1 Căci iată că în zilele acelea și în vremurile acelea, când voi aduce înapoi pe prinșii de război ai lui Iuda și ai Ierusalimului,

Voi aduce înapoi pe prinşii de război. Expresia aceasta poate descrie o reîntoarcere din robie reală sau poate fi folosită metaforic pentru a descrie o reîntoarcere a prosperităţii (vezi comentariul la Psalmi 14,7; vezi Introducerea la Psalmul 126). Dacă cartea lui Ioel a fost scrisă cu puţin timp înainte de captivitatea babiloniană (vezi p. 21), probabil că aici avem o referire la reîntoarcerea din ţara aceea. Expresia este obişnuită în Ieremia şi este folosită în sensul acesta (cap. 30,3.18; 31,23; 32,44; 33,7).

Descrierea reîntoarcerii se face în termenii modului în care făgăduinţele lui Dumnezeu s-ar fi împlinit dacă naţiunea lui Israel ar fi conlucrat cu Dumnezeu (vezi p. 27-30; vezi comentariul la Ezechiel 37,1). Prosperitatea lui Israel ar fi stârnit vrăjmăşia naţiunilor care aici sunt reprezentate ca şi cum ar fi adunate de către Dumnezeu în valea lui Iosafat. Această profeţie se alătură celei din Ezechiel 38, unde Gog şi cetele lui sunt reprezentaţi ca aduşi împotriva Ierusalimului, iar acolo judecaţi (vezi Zaharia 14,1-3). Aplicarea acestei profeţii la viitor trebuie făcută pe temeiul revelaţiei nou-testamentare (vezi comentariul la Ezechiel 38,1; vezi p. 30).


2 voi strânge pe toate neamurile și le voi coborî în valea lui Iosafat. Acolo, Mă voi judeca cu ele pentru poporul Meu, pentru Israel, moștenirea Mea, pe care l-au risipit printre neamuri, împărțind între ele țara Mea.

Valea lui Iosafat. Numele apare doar aici, dar pe vremea lui Eusebiu (secolul IV), el era folosit pentru Valea Chedron, depresiunea dintre Ierusalim şi Muntele Măslinilor, situată la răsărit de Ierusalim. Totuşi, nu există nici o dovadă că înainte valea ar fi fost întotdeauna numită astfel. Numele pare să fi fost ales datorită semnificaţiei sale, Iosafat însemnând Iehova a judecat, sau Iehova judecă. Vezi şi GC 32.

Unii au încercat să lege această vale de Valea Beraca, locul biruinţei lui Iuda asupra forţelor unite ale lui Amon, Moab şi Muntelui Seir (2Corinteni 20,1-30). Totuşi, valea respectivă se afla în pustia Tecoa (2Cronici 20,20), un oraş la 10 mile (16 km.) sud de Ierusalim, probabil Wadi el-’Arrub, la sud de Tecoa. Distanţa acestui loc de Ierusalim pare să fie contra echivalării Văii Beraca cu Valea lui Iosafat.

Mă voi judeca. Ebr. shaphat, care, în forma întâlnită aici, înseamnă a intra într-o controversă legală. Shaphat constituie ultima parte a numelui Iosafat.

Un popor al lui Israel redeşteptat spiritual şi conlucrând cu planul lui Dumnezeu s-ar fi bucurat de favoarea şi de protecţia Cerului. Binecuvântările făgăduite pe timpul Exodului (Deuteronom 28,1-14), s-ar fi împlinit chiar dacă cu întârziere. Naţiunea iudaică ar fi devenit o minune de prosperitate şi ar fi convertit mulţimi la Dumnezeul adevărat. O dată cu creşterea numerică, Israel şi-ar fi lărgit hotarele până când ar fi cuprins toată lumea (vezi COL 290). Fireşte că un astfel de curs al lucrurilor ar fi stârnit mânia neamurilor păgâne. Sub conducerea Satanei, aceste naţiuni s-ar fi unit pentru a zdrobi statul prosper, iar Dumnezeu ar fi intervenit (vezi p. 30).

O dată cu eşecul iudeilor, ne îndreptăm către împlinirea acestor profeţii în principiu, în biserica creştină (vezi comentariul la Ezechiel 38,1). Lupta descrisă aici va îmbrăca forma unei încercări disperate din partea diavolului, în ultimul ceas al pământului, de a distruge adevărata biserică a lui Dumnezeu. După cum el [Satana] a influenţat neamurile păgâne să-l nimicească pe Israel, tot aşa, în viitorul apropiat el va aţâţa puterile nelegiuite ale pământului să distrugă poporul lui Dumnezeu. (9T 231; comp. 5T 524; GC 656; 6T 18, 19, 395). Din nou, Dumnezeu va interveni în favoarea poporului Său, iar la a doua venire a lui Hristos îi va distruge pe cei nelegiuiţi (Apocalipsa 19,19-21), pentru ca după 1000 de ani să-i anihileze (Apocalipsa 20,9-15).


