Ieremia 44

1 Iată cuvântul spus lui Ieremia cu privire la toţi iudeii care locuiau în ţara Egiptului la Migdol, la Tahpanes, la Nof şi în ţara Patros:

În ţara Egiptului. Această solie de la Dumnezeu a venit probabil la câţiva ani după ce au avut loc evenimentele cap. 43 (vezi comentariul la cap. 44,15). Cele trei cetăţi numite erau fără îndoială locuri unde se stabiliseră emigranţii din Iudeea.

Migdol. Poate Tell el-Heir, un oraş cam la 17,6 km de sud de Pelusium.

Tahpanes… nof. Vezi comentariul la cap. 2,16.

Patros. O regiune sau ţară, nu o cetate. Era un nume general pentru Egiptul sudic sau de sus (vezi Vol. III, p. 81).

2 Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Aţi văzut toate nenorocirile pe care le-am adus asupra Ierusalimului şi asupra tuturor cetăţilor lui Iuda: iată că astăzi ele nu mai sunt decât nişte dărâmături şi nimeni nu mai locuieşte în ele,

Aţi văzut toate nenorocirile. Începând cu un apel la propria lor experienţă personală, Dumnezeu nădăjduia să convingă pe iudei că propriile lor necazuri şi nenorociri fuseseră cauzate de apostazia lor de la cultul adevăratului Dumnezeu (vezi v. 3).

3 din pricina răutăţii cu care au lucrat ca să Mă mânie, ducându-se să tămâieze şi să slujească altor dumnezei, care nu erau cunoscuţi nici de ei, nici de voi, nici de părinţii voştri.

Verset ce nu a fost comentat.

4 V-am trimis întruna pe toţi slujitorii Mei prorocii ca să vă spună: „Nu faceţi aceste urâciuni pe care le urăsc.”

Întruna. Sau Sculându-mă devreme. Vezi comentariul la cap. 7,13.

5 Dar ei n-au vrut să asculte, n-au luat aminte, nu s-au întors de la răutatea lor şi n-au încetat să aducă tămâie altor dumnezei.

N-au luat aminte. Sau Urechea lor. Vezi Isaia 55,3; Ieremia 7,24; 25,4.

6 De aceea s-a vărsat urgia Mea şi a izbucnit mânia Mea şi în cetăţile lui Iuda şi în uliţele Ierusalimului, care nu mai sunt decât nişte dărâmături şi un pustiu, cum se vede astăzi.”

Verset ce nu a fost comentat.

7 Acum aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Pentru ce vă faceţi voi singuri un rău atât de mare, ca să se nimicească din mijlocul lui Iuda bărbaţi, femei, copii şi prunci şi să nu mai rămână nicio rămăşiţă din voi?

Verset ce nu a fost comentat.

8 Pentru ce Mă mâniaţi voi prin lucrările mâinilor voastre, aducând tămâie altor dumnezei ai ţării Egiptului, unde aţi venit să locuiţi pentru o vreme, ca să fiţi nimiciţi şi să ajungeţi o pricină de blestem şi de ocară printre toate neamurile pământului?

Aducând tămâie. Cuvintele acestea lasă a se înţelege, că pe lângă persistarea în practicile idolatre cunoscute ale propriei lor ţări, ei s-au dedat şi la acelea ale Egiptului. Tocmai primejdia acestei legături idolatre cu Egiptul era ceea ce făcea pe Ieremia să se opună la orice plan al alianţei cu acea ţară.

9 Aţi uitat nelegiuirile părinţilor voştri, nelegiuirile împăraţilor lui Iuda, nelegiuirile nevestelor lor, nelegiuirile voastre şi nelegiuirile nevestelor voastre săvârşite în ţara lui Iuda şi pe uliţele Ierusalimului?

