Iov 1

1 Era în ţara Uţ un om care se numea Iov. Şi omul acesta era fără prihană şi curat la suflet. El se temea de Dumnezeu şi se abătea de la rău.

Uţ. Această aşezare geografică n-a fost în mod categoric identificată. Conform Plângeri 4:28, "ţara Uţ" din timpul lui Ieremia era fie Edomul, fie "fiica Edomului" locuia departe de patrie într-o ţară care poate fusese cucerită de Edom. Cea din urmă este probabil corectă, deoarece " tara lui Uţ " şi Edomul sunt trecute separat într-o listă lungă de naţiuni care aveau să suporte răzbunarea dumnezeiască (Ieremia 25:20.21). Totuşi , puţinele date scripturistice cu privire la reşedinţa tovarăşilor lui Iov, Elifaz, Bildad şi Ţofar (Iov 2:11) par să indice ca ei veneau de undeva din vecinătatea Edomului. De pildă, Elifaz era un temanit. Edomul şi Temanul sunt enumerate într-un fel care le leagă strâns una de alta (vezi Ieremia 49:7.20; Ezechiel 25:13; Amos 1:11.12; Obadia 8:9). Tribul lui Bildad, cuprinzând pe suliţi, descindea probabil din Chetura, concubina lui Avraam (Genesa 25:2). Buz, căminul celui de-al patrulea prieten al lui Iov, Elihu (Iov 32:2), e de asemenea legat de Tema, cetatea de obârşie lui Elifaz (vezi Ieremia 25:23).

În ciuda acestor dovezi care indică ţinutul edomit ca aşezare a ţinutului Uţ, alţi factori au condus pe unii la concluzii diferite. LXX în loc de Uţ traduce Ausites, despre care se spune că a fost un teritoriu în partea de nord a deşertului Arabiei, între Palestina şi râul Eufrat. Gesenius susţine această localitate ca fiind Uţ din Iov 1:1. Învecinarea ei cu Caldeea, de unde au venit cetele jefuitoare care au luat cămilele lui Iov (v. 17) tinde să dea credit acestei teorii. Pe de altă parte, pe mărturia LXX nu se poate pune totdeauna bază, ca de pildă afirmaţia din apendicele LXX la Iov, care pretinde că Iov era unul din regii Edomului.

Alte tradiţii, păstrate de arabi, plasează ţinutul Uţ în apropiere de Damasc. De fapt, o aşezare la 64 km sud-vest de Damasc poartă încă numele Deir Eiyub, perpetuând numele lui Iov. Locul acesta şi amplasarea nord-arabică au fost susţinute, întrucât despre Iov se spune că era omul "cel mai cu vază din Răsărit" (v. 3). Se admite că termenul acesta se aplică teritoriului aflat la răsărit de Palestina. Astfel, aşezarea în vecinătatea Edomului nu s-ar potrivi din punct de vedere geografic. Pe de altă parte, dacă adoptăm poziţia că Moise este autorul cărţii (vezi Introducere), determinarea lui geografică ar fi fost Egiptul şi Madianul şi nu Palestina.

Nu mai există nimic altceva în carte care să ajute la identificarea Uţului. Fiii şi fiicele lui Iov locuiau într-un ţinut unde "un vânt mare de dincolo de pustie" i-a lovit (v. 19). Ei trăiau într-un ţinut cultivat, unde "boii arau şi măgăriţele păşteau lângă ei" (v. 14). Locuinţa lui Iov era într-o cetate sau în apropiere de ea (cap. 29:7). Tabloul, aşa cum este el, fragmentar, pare să fie acela al unei zone marginale de ferme şi târguri la limita deşertului. O astfel de amplasare nu ar fi neobişnuită în multe zone din Răsărit.