3 Au tras la sorți pentru poporul Meu; au dat un flăcău pe o curvă și au vândut fata pe vin, și l-au băut.

Au tras la sorţi. Împărţirea robilor prin tragere la sorţi pare să fi fost o practică obişnuită în războaiele din vechime. Compară Obadia 11; Naum 3,10.


4 Ce vreți voi cu Mine, Tirule și Sidonule, și toate ținuturile filistenilor? Vreți să-Mi răsplătiți vreo faptă sau să faceți ceva împotriva Mea? Iute, fără zăbavă, voi întoarce faptele voastre asupra capului vostru.

Ce vreţi voi cu Mine? Literal Ce Îmi sunteţi voi? Dumnezeu se identifică cu poporul Său (vezi Matei 10,40; 25,40.45). Tirule. Tirul şi Sidonul erau două cetăţi importante ale Feniciei (vezi Vol. II, p. 67-69; vezi comentariul la Ezechiel 26,2; 28,21).


5 Mi-ați luat argintul și aurul, și cele mai bune odoare ale Mele și le-ați dus în templele voastre.

Mi-aţi luat argintul. Dumnezeu considera bogăţia lui Israel ca fiind a Sa.


6 Ați vândut pe copiii lui Iuda și ai Ierusalimului copiilor grecilor, ca să-i depărtați din țara lor.

Aţi vândut. Fenicienii şi filistenii erau vestiţi negustori de sclavi (vezi Ezechiel 27,13).

Ca să-i depărtaţi. Aici, probabil, o expresie a rezultatului. Ca rezultat al comerţului cu sclavi întreprins de fenicieni şi filisteni, mai ales pentru câştig, iudeii ajunseseră să fie extrem de dispersaţi.


7 Iată că îi scol în locul în care i-ați vândut și voi întoarce fapta voastră asupra capului vostru.

Îi scol. Literal, trezesc, stârnesc.


8 Voi vinde copiilor lui Iuda pe fiii și fiicele voastre, și ei îi vor vinde sabeenilor, un neam depărtat; căci Domnul a vorbit.”

Sabeenilor. Un popor din sud-vestul Arabiei faimos pentru îndeletnicirea cu negustoria.


9 Vestiți aceste lucruri printre neamuri: pregătiți războiul! Treziți pe viteji! Să se apropie și să se suie toți oamenii de război!

Neamuri. Ebr. goyim, naţiuni. Versetele 9-17 se întorc la tema versetului 2. Subiectul este dezvoltat şi descris cât se poate de viu. Aşa cum se observa în comentariul la v. 2, descrierea unui conflict literal este în termenii modului în care s-ar fi desfăşurat evenimentele dacă naţiunea lui Israel şi-ar fi împlinit misiunea încredinţată ei de Dumnezeu. Aplicaţia la zilele de pe urmă trebuie să se facă în termenii informaţiilor oferite de scriitori inspiraţi ulteriori care au arătat modul în care evenimente care s-ar fi putut împlini cu Israelul literal, vor fi împlinite cu privire la Israelul spiritual (vezi comentariul la v. 2; vezi p. 35, 36).

Pregătiţi. Ebr. qadash, literal a sfinţi. Qadash mai apare şi în cap. 1,14 (vezi comentariul la acest verset).

Treziţi. Ebr. ’ur, a stârni, a aţâţa. Pentru o aplicaţie în principiu la aţâţarea puterilor nelegiuite ale pământului, pentru a-l distruge pe poporul lui Dumnezeu, vezi comentariul la v. 2. Va mai fi o aţâţare a nelegiuiţilor la finele mileniului, când diavolul îl face pe cel slab tare şi îi insuflă pe toţi cu propriul spirit şi propria tărie ca să atace Noul Ierusalim (GC 663; vezi comentariul la Isaia 24,22).

Comentatorii adventişti au văzut, în general, în această profeţie o previziune nu doar a evenimentelor culminante legate de marea zi a Domnului, dar şi a activităţilor militare internaţionale din zilele finale ale istoriei pământului. Retragerea treptată a Duhului lui Dumnezeu în aceste zile de pe urmă face loc unei intensificări corespunzătoare a activităţii satanice menită să-i împingă pe oameni să se distrugă unii pe alţii. Procesul acesta va ajunge la apogeul său chiar înainte de venirea Fiului omului pe norii cerului.


