Ieremia 45

1 Cuvântul pe care l-a spus prorocul Ieremia către Baruc, fiul lui Neriia, când a scris într-o carte cuvintele acestea, după spusele lui Ieremia, în al patrulea an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, sună astfel:

Baruc. În acest capitol ne este oferită o imagine interioară a caracterului credinciosului scrib al lui Ieremia (vezi p. 343).

Al patrulea an al lui Ioiachim. În acord cu această dată, cap. 45 vine după cap. 36 (vezi cap. 36,4; vezi comentariul la cap. 36,1).

2 Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel despre tine, Baruc:

Verset ce nu a fost comentat.

3 „Tu zici: „Vai de mine! Căci Domnul a adus întristare peste durerea mea; îmi sleiesc puterile suspinând, şi nu găsesc odihnă!”

Vai de mine! Cu profetul Ieremia aflat la închisoare, iar regele şi sfetnicii săi neluând aminte la soliile profetului, Baruc cunoaşte descurajarea. Ambiţia lui de a ajunge să ocupe un post important într-un stat Iudaic reînviat (v.5) părea spulberată datorită evidentei nereuşite a străduinţelor lui Ieremia. Prorocul putea să aibă o înţelegere plină de simpatie faţă de simţămintele secretarului şi să-l ajute, deoarece şi el trecuse prin amare dezamăgiri (capitolele 15,10-21; 20,7-18). Baruc, ca toţi oamenii, avea nevoie să aştepte şi amarul, ca şi dulcele, înfrângerea ca şi prosperitatea (vezi Iov 2,10).

4 Spune-i: „Aşa vorbeşte Domnul: „Iată că ce am zidit voi dărâma; ce am sădit voi smulge, şi anume ţara aceasta.

Verset ce nu a fost comentat.

5 Şi tu umbli după lucruri mari? Nu umbla după ele! Căci iată, voi aduce nenorocirea peste orice făptură, zice Domnul, dar ţie îţi voi da ca pradă de război viaţa ta, în toate locurile unde vei merge.”

Nu umbla după ele. Nici un succes pământesc nu putea să fie atât de important pentru Baruc ca lucrarea pe care Dumnezeu dorea ca el să o facă. Fiecare are un loc în marele plan al lui Dumnezeu, pe care numai el îl poate împlini.

Îţi voi da… viaţa ta. Dumnezeu mângâie pe Baruc, scribul, cu făgăduinţa că El îi va fi îndurător. În viu contrast cu răzbunarea şi răsplata divină, care urma să se coboare peste ţara aceasta a Iudei (v. 4) şi răul care urma să vină peste orice făptură datorită invaziei Babiloniene (2Regi 25), viaţa lui Baruc urma să fie ocrotită de Dumnezeu. Cea mai mare parte a poporului nu avea să beneficieze de o astfel de asigurare, ci urma să piară mizerabil în distrugerea Ierusalimului.

Ca pradă în război. Vezi comentariul la cap. 39,18.

În toate locurile. Aceste cuvinte arată clar că viitorul lui Baruc urma să fie unul de rătăcire şi exil. Ştim, că el a coborât în Egipt (vezi cap. 43,5-7). Tradiţia spune, că el a murit fie în Egipt sau în Babilon.

Comentariile lui Ellen G. White 5 MH 476