1 Iona s-a rugat Domnului Dumnezeului său din pântecele peștelui

Iona s-a rugat. Rugăciunea descrie experienţa lui Iona pe când se afla în pântecele peştelui. Ea recunoaşte izbăvirea ca pe un fapt împlinit. Pasajele care vorbesc despre rugăciunea ascultată şi despre izbăvire sunt probabil expresii ale puternicei credinţe în izbăvire a lui Iona şi ale asigurării divine care poate i se va fi dat că viaţa lui avea să fie cruţată.

În rugăciunea lui Iona există aluzii la anumiţi Psalmi. Cei mai mulţi învăţaţi moderni atribuie acestor psalmi o dată postexilică; ca urmare, ei au atribuit o dată postexilică şi cărţii lui Iona. Totuşi, aceia care susţin că autorii acestor psalmi au fost preexilici (vezi introducerea la psalmii în cauză; de asemenea Vol. III, p. 617), nu au nici o dificultate în ce priveşte datarea cărţii lui Iona în timpul sau înainte de timpul lui Ieroboam II (vezi p. 995), când, potrivit cu 2Regi 14,25, a trăit Iona. Aluziile arată că Iona, ca un israelit evlavios, era familiar cu limbajul psalmilor.

Ori de câte ori sunt în nevoie copiii lui Dumnezeu au privilegiul scump de a apela la El pentru ajutor. Indiferent cât de nepotrivit ar fi locul, urechea îndurătoare a lui Dumnezeu este deschisă la strigătul lor. Oricât de pustiu şi întunecat ar fi locul, el poate fi transformat într-un templu veritabil prin rugăciunea copilului lui Dumnezeu.


2 și a zis: „În strâmtorarea mea am chemat pe Domnul, și m-a ascultat; din mijlocul Locuinței morților am strigat, și mi-ai auzit glasul.

În strâmtorarea mea. Compară strigătul psalmistului (Psalmi 18,6; 120,1). Ca şi fiul risipitor (Luca 15,17), Iona, în starea lui nenorocită şi disperată, şi-a venit în fire, pentru a recunoaşte deplina lui vulnerabilitate, nebunia lui demonstrată în răzvrătirea împotriva voinţei lui Dumnezeu şi nevoia lui după izbăvirea divină.

M-a ascultat. Compară Psalmi 50,15; 107,6. Locuinţei morţilor. Ebr. she’ol, locuinţa figurată a celor morţi (vezi comentariul la Proverbe 15,11). Mi-ai auzit glasul. Vezi comentariul la v. 1.


3 Și totuși mă aruncaseși în adânc, în inima mării, și râurile de apă mă înconjuraseră; toate valurile și toate talazurile Tale au trecut peste mine.

Mă aruncasei. Sau, m-ai aruncat.

În adânc. Iona oferă o descriere poetică vie a experienţei sale chinuitoare.

Valurile. Compară Psalmi 42,7; 88,6.7.


4 Ziceam: „Sunt lepădat dinaintea ochilor Tăi! Dar iarăși voi vedea Templul Tău cel sfânt.”

Ziceam. Compară Psalmi 31,22.

Iarăşi voi vedea. LXX pune aceasta în forma unei întrebări: Oare voi mai privi eu din nou spre Templul Tău cel sfânt? O schimbare în vocalizare duce la aceleaşi cuvinte şi în ebraică. Întrebarea pare preferabilă întrucât contextul arată că la punctul acesta nădejdea nu se fixase.

Templul Tău cel sfânt. Compară 1Regi 8,30; Psalmi 18,6; 28,2; Daniel 6,10.


5 Apele m-au acoperit până aproape să-mi ia viața, adâncul m-a învăluit, papura s-a împletit în jurul capului meu.

Viaţa. Ebr. nephesh, aici probabil în sensul de viaţă (vezi comentariul la Psalmi 16,10). Adică, apele l-au împresurat aproape până acolo ca să-i ia viaţa (comp. Psalmi 69,1.2).

Papura s-a împletit. Este îndoielnic dacă limbajul extrem de poetic de aici ar trebui să fie interpretat literal în felul acesta. Iona descrie soarta cuiva aruncat în adâncuri şi astfel cu un dramatism viu îl descrie împodobit cu un turban de ierburi marine.


6 M-am coborât până la temeliile munților, zăvoarele pământului mă încuiau pe vecie; dar Tu m-ai scos viu din groapă, Doamne Dumnezeul meu!

La temeliile. Literal, despărţiturile, probabil însemnând temeliile.

Pământului. Ebr. ’eret, care este tradus de obicei cu ţară, mai degrabă decât cu pământ. Iona poate că aici se gândeşte la ţinutul she’ol (vezi comentariul la v. 2), care îşi trage zăvoarele înapoia acelora care intră acolo. Lui i se părea că urma să fie acolo pe vecie. Lucrul acesta nu implică faptul că Iona nu credea într-o înviere viitoare. Cuvântul tradus aici pe vecie, le’olam, denotă un timp care se extinde în viitorul nedefinit. Uneori înseamnă veşnicie; alteori durata este limitat de împrejurări (vezi comentariul la Exod 21,6). LXX îl ataşează pe le’olam la zăvoare: Mam pogorât în pământ, ale cărui zăvoare sunt bariere veşnice.

Din groapă. Ebr. shachath, groapă, adesea folosit sinonim cu Ishe’ol pentru a simboliza tărâmul celor morţi (vezi comentariul la Proverbe 15,11).

-6-


7 Când îmi tânjea sufletul în mine, mi-am adus aminte de Domnul, și rugăciunea mea a ajuns până la Tine, în Templul Tău cel sfânt.
8 Cei ce se lipesc de idoli deșerți îndepărtează îndurarea de la ei.

Idoli deşerţi. Sau Deşertăciuni mincinoase. Iona contrastează fericita lui experienţă cu soarta acelora care se închină la idoli (vezi Psalmi 31,6).

Îndurare. Ebr. chesed (vezi Nota Adiţională la Psalmul 36). După unii, Iona se referă la unicul Dumnezeu adevărat; după alţii, se referă la faptele de bunătate şi de iubire ale lui Dumnezeu pe care le arată faţă de toţi oamenii (vezi Psalmi 145,8.9; Isaia 55,3; Fapte 14,15-17).


9 Eu însă Îți voi aduce jertfe cu un strigăt de mulțumire, voi împlini juruințele pe care le-am făcut. Mântuirea vine de la Domnul.”

Jertfe. Vezi Psalmi 50,14; Eclesiastul 5,4.5.

Mântuirea. Compară Psalmi 3,8; Apocalipsa 7,10


10 Domnul a vorbit peștelui, și peștele a vărsat pe Iona pe pământ.

A vorbit. Dumnezeu stăpâneşte fiinţele pe care le-a creat. Cunoaşterea acestui fapt fundamental ne întăreşte împotriva falselor teorii despre Dumnezeu, care ori Îl fac supus legilor naturale ori Îl fac o parte inseparabilă, ineluctabilă a naturii însăşi. Concepţia biblică despre Dumnezeu este că El este Creatorul naturii, Acela care, separat de ea, dirijează şi susţine universul, Cel care este deasupra tuturor lucrurilor (vezi Iov 38; 39; Psalmul 19; Coloseni 1,12-17; Apocalipsa 14,7).

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1, 2 PK 268

3–9PK 269