Iov. Ebr. 'Iyyob, pe care unii îl considera că vine din rădăcina 'ayab, şi care înseamnă "a fi ostil", "a se purta ca un vrăjmaş". De aceea, "Iov" ar putea să însemne "cel atacat". Gesenius sugerează că ideea principală a lui 'ayab ar putea fi aceea de a respira, a sufla, a pufăi, împotriva cuiva, ca o exprimare a mâniei sau a urii. Totuşi, nu se poate stabili că numele "Iov" derivă de la această rădăcină. Cu toate acestea, nu e ceva neobişnuit în Scripturi ca numele unui om să descrie caracteristice lui majore. Numele acestea erau, fără îndoială, date mai târziu în viaţă, aşa cum a fost numele "Israel" (Genesa 32:28). Numele "Iov" e necunoscut în literatura ebraică, dar apare în Scripturile de la Amarna din secolul al XIV-lea î.Hr., sub forma Ayyâb. Numele este de asemenea atestat în documente cuneiforme de la Mari, unde este scris Ayyâbum. "Iov" din Genesa 46:13 nu e din ebr. 'Iyyob, ci din Yob.

În cimitirul Rock Creek din Washington D.C. există faimoasa statuie a durerii de Augustus Saint-Gaudens. Este menită să fie întruparea întregii dureri omeneşti. Privind-o, un critic francez a spus: "Nu cunosc nici o opera atât de profundă în simţăminte, atât de înaltă în arta ei şi executată cu metode atât de simple şi atât de cuprinzătoare". Biblia are propria sa "întrupare a durerii" în persoana lui Iov. Parafrazând pe criticul de artă francez, putem spune că nu există nimic mai profund în simţăminte sau mai înalt în arta ei ca această carte.

Fără prihană. [Desăvârşit, KJV]. Cuvântul acesta nu dă de înţeles neapărat o lipsă absolută a păcatului. El înseamnă mai degrabă deplinătate, integritate, sinceritate, dar într-un sens relativ. Omul care este "desăvârşit" înaintea lui Dumnezeu este cel care a atins gradul de dezvoltare pe care Cerul îl aşteaptă de la el un anumit moment. Termenul ebraic tam este echivalent cu grecescul teleios, care adesea este tradus "desăvârşit" în Noul Testament, dar care e mai bine tradus "deplin crescut" sau "matur" (vezi 1 Corinteni 14:20, unde teleioi e tradus "oameni mari" în contrast cu "copii"). E greu de găsit un cuvânt care este potrivit ca traducere a termenului tam. Unii traducători, luându-se după LXX, au folosit cuvântul "fără prihană". Acesta nu pare suficient pentru a sugera sensul absolut de deplin şi total prezent în tam.

Curat la suflet. [Drept, KJV]. Ebr. yashar, "corect", "echilibrat", "just".

Se temea de Dumnezeu. O expresie biblică obişnuită care denotă credincioşie şi devotament faţă de Dumnezeu. Aici se urmăreşte punerea în antiteză a lui Iov, care era devotat lui Dumnezeu, cu cei care închinători ai altor dumnezei.

Se abătea. Ideea este aceea a evitării răului, a abaterii de la el, ca de o primejdie. Cele patru idei cuprinse în versetul acesta nu sunt simple repetări pentru a impresiona pe cititor că Iov era un om bun, ci ele se completează reciproc în vederea alcătuirii tabloului complet al unui caracter ieşit din comun.

2 I s-au născut şapte fii şi trei fete.

Verset ce nu a fost comentat.

3 Avea şapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de măgăriţe şi un foarte mare număr de slujitori. Şi omul acesta era cel mai cu vază din toţi locuitorii Răsăritului.

Avea. [Averea lui era, KJV]. Ebr. miqneh, "vite", din rădăcina qanah, "a strânge avere". În răsărit, averea se socotea în cea mai mare parte în vite.

Oi. Ebr. so'n, un cuvânt care se referă atât la oi, cât şi la capre. Aceste animale procurau

hrana şi îmbrăcăminte.

Cămile. Acestea înlesneau comerţul cu ţinuturi depărtate.

Măgăriţe. Animale de povară domestice obişnuite.

Foarte mare număr de slujitori. Mulţi slujitori care munceau.

4 Fiii săi se duceau unii la alţii şi dădeau, rând pe rând, câte un ospăţ. Şi pofteau şi pe cele trei surori ale lor să mănânce şi să bea împreună cu ei.

Ospăţ. Cuvântul ebraic pentru "ospăţ" provine dintr-o rădăcină care înseamnă "a bea", indicând astfel un prilej de a bea.