Nelegiuirile nevestelor voastre. Că aceste principese regale au făcut mult pentru a încuraja apostazia este pe larg arătat în istoria poporului lui Dumnezeu. Solomon a introdus idolatria în mare măsură prin influenţa soţiilor lui păgâne (1Regi 11,4-8). Exact aceeaşi influenţă a fost exercitată de regina mamă a lui Asa (1Regi 15,9-13) şi regina mamă a lui Ahazia (2Cronici 22,1-4). Multe femei din familiile regale din Iuda erau de naştere străină şi de aceea au devenit promotorii principali ai unui cult idolatru străin, soţiile nobililor şi ale altor cetăţeni urmând exemplul lor nelegiuit.

10 Ei nu s-au smerit nici până în ziua de azi, n-au frică, nu urmează Legea Mea şi poruncile Mele pe care le-am pus înaintea voastră şi înaintea părinţilor voştri.”

Înaintea părinţilor voştri. Vezi Romani 9,4.5.

11 De aceea, aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Iată, Îmi întorc faţa împotriva voastră ca să vă fac rău şi să nimicesc pe tot Iuda.

Îmi întorc faţa. Vezi comentariul la Ezechiel 6,2.

12 Voi lua rămăşiţele lui Iuda care şi-au îndreptat faţa ca să meargă în ţara Egiptului să locuiască acolo pentru o vreme: toţi vor fi nimiciţi şi vor cădea în ţara Egiptului; vor fi nimiciţi de sabie, de foamete, de la cel mai mic până la cel mai mare; vor pieri de sabie şi de foamete; şi vor fi o pricină de afurisenie, de spaimă, de blestem şi de ocară.

Şi-au îndreptat faţa. Observaţi jocul din această expresie. Dumnezeu şi-a îndreptat faţa împotriva poporului Său (v. 11) din cauză că ei îşi îndreptaseră faţa pentru a merge împotriva sfatului Său.

13 Voi pedepsi astfel pe cei ce locuiesc în ţara Egiptului cum am pedepsit Ierusalimul, cu sabie, cu foamete şi cu ciumă.

Verset ce nu a fost comentat.

14 Nu va rămâne şi nu va scăpa niciunul din rămăşiţele lui Iuda care au venit să locuiască pentru o vreme în ţara Egiptului cu gând să se întoarcă iarăşi în ţara lui Iuda unde doresc să se întoarcă iarăşi să se aşeze: nu se vor mai întoarce decât vreo câţiva care vor scăpa!”

Doresc, să se întoarcă. O indicaţie, că exilaţii încă se mai agăţau de nădejdea de a se întoarce în patria lor. Asigurarea că urmau să fie câţiva, care vor scăpa e repetată mai deplin în

v.28.

15 Toţi bărbaţii care ştiau că nevestele lor aduceau tămâie altor dumnezei, toate femeile care se aflau acolo în mare număr şi tot poporul care locuia în ţara Egiptului, la Patros, au răspuns aşa lui Ieremia:

Care ştiau. Evident, soţii consimţiseră mai curând sau mai târziu la practicile idolatre ale soţiilor lor (vezi comentariul la v. 19).

16 „Nu te vom asculta în nimic din cele ce ne-ai spus în Numele Domnului.

Verset ce nu a fost comentat.

17 Ci voim să facem cum am spus cu gura noastră, şi anume: să aducem tămâie împărătesei cerului şi să-i turnăm jertfe de băutură, cum am făcut noi şi părinţii noştri, împăraţii noştri şi căpeteniile noastre în cetăţile lui Iuda şi în uliţele Ierusalimului. Atunci aveam pâine de ne săturam, eram fericiţi şi nu treceam prin nicio nenorocire!