10 Fiarele plugurilor voastre prefaceți-le în săbii, și cosoarele, în sulițe! Cel slab să zică: „Sunt tare!”

Fiarele plugurilor. Resursele economice şi industriale ale naţiunilor vor fi folosite în scopuri războinice. Tare. Ebr. gibbor, un viteaz, un războinic.


11 Grăbiți-vă și veniți, toate neamurile dimprejur, și strângeți-vă! Acolo coboară, Doamne, pe vitejii Tăi!

Strângeţi-vă. Cu privire la împlinirea condiţionată faţă de Israelul literal vezi p. 30. Cu privire la împlinirea faţă de Israelul spiritual vezi comentariul la v. 2. Oamenii de război. Ebr. gibborim (vezi comentariul la versetul 10).


12 „Să se scoale neamurile și să se suie în valea lui Iosafat! Căci acolo voi ședea să judec toate neamurile dimprejur.

Să se scoale neamurile. Vezi comentariul la v. 9.

Valea lui Iosafat. Vezi comentariul la v. 2

Judec. Vezi p. 30. Vezi comentariul la v. 2.


13 Puneți mâna pe seceră, căci secerișul este copt! Veniți și călcați cu picioarele, căci linurile sunt pline, și tocitorile dau peste ele! Căci mare este răutatea lor!”

Secerişul este copt. Se pare că sunt folosite două imagini prin care se descrie judecata asupra naţiunilor: 1) coacerea recoltei de grâne şi 2) culesul viei şi călcarea în teasc a strugurilor. Unii consideră că numai o imagine este intenţionată, că secera reprezintă cosorul de tăiat şi că secerişul reprezintă strângerea recoltei de struguri, care avea loc în jurul lui septembrie. Compară tabloul secerişului aşa cum îl descrie Ioan în Apocalipsa 14,14-20.

Tocitorile. Ebr. yeqabim, prese de vin.


14 Vin grămezi-grămezi în valea judecății, căci ziua Domnului este aproape, în valea judecății.

Judecăţii. Ebr. charus, un cuvânt cu mai multe definiţii posibile. Contextul este acela care determină sensul în fiecare caz în parte. Rădăcina lui charus este charas, care înseamnă a decide, a determina, a fixa, a stabili. Charus poate fi participiul trecut al lui charas şi, prin urmare, poate însemna hotărâre în sensul că soarta naţiunilor nelegiuite este în curs de a fi hotărâtă. Să observăm, totuşi, că hotărârea la care se face aici referire Îi aparţine lui Iehova ca judecător (vezi comentariul la v. 2 şi 12), şi nu acelora care sunt judecaţi. Altfel spus, timpul lor har este deja încheiat. Acum este ziua Domnului (vezi comentariul la Isaia 13,6). LXX zice valea pedepsirii, sau răzbunării.

Charus poate fi şi adjectiv şi substantiv. Ca atare, poate să însemne auriu (Psalmi 68,13), şanţ (Daniel 9,25), harnici (Proverbe 10,4), având o tăietură (tradusă ciuntă Levitic 22,22), sau unealtă de treierat (Iov 41,30; Isaia 28,27). Din aceste sensuri numai unealtă de treierat se potriveşte cu contextul. Unii preferă traducerea aceasta. Imaginea este, atunci, a unei văi în care nelegiuiţii sunt treieraţi.

Cuvintele expresiei valea hotărârii au fost adesea folosite pentru a descrie mulţimile pământului, ale căror destine personale atârnă în cumpănă. Cu toate că cuvintele ar putea fi împrumutate şi aplicate astfel, ar trebui să se ţină seama că nu aceasta este aplicaţia primară a textului, cea intenţionată de Inspiraţie.


15 Soarele și luna se întunecă, și stelele își pierd strălucirea.

Se întunecă. Sau Se va întuneca. Cu privire la semnele fizice care vor însoţi Ziua Domnului, vezi comentariul la cap. 2,10; comp. EW 41;


16 Domnul răcnește din Sion, glasul Lui răsună din Ierusalim, de se zguduie cerurile și pământul. Dar Domnul este scăparea poporului Său și ocrotirea copiilor lui Israel.

Răcneşte din Sion. Compară Amos 1,2; vezi comentariul la Ezechiel 38,18-23. Se zguduie. Pentru aplicarea acestor profeţii la viitor, vezi comentariul la v. 2; comp. Apocalipsa 16,17.18; PP 341.