Pe rând. [Fiecare la ziua lui, KJV]. Mulţi şi-au închipuit că expresia aceasta s-ar putea referi la zile de naştere, deducând aceasta din cap. 3:1, unde se spune că Iov "şi-a blestemat ziua în care sa născut" ["ziua sa", KJV]. Alţii şi-au imaginat că aceşti fii petreceau în fiecare zi şi aceasta descriere este un semn al bogăţiei lor. Iar alţii au considerat că aici se face aluzie la zile de sărbătoare obişnuite. Chestiunea nu poate tranşată definitiv.

5 Şi, după ce treceau zilele de ospăţ, Iov chema şi sfinţea pe fiii săi: se scula dis-de-dimineaţă şi aducea pentru fiecare din ei câte o ardere de tot. Căci zicea Iov: „Poate că fiii mei au păcătuit şi au supărat pe Dumnezeu în inima lor.” Aşa avea Iov obicei să facă.

După ce petreceau zilele. Sau "încheiaseră circuitul". Tabloul este acela al unui ciclu de zile, venind una după alta prin rotaţie.

Sfinţea. Ca preot patriarhal al familiei, el îi "consacra" pe copiii săi. Pare că Iov îi invita pe copiii săi să vină în casa lui, unde se ţinea un fel de ceremonie religioasă.

Fiii mei au păcătuit. Pare că fiii duceau o viaţă de lux, lipsită de griji. Având o sensibilitate spirituală aparte, Iov identifica primejdiile din calea lor şi implora iertarea divină în favoarea lor. Lucru destul de ciudat păcatul de care se temea Iov la fii săi era acelaşi păcat pe care, mai târziu, el însuşi a fost ispitit să-l comită. Ei erau ispitiţi de huzur; el era ispitit de lipsuri.

Au suspinat. [Au blestemat, KJV]. Ebr. barak, de peste 200 de ori tradus "a binecuvânta". Dar aici şi în Iov 1:11; 2:5.9; 1 Regi 21:10.13, sensul cerut pare să fie exact opusul. Ca să atribuie lui barak înţelesuri contrare, mulţi savanţi preferă să privească folosirea aici ca eufemism. Alţii traduc barak prin înţelesul lui obişnuit "a binecuvânta" şi traduc termenul 'Elohim "dumnezei" în loc de "Dumnezeu", dând astfel de înţeles că fiii binecuvântau dumnezei falşi. Se pare însă că sensul este de "a blestema" şi că 'Elohim înseamnă adevăratul Dumnezeu. Cuvinte cu înţeles opus se găsesc şi în alte limbi vechi, precum egipteana.

Avea Iov obicei să facă. Literal, "toate zilele". Cu toate că era un om bogat şi influent, Iov n-a îngăduit ca răspunderile sale să-i diminueze grija pentru copiii săi, pe care îi prezenta mereu înaintea Dumnezeului său.

6 Fiii lui Dumnezeu au venit într-o zi de s-au înfăţişat înaintea Domnului. Şi a venit şi Satana în mijlocul lor.

Fiii lui Dumnezeu. LXX traduce "îngerii lui Dumnezeu". Evident, este vorba despre îngeri (vezi DA 834; GC 518; 6T456). Îngerii, ca şi oamenii, sunt fiinţe create (Coloseni 1:16) şi, în sensul acesta, fii ai lui Dumnezeu.

Într-o zi. Tradiţia iudaică sugerează că această "zi" era Anul nou iudaic. Unii traducători creştini o consideră ziua anuală a judecăţii. Nu e deloc necesar ca ziua aceasta să coincidă cu vreo sărbătoare omenească. Nu este necesar ca întâlnirile lui Dumnezeu cu fiinţele cereşti să se potrivească cu socotelile pământeşti. Fără îndoială că expresia lasă de înţeles că adunarea a fost ţinută la timpul hotărât de Dumnezeu (vezi cap. 2:1).

Înaintea Domnului. Locul nu e specificat şi prin urmare nu poate fi cunoscut. Nu pare just ca scena să fi avut loc chiar în cer, deoarece Satana nu avea voie în acel spaţiu (Apocalipsa 12:7-9; SR 26, 27). El avea acces relativ în alte lumi (vezi EW 290).

