1 Când a isprăvit Ieremia de spus întregului popor toate cuvintele Domnului Dumnezeului lor, toate cuvintele pe care-l însărcinase Domnul Dumnezeul lor să le spună,

Toate cuvintele. Vezi cap. 42,10-22.


2 Azaria, fiul lui Hosea, Iohanan, fiul lui Careah, și toți oamenii aceia îngâmfați au zis lui Ieremia: „Minți! Nu Domnul Dumnezeul nostru te-a însărcinat să ne spui: „Nu vă duceți în Egipt ca să locuiți acolo pentru o vreme!”

Azaria. Faptul că Azaria este menţionat înaintea conducătorului de grup recunoscut, Iohanan (cap. 41,13.16; 42,1.8), ar părea să arate că Azaria era adevăratul conducător al nemulţumirii predominante. Această acuzaţie conform căreia Ieremia vorbea lucruri neadevărate, şi asta cu scopul de a preda poporul în mâinile haldeilor (cap. 43,3), repeta acuzaţia anterioară ridicată împotriva lui (vezi cap. 39,13.14).

Îngâmfaţi. Literal obraznici, sau încumetaţi. Adjectivul acesta sugerează că aceşti oameni în nici un caz nu reprezentau tot poporul, dar, aşa cum se întâmplă adesea, agresivitatea lor vocală i-a făcut în stare să ia iniţiativa.


3 Ci Baruc, fiul lui Neriia, te ațâță împotriva noastră, ca să ne dai în mâna haldeilor să ne omoare sau să ne ducă robi la Babilon!”

Baruc. Poporul aduce acuzaţia că Baruc, ca secretar şi însoţitor al profetului (vezi p. 343), influenţase pe Ieremia să predea această rămăşiţă de iudei în mâinile haldeilor.


4 Astfel, Iohanan, fiul lui Careah, toate căpeteniile oștilor și tot poporul n-au ascultat de glasul Domnului, care le poruncea să rămână în țara lui Iuda.

Iohanan. Evident, el a început din nou să acţioneze ca un conducător al rămăşiţei lui Iuda.


5 Și Iohanan, fiul lui Careah, și toate căpeteniile oștilor au luat pe toate rămășițele lui Iuda, care, din împrăștiați cum erau printre toate neamurile, se întorseseră să locuiască în țara lui Iuda,

Toate rămăşiţele. Acestea cuprindeau şi pe Ieremia şi pe Baruc (v.6).

Se reîntorseseră. O referire la refugiaţii din Amon, Moab sau Edom (cap. 40,11), a căror includere în această emigrare însemna că, practic, toată Iudeea urma să rămână nepopulată.


6 și anume pe bărbații, femeile, copiii, fiicele împăratului și pe toate sufletele pe care le lăsase Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, cu Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Șafan, precum și pe prorocul Ieremia și pe Baruc, fiul lui Neriia.

Fiicele împăratului. Acesta cuprinde pe toate principesele regale (vezi comentariul la cap. 41,10). Lăsate cu Ghedalia. Vezi Ieremia 39,9-14; comp. 2Regi 25,8-12.22.


7 Au plecat, dar, în țara Egiptului – căci n-au ascultat de porunca Domnului – și au ajuns până la Tahpanes.

Tahpanes. Vezi comentariul la Ieremia 2,16; comp. 1Regi 11,19. Oraşul acesta era locul unde emigraţii au hotărât să-şi fixeze noul lor cămin, cel puţin pentru un timp.


8 Cuvântul Domnului a vorbit lui Ieremia la Tahpanes astfel:
9 „Ia în mână niște pietre mari și ascunde-le în fața iudeilor, în lutul cuptorului de cărămizi care este la intrarea casei lui faraon din Tahpanes.

În lutul cuptorului de cărămizi. Pentru alte acţiuni cu previziuni ce uzitează simboluri, vezi Ieremia 19,10; 27,2; Ezechiel 12,1-7.


10 Și spune iudeilor: „Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: „Iată, voi trimite să aducă pe robul Meu Nebucadnețar, împăratul Babilonului, și voi pune scaunul lui de domnie peste aceste pietre pe care le-am ascuns, și își va întinde covorul peste ele.

Va întinde covorul peste ele. Sau Îşi va întinde cortul regal. Unii înţeleg aceasta ca fiind o referire la baldachinul întins peste tronul temporar. Alţii înţeleg prin acest covor acoperitoarea de piele aşezată pe platforma de sub tron, pe care criminalii îngenuncheau pentru a primi lovitura de moarte. Aceasta din urmă interpretare este favorizată de exprimarea din LXX, şi el va ridica armele împotriva lor. Interpretarea concordă cu prezicerea profetică cum că atunci când Nebucadneţar va veni în Egipt, va fi răzbunătorul lui Dumnezeu pentru a executa mânia Lui împotriva poporului Său răsculat.


11 El va veni și va lovi țara Egiptului: va omorî pe cei sortiți să moară, va duce în robie pe cei sortiți robiei și va ucide cu sabia pe cei sortiți la sabie!

El va veni. În ce priveşte fundalul istoric al acestei invazii, vezi comentariul la cap. 46,13.


12 Voi pune foc caselor dumnezeilor Egiptului; Nebucadnețar le va arde, va duce robi pe idoli, se va înveli cu țara Egiptului cum se învelește păstorul cu haina lui și va ieși în pace din ea.

Se va înveli. Nebucadneţar urma să-şi însuşească ţara Egiptului tot atât de uşor, cum se îmbracă un păstor cu haina sa. LXX zice în locul expresiei acesteia şi el va cerceta ţara Egiptului de paraziţi, aşa cum un păstor îşi caută haina sa de paraziţi.


13 Va sfărâma stâlpii din Bet-Șemeș, din țara Egiptului și va arde cu foc casele dumnezeilor Egiptului.”

Stâlpii. Adică obeliscurile locului.

Bet-şemeş. Literal, casa soarelui; identificat cu Heliopolis, sau On. LXX pentru locul acesta

zice şi el va sfărâma stâlpii din Heliopolis, care sunt în On. Heliopolis este un nume, grec însemnând cetatea soarelui. Cetatea era aşezată aproape de locul unde e modernul Cairo. Numele lui egiptean era Iunu, al cărei forme ebraică este ’On (Geneza 41,45.50; etc.)

Comentariile lui Ellen G. White 5-7 PK 460