Împărătesei cerului. Zeiţa aceasta e de obicei identificată cu asiro-Babiloniana Iştar. Întrucât de acest cult erau legate ceremonii imorale, el a trezit indignarea fierbinte a lui Ieremia, îndeosebi pentru că era o partea importantă a idolatriei practicate atunci. Asiro-Babiloniana Iştar, zeiţa mamă, era echivalenta divinităţii cunoscute evreilor ca Aştoret, şi canaaniţilor cu Astarte, ale cărei figurine se găsesc în Palestina (vezi Vol. II, p. 39, 319). Această zeiţă a fertilităţii, a maternităţii, a iubirii sexuale şi a războiului era adorată în ritualuri de un caracter vulgar, imoral şi degradator. Ea era în esenţă una şi aceeaşi zeiţă, deşi adorată sub multe nume şi sub multe aspecte ca mama-pământul, mama-virgină, şi e identificată într-un sens general cu Atargatis, Marea Mamă a Asiei Mici, Artemis (Diana), din Efes, Venus, şi altele. Diferite nume date zeiţei mamă-virgină conţin un element însemnând doamnă, sau stăpână, ca Nana, Innini, Irnini, Beltis. Unele denumiri erau Belti, doamna mea (echivalentul exact al italianului Madonna), Belit-ni, doamna noastră, şi împărăteasa cerului, numele sub care Iştar era adorată pe acoperişurile caselor ca luceafărul de dimineaţă sau de seară, cu o jertfă de turte coapte, vin şi tămâie. Iştar mai era cunoscută şi ca mama milostivă care mijloceşte la zei pentru închinătorii ei. Unele din numele şi atributele acestea sunt astăzi echivalente Fecioarei Maria, şi multe din cultele localizate ale Fecioare din Lumea Veche sunt considerate a fi supravieţuiri moderne ale cultului unora din diferitele ipostaze ale anticei zeiţă-mamă.

Iuda,… Ierusalimul. Ei se dedaseră la idolatrie cu multă vreme înainte de raptivitate, iar reforme precum cele ale lui Ezechia şi Iosia nu fuseseră permanente.

18 Dar, de când am încetat să aducem tămâie împărătesei cerului şi să-i turnăm jertfe de băutură, am dus lipsă de toate şi am fost nimiciţi de sabie şi de foamete…

Verset ce nu a fost comentat.

19 De altfel, când aducem tămâie împărătesei cerului şi-i turnăm jertfe de băutură, oare fără voia bărbaţilor noştri îi pregătim noi turte ca s-o cinstim făcându-i chipul şi-i aducem jertfe de băutură?”

Turte. Vezi comentariul la cap. 7,18.

Voia bărbaţilor. Mâniate de cuvintele lui Ieremia, care osândeau nelegiuirea lor, femeile au reacţionat repede declarând, în apărarea lor, că soţii lor le aprobaseră acţiunile.

20 Ieremia a zis atunci întregului popor, bărbaţilor, femeilor şi tuturor celor ce-i dăduseră răspunsul acesta:

Verset ce nu a fost comentat.

21 „Nu Şi-a adus aminte Domnul şi nu I-a venit Lui în minte tămâia pe care aţi ars-o în cetăţile lui Iuda şi în uliţele Ierusalimului, voi şi părinţii voştri, împăraţii voştri şi căpeteniile voastre, şi poporul din ţară?

Verset ce nu a fost comentat.

22 Domnul n-a putut să mai sufere lucrul acesta, din pricina răutăţii faptelor voastre, din pricina urâciunilor pe care le-aţi săvârşit; şi de aceea ţara voastră a ajuns o paragină, un pustiu, o pricină de blestem, cum vedeţi astăzi.

O pricină de blestem. Mai degrabă Fără nici un locuitor. Aceasta nu trebuie înţeleasă întrun sens absolut, ci doar ca un tablou impresionant al extremei pustiiri a lui Iuda (vezi comentariul la cap. 4,25).

23 Tocmai pentru că aţi ars tămâie şi aţi păcătuit împotriva Domnului, pentru că n-aţi ascultat glasul Domnului şi n-aţi păzit Legea, poruncile şi învăţăturile Lui, tocmai pentru aceea vi s-au întâmplat aceste nenorociri, cum se vede astăzi.”