Satana. Ebr. kaśśatan, literal "vrăjmaşul". De aici vine verbul śatan, "a fi vrăjmaş" sau "a se purta ca un vrăjmaş". Verbul şi substantivul apar împreună în Apocalipsa 3:1, care, literal, spune: "vrăjmaşul stând la dreapta lui ca să i se împotrivească". Cuvântul din limba engleză "Satan" [rom. "Satana"] vine direct din ebraică. Satana nu e unul dintre "fiii lui Dumnezeu". El a venit în mijlocul lor, dar nu făcea parte dintre ei (vezi GC 518).

7 Domnul a zis Satanei: „De unde vii?” Şi Satana a răspuns Domnului: „De la cutreierarea pământului şi de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.”

De la cutreierarea. Ebr. shut, "a merge din loc în loc" sau "a hoinări". De pildă, cuvântul este folosit pentru a descrie căutarea manei (Numeri 11:8), efectuarea unui recensământ (2 Samuel 24:2) şi căutarea unui om bun (Ieremia 5:1).

Plimbarea. Compară cu expresia "potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale, ... şi caută pe cine să înghită" (1 Petru 5:8).

8 Domnul a zis Satanei: „Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană şi curat la suflet, care se teme de Dumnezeu şi se abate de la rău.”

Verset ce nu a fost comentat.

9 Şi Satana a răspuns Domnului: „Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu?

Degeaba. Ebr. chinnam, "gratis", "pentru nimic", "fără restricţie", "în zadar". Acelaşi cuvânt este folosit la cap. 2:3, unde Domnul a spus lui Satana: "tu Mă îndemni să-l pierd fără pricină"; şi din nou în cap. 9:17, unde Iov se plânge că Dumnezeu i-a înmulţit rănile "fără pricină".

Satana a insinuat că Iov Îl slujea lui Dumnezeu din motive egoiste: pentru câştigul material pe care Dumnezeu îl îngăduise să sporească ca un stimulent şi o răsplată pentru serviciul său. El a încercat să tăgăduiască faptul că adevărata religie izvorăşte din iubire şi dintr-o apreciere conştientă a caracterului lui Dumnezeu, că adevăraţilor închinători le place religia pentru ea însăşi, nu pentru răsplătire; că ei Îl slujesc pe Dumnezeu pentru că o astfel de slujire este dreaptă în ea însăşi şi nu numai pentru că cerul este plin de slavă; şi că ei Îl iubesc pe Dumnezeu pentru că este vrednic de ataşamentul şi încrederea lor şi nu numai pentru că El îi binecuvântează şi le dă fericire.

10 Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui şi tot ce este al lui? Ai binecuvântat lucrul mâinilor lui, şi turmele lui acoperă ţara.

Casa lui. Satana menţionează trei lucruri care sunt apărate: Iov însuşi, casa lui şi averile lui. Nenorocirea a lovit întâi averile lui (v. 15-17), apoi casa lui (v. 18, 19) şi, în final, pe Iov însuşi (cap. 2;7. 8).

Turmele lui. [Averea, KJV] Ebr. miqneh. Vezi la v. 3.

Acopăr. [Sporit, KJV] Ebr. paraş, "a răzbi prin", "a exploda". Paraş e folosit în expresia "teascurile tale vor geme de must" [Vor da pe dinafară, KJV] (Proverbe 3:10). Prosperitatea lui Iov era uimitoare.

11 Dar ia întinde-Ţi mâna şi atinge-Te de tot ce are, şi sunt încredinţat că Te va blestema în faţă.”

Dar. Ebr. 'ulam. Un adversativ puternic, pentru a scoate în evidenţă contrastul dintre starea fericită de acum a lui Iov şi presupusa lui atitudine în nenorocire. Textul ebraic poate fi tradus în mod accentuat: "cu siguranţă te va blestema". Vezi la v. 5 privitor la "blestem" ca traducere a cuvântului barak.

12 Domnul a zis Satanei: „Iată, îţi dau pe mână tot ce are, numai asupra lui să nu întinzi mâna.” Şi Satana a plecat dinaintea Domnului.

