăit undeva în ţinutul edomit. Totuşi, inscripţiile îndreaptă acum atenţia către Shukhu, în partea de mijloc a Eufratului ca posibil loc de origine a lui Bildad.

Ţofar din Naama. Numele Ţofar este de-altminteri necunoscut. A existat un târg cu numele Naama în părţile de sud-vest ale lui Iuda (Iosua 15:41) de care ar fi putu să aparţină Ţofar.

S-au sfătuit. Împrejurările menţionate aici sugerează trecerea unei perioade suficient de lungi de când îl loviseră nenorocirile pe Iov. Era nevoie de timp ca vestea despre starea lui să ajungă la aceşti trei prieteni. Apoi trebuie să mai fi trecut ceva timp până când aceşti trei bărbaţi au comunicat între ei şi au ajuns la o concluzie. După aceea, ei au avut de călătorit până în ţara Uţ, acasă la Iov. Trecerea acestei perioade de timp ne ajută să explicăm schimbarea de atitudine a lui Iov de la resemnarea calmă din cap. 2:10 la descurajarea profundă din cap. 3. Loviturile iniţiale ale tragediei se pare că nu au fost atât de dăunătoare pentru moralul lui Iov cum au fost săptămânile de suferinţă fizică şi zbucium sufletesc constant.

Să-i plângă de milă. Literal, "să clatine capul cu o expresie de milă", "să facă semne de durere". Uneori tradus "a plânge [pe cineva]" (Iov 42:11; Ieremia 15:5; 16:5 etc.). Să-l mângâie. Ebr. nacham, înrudit cu o rădăcină arabă din aceeaşi familie care înseamnă "a respira greu".

12 Ridicându-şi ochii de departe, nu l-au mai cunoscut. Şi au ridicat glasul şi au plâns. Şi-au sfâşiat mantalele şi au aruncat cu ţărână în văzduh deasupra capetelor lor.

Nu l-au mai cunoscut. Iov era atât de desfigurat de boala lui încât nu era de recunoscut. Prietenii lui nu şi-au putut stăpâni emoţiile când au văzut starea lui. Ei nu numai că au plâns, reacţia firească a durerii, dar s-au manifestat exterior în spiritul Orientului: şi-a sfâşiat hainele şi şi-au presărat ţărână sau cenuşă pe cap (vezi Iosua 7:6; 1 Samuel 4:12).

13 Şi au şezut pe pământ lângă el şapte zile şi şapte nopţi, fără să-i spună o vorbă, căci vedeau cât de mare îi este durerea.

Fără să spună o vorbă. Unii au atras atenţia că la iudei şi la orientali, în general, era o chestiune de bunăcuviinţă în purtare, dictată de un simţământ nobil şi adevărat, de a nu vorbi unei persoane cuprinsă de o adâncă suferinţă până când ea nu dădea semn că doreşte să fie mângâiată. Dacă se aplică şi aici, atunci atâta vreme cât Iov a păstrat tăcerea, prietenii lui s-au abţinut să vorbească.

Să-i. Aceasta afirmaţie dă de înţeles că ei erau liberi să discute între ei sau cu slujitori care-i slujeau lui Iov.

Durerea. Literal, "chinul", fizic sau sufletesc. Aici probabil ambele.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 5-7 �

DA 471; Ed 155

7 �

PP 129

7-10 �

AA 575; 3T 311; 4T 525