Scăparea. Ebr. machaseh, refugiu, adăpost. Judecata asupra vrăjmaşilor lui Iuda înseamnă eliberare pentru poporul lui Dumnezeu. Aşa va fi când puterile nelegiuite ale pământului sub influenţa lui Satana vor căuta să distrugă rămăşiţa credincioasă (Apocalipsa 13,15). Dumnezeu va interveni ca să-Şi elibereze poporul (vezi EW 272, 273).


17 „Și veți ști că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru care locuiește în Sion, muntele Meu cel sfânt. Ierusalimul însă va fi sfânt, și nu vor mai trece străinii prin el.”

Veţi şti. Din cauza nenorocirilor care se abătuseră asupra naţiunii iudaice, mulţi ajunseseră să pună sub semnul întrebării planurile milostive ale lui Dumnezeu. Dar Domnul a declarat că Îşi va descoperi marea Lui putere în eliberarea poporului Său. Astfel, caracterul Său şi planul Lui binefăcător vor fi pe deplin îndreptăţite înaintea locuitorilor pământului (vezi comentariul la Ezechiel 6,7; 38,23; comp. Ezechiel 39,22.28).

Trece prin el. Este vorba de aceia cu scopuri nelegiuite. Străinii, care se alipesc de Domnul vor fi, fără îndoială, bine veniţi (Isaia 56,6). Scopul lui Dumnezeu este ca orice făptură să vină cu regularitate să I se închine (Isaia 66,23).

Tabloul este al Ierusalimului aşa cum ar fi putut să fie (vezi comentariul la Isaia 65,17). Când Noul Ierusalim coboară de la Dumnezeu din cer (Apocalipsa 21,2), Satana şi oastea cea mare care este cu el va căuta să invadeze Sfânta Cetate, dar ei vor pieri chiar cu ocazia acestei strădanii (Apocalipsa 20,9).


18 În vremea aceea, va picura must din munți și va curge lapte din dealuri, toate pâraiele lui Iuda vor fi pline de apă. Un izvor va ieși, de asemenea, din Casa Domnului și va uda valea Sitim.

În vremea aceea. Versetele 18-21 descriu situaţia care ar fi urmat judecăţii adusă asupra vrăjmaşilor Ierusalimului dacă Israel ar fi fost credincios. Descrierea aceasta se alătură aceleia prezentate în cap. 40-48 din Ezechiel şi Zaharia 14. În cele din urmă ar fi urmat reînnoirea completă a pământului (vezi comentariul la Isaia 65,17; Ezechiel 38,1; 40,1; vezi p. 29, 30).

Un izvor. Vezi Ezechiel 47,1-12. Vezi comentariul la Ezechiel 40,1 cu privire la principiile de interpretare.

Valea Sitim. Literal valea salcâmilor. Era un Sitim în Moab, faţă în faţă cu Ierihonul, unde copii lui Israel au poposit înainte de a intra în ţara Canaan (Numeri 25,1; comp. Numeri 22,1). Este îndoielnic, totuşi, dacă aceasta este regiunea la care se face referire aici. O comparaţie cu Ezechiel 47,1-12 sugerează că este posibil ca valea aceasta să fi fost Chedronul cu albiile sale seci.


19 „Egiptul va ajunge pustiu, Edomul va ajunge un pustiu sterp, din pricina silniciei făcute împotriva copiilor lui Iuda, al căror sânge nevinovat l-au vărsat în țara lor.

Pustiu. Vezi comentariul la v. 18.

Din pricina silniciei. Vezi p. 30.


20 Dar Iuda va fi veșnic locuit, și Ierusalimul, din neam în neam.

Veşnic. Locuirea anterioară în Canaan, cu toate că se intenţionase să fie permanentă, a fost întreruptă datorită eşecului poporului de a conlucra cu planul Cerului. Poporul zidise case, dar străinii le-au locuit. Acum, li se oferea din nou făgăduinţa permanenţei (vezi comentariul la Isaia 65,21). Dacă captivitatea şi-ar fi împlinit menirea de a disciplina şi dacă exilaţii reveniţi ar fi continuat să împlinească planul divin, locuirea ar fi fost permanentă.


21 Le voi răzbuna sângele pe care nu l-am răzbunat încă, dar Domnul va locui în Sion.”

Răzbuna. Ebr. naqah, a achita, a socoti scutit de pedeapsă. În planul evangheliei o astfel de achitare are loc prin atribuirea neprihănirii lui Hristos (vezi comentariul la cap. 2,23).

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 14 4T 446; 6T 406 16 DA 780; EW 15, 272, 285; PP 340, 341; 1T 184