Pe mână. [În puterea ta, KJV]. Dumnezeu a acceptat provocarea. El n-a mai ocrotit averile lui Iov, îngăduind-i acestuia să demonstreze că el face faţă testului. Domnul dorea să arate că oamenii îl vor sluji din iubire curată. A fost necesar să dovedească nedreaptă susţinerea sarcastică a lui Satana. Totuşi prin toată această situaţie, Dumnezeu avea să-şi îndeplinească planurile harului Său (vezi DA 471).

13 Într-o zi, pe când fiii şi fiicele lui Iov mâncau şi beau vin în casa fratelui lor cel întâi născut,

Într-o zi. Vezi la v. 6; cf. cap. 2:1. Aceste trei pasaje, care încep cu aceeaşi formulă legată de timp, prezintă cadrul a trei scene succesive. Prima şi a treia dintre ele au avut loc într-un loc necunoscut, poate în spaţiul ceresc (vezi la v. 6), cea în discuţie acum, pe pământ. Scena începe cu una dintre petrecerile obişnuite ale copiilor lui Iov, de astă-dată acasă la fratele cel mai mare. Viaţa copiilor este fericită şi lipsită de griji, a lui Iov, liniştită.

14 a venit la Iov un sol, care a zis: „Boii arau şi măgăriţele păşteau lângă ei.

Arau. Aceasta indică faptul că ziua nu era o sărbătoare generală.

15 Şi s-au aruncat nişte Sabeeni asupra lor, i-au luat şi au trecut pe slujitori prin ascuţişul sabiei. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de ştire.”

Sabeeni. Poate descendenţi ai lui Cuş (Genesa 10:7), sau ai lui Abraam prin Chetura (Genesa 25:3). Sabeenii au fost identificaţi ca locuind în diferite părţi ale Arabiei. Prin urmare, amplasarea ţării Uţ (vezi la v. 1) nu poate fi determinată prin localizarea sabeenilor.

16 Pe când vorbea el încă, a venit un altul şi a zis: „Focul lui Dumnezeu a căzut din cer şi a aprins oile şi pe slujitorii tăi şi i-a ars de tot. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de ştire.”

Focul lui Dumnezeu. LXX omite "lui Dumnezeu". Mulţi comentatori consideră că focul acesta a fost un fulger, dar o asemenea susţinere nu este necesară. Indiferent care a fost agentul care a produs distrugerea, cei din vechime l-ar fi recunoscut ca venind de la Dumnezeu. Faptele marii lupte, aşa de evident demonstrate în experienţa prezentă nu erau înţelese, iar oamenii Îi atribuiau lui Dumnezeu ce adesea era acţiunea vrăjmaşului. Chiar şi când uneltirile pline de răutate ale lui Satana sunt date pe faţă, întâmplări pe care Dumnezeu doar le îngăduie Îi sunt adesea atribuite Lui.

17 Pe când vorbea el încă, a venit un altul şi a zis: „Nişte Haldei, înşiraţi în trei cete, s-au aruncat asupra cămilelor, le-au luat şi au trecut pe slujitori prin ascuţişul sabiei. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de ştire.”

Haldeeni. Ebr. Kaśdim. LXX zice "călăreţii", dar aceasta e probabil interpretativă ca să indice faptul că traducătorii au considerat că cetele rătăcitoare ale kaśdinilor foloseau cavalerie. S-au aruncat. Sau "au atacat". Astfel de incursiuni a fost întotdeauna la ordinea zilei în Arabia şi în alte părţi ale Orientului apropiat.

18 Pe când vorbea el încă, a venit un altul şi a zis: „Fiii tăi şi fiicele tale mâncau şi beau vin în casa fratelui lor întâi născut.

Verset ce nu a fost comentat.

19 Şi deodată, a venit un vânt mare de dincolo de pustiu şi a izbit în cele patru colţuri ale casei: casa s-a prăbuşit peste tineri, şi au murit. Şi am scăpat numai eu, ca să-ţi dau de ştire.”

De dincolo de pustie. Expresia pare să descrie un vânt care sufla peste deşert şi a venit cu toată forţa asupra locuitorilor ţinutului. Prima şi a doua tragedie au fost comise de oameni plecaţi după pradă - sabeeni şi haldeeni. Tragedia a doua şi a patra au venit ca rezultat al vântului şi al focului - agenţi care nu sunt sub controlul omului.