Pentru aceea… aceste nenorociri. Profetul combate definitiv apărarea apostaziaţilor arătând că lăudăroasa lor aparentă prosperitate s-a sfârşit în chip tragic, prin faptul că ţara a ajuns un pustiu de groază şi de blestem, fără locuitori, cum se vede astăzi (v. 22).

24 Ieremia a mai zis întregului popor şi tuturor femeilor: „Ascultaţi cuvântul Domnului, voi toţi cei din Iuda care sunteţi în ţara Egiptului!

Verset ce nu a fost comentat.

25 Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: „Voi şi nevestele voastre aţi mărturisit cu gurile voastre şi aţi împlinit cu mâinile voastre ce spuneţi: „Vrem să împlinim juruinţele pe care le-am făcut, să aducem tămâie împărătesei cerului şi să-i turnăm jertfe de băutură!”

Vrem să împlinim juruinţele. În chip ironic Ieremia îi asigură că juruinţele lor de neascultare răzvrătită faţă de voia lui Dumnezeu urmează să fie anulate de juruinţa divină, că ei vor îndura mizerie şi moarte în Egipt (vezi v. 13).

26 De aceea, acum, după ce v-aţi împlinit juruinţele şi v-aţi înfăptuit făgăduinţele, ascultaţi cuvântul Domnului, voi toţi cei din Iuda care locuiţi în ţara Egiptului: „Iată, jur pe Numele Meu cel mare, zice Domnul, că Numele Meu nu va mai fi chemat de gura niciunuia din oamenii lui Iuda, şi în toată ţara Egiptului niciunul nu va zice: „Viu este Domnul Dumnezeu!”

Numele meu cel mare. Adică, Domnul (vezi Geneza 22,16; Exod 3,15; vezi comentariul la Ieremia 7,3). Numele lui Dumnezeu nu va mai fi chemat de apostaţi în toată ţara Egiptului pentru că ei nu-L respectaseră şi-L profanaseră, şi de asemenea pentru că vor pieri de tot (Ieremia 44,27).

27 Iată, voi veghea asupra lor ca să le fac rău, şi nu bine; şi toţi oamenii lui Iuda care sunt în ţara Egiptului vor fi nimiciţi de sabie şi de foamete, până vor pieri de tot.

Verset ce nu a fost comentat.

28 Aceia, în mic număr, care vor scăpa de sabie se vor întoarce din ţara Egiptului în ţara lui Iuda. Dar toată rămăşiţa lui Iuda, toţi cei ce au venit să locuiască în ţara Egiptului, vor vedea dacă se va împlini cuvântul Meu sau al lor.

Verset ce nu a fost comentat.

29 Şi iată, zice Domnul, un semn după care veţi cunoaşte că vă voi pedepsi în locul acesta, ca să ştiţi că vorbele Mele se vor împlini peste voi, spre nenorocirea voastră.”

Verset ce nu a fost comentat.

30 Aşa vorbeşte Domnul: „Iată, voi da pe Faraon Hofra, împăratul Egiptului, în mâinile vrăjmaşilor lui, în mâinilor celor ce vor să-l omoare, cum am dat pe Zedechia, împăratul lui Iuda, în mâinile lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, vrăjmaşul său care voia să-l omoare.”

Faraon-Ofra. Acest împărat egiptean, cunoscut grecilor ca Apries, a domnit aproape douăzeci de ani (588-569 î.Hr.). Din cauza unei revolte a armatei a trebuit să cedeze tronul comandantului armatei Ahmose, mai bine cunoscut prin numele grecesc Atmosis (vezi Vol. II, p. 91). Tradiţia spune că, din cauză că Ieremia osândise felul lor de umblare, iudeii din Egipt au ucis cu pietre pe profet, deşi după alte tradiţii el a supravieţuit până la invazia lui Nebucadneţar în Egipt, şi a fost dus fie la Babilon, fie înapoi în Iudea, unde a murit de moarte naturală.

Comentariile lui Ellen G. White 28 PK 461