Tineri. Ebr. ne'arim, literal, "băieţi", "tineri". Se pot înţelege prin această expresie vârste cuprinse între perioada copilăriei (Exod 2:6) şi a tinereţii. Ne'arim este tradus "slujitori" în Iov 1:15,16,17. În v. 19 se referă la fii şi fiice (v. 18) şi pe slujitorii care-i serveau.

Iov n-a avut ocazia să-şi revină în urma nenorocirilor. Violenţa tragediilor era accentuată de nemiloasa succesiune în timp a evenimentelor. În doar câteva minute toată lumea lui s-a prăbuşit.

20 Atunci Iov s-a sculat, şi-a sfâşiat mantaua şi şi-a tuns capul. Apoi, aruncându-se la pământ, s-a închinat

Şi-a sfâşiat mantaua. Gestul obişnuit al durerii (vezi Genesa 37:29.34; 44:13; 1Regi 21:27; Isaia 15:2; Ieremia 47:5).

S-a închinat. Ebr. shachah, "a se pleca până la pământ", "a se prosterna". Iov ar fi putut să-i blesteme pe sabeeni şi pe haldeeni. El ar fi putut să blesteme focul şi vântul. Ar fi putut să-L blesteme pe Dumnezeu care a îngăduit asemenea catastrofe. El însă "s-a închinat". Compară cu experienţa lui David, care după moartea fiului său "s-a dus în casa Domnului şi s-a închinat" (2 Samuel 12:20).

21 şi a zis: „Gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în sânul pământului. Domnul a dat şi Domnul a luat – binecuvântat fie Numele Domnului!”

Mă voi întoarce. Limbajul de aici nu trebuie forţat. Este poezie, nu proză. Este doar un fel poetic de a spune că omul părăseşte lumea acesta tot aşa de gol şi neajutorat, cum a intrat în ea. Iov nu a vorbit aici în limbajul tehnic al teologiei, metafizicei sau fiziologiei.

Domnul a dat. Afirmaţia aceasta a devenit expresia clasică a resemnării creştine. Chiar de la căderea în păcat, Satana a defăimat caracterul lui Dumnezeu. Mai rău, el a căutat să facă să pară că acţiunile rele pe care el le face să fie puse în socoteala lui Dumnezeu (vezi GC 534).

Binecuvântat. Purtarea lui Iov era o tăgăduire impresionantă a insinuării lui Satana (v. 11). La întrebarea: "Se teme Iov de Dumnezeu fără să aibă în vedere un câştig egoist?", Iov a răspuns: "Da." Satana a rămas perplex. El văzuse pe mulţi care L-au blestemat pe Dumnezeu în împrejurări asemănătoare, dar atitudinea lui Iov era inexplicabilă.

Focul s-a dezlănţuit peste parohia unui pastor german, distrugând casa lui şi casa enoriaşilor lui. Apoi moartea a cerut pe soţia şi pe copii lui. Boala l-a doborât; apoi a fost lovit de orbire. Sub aceasta avalanşă de suferinţe, el a dictat aceste cuvinte:

"Isuse, cum vrei Tu!

Să fie voia Ta!

Cu drag eu mă încred

Doar in iubirea Ta."

22 În toate acestea, Iov n-a păcătuit deloc şi n-a vorbit nimic necuviincios împotriva lui Dumnezeu.

N-a vorbit nimic necuviincios împotriva lui Dumnezeu. [N-a învinuit nebuneşte pe Dumnezeu, KJV]. Expresia în ebraică este idiomatică. Literal, "n-a pus în seama lui Dumnezeu tiphlah". Tiphlah pare să se refere la ceea ce nu este în armonie cu caracterul lui Dumnezeu. În reacţia lui la primele nenorociri abătute asupra lui, Iov n-a spus nimic ce ar fi putu să regrete mai târziu; el nu s-a înjosit plângându-şi de milă şi jelindu-se, ci şi-a păstrat capul sus când alţi oameni ar fi căzut zdrobiţi sub povara loviturilor care veneau din toate părţile.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 6 �

DA 834; GC 518

7 �

MYP 51; 1T 341; 5T 294

8-12 �

Ed 155

9.10 �

GC 513

10 �

GC 589

12 �

3T 311

12-19 �

GC 589

21 �

LS 253; 1T 110, 111