Ieremia 35

1 Cuvântul rostit către Ieremia din partea Domnului, pe vremea lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, sună astfel:

Pe vremea lui Ioiachim. Experienţa raportată în cap. 35 a avut loc într-o perioadă mai timpurie a lucrării lui Ieremia, la scurt timp înainte ca Babilonienii au venit împotriva Ierusalimului (vezi PK 423).

2 „Du-te la casa recabiţilor, vorbeşte cu ei şi adu-i în Casa Domnului, în una din chilii, şi dă-le să bea vin!”

Recabiţii. Întemeietorul acestei familii era Ionadab, sau Ionadab (v. 6, KJV) care trăise pe vremea lui Iehu, regele Samariei (841-814 î.Hr.), cam cu 240 de ani mai înainte. Iehu era bucuros ca să-l aibă alături de sine şi Ionadab era la fel de bucuros să fie cu Iehu din pricina râvnei lui pentru Domnul (vezi 2Regi 10,15.16). Ionadab a stăruit ca urmaşii săi să adopte un fel strict de vieţuire.

3 Am luat pe Iaazania, fiul lui Ieremia, fiul lui Habazinia, pe fraţii săi, pe toţi fiii săi şi toată casa recabiţilor

Verset ce nu a fost comentat.

4 şi i-am dus la Casa Domnului, în chilia fiilor lui Hanan, fiul lui Igdalia, omul lui Dumnezeu, lângă chilia căpeteniilor, deasupra chiliei lui Maaseia, fiul lui Şalum, uşierul.

În chilia. Odăile acestea, sau apartamentele acestea, alipite de Templu (1Regi 6,5) erau aparent atribuite preoţilor sau profeţilor importanţi, aici fiilor lui Hanan. Expresia omul lui Dumnezeu ne face să înţelegem că cel numit astfel era profet (vezi 1Samuel 2,27; 1Regi 13,1; 20,28; 2Regi 4,7.9).

Căpeteniilor. Fără îndoială o serie de demnitari oficiali, laici, care făcea din incinta Templului locul lor permanent de rezidenţă (vezi cap. 36,10).

Maaseia. Probabil tatăl lui Ţefania al doilea [sau delegat] preot (cap. 21,1; 29,25; 52,24).

5 Am pus înaintea fiilor casei recabiţilor nişte vase pline cu vin şi pahare şi le-am zis: „Beţi vin!”

Verset ce nu a fost comentat.

6 Dar ei au răspuns: „Noi nu bem vin! Căci Ionadab, fiul lui Recab, tatăl nostru, ne-a dat următoarea poruncă: „Să nu beţi niciodată vin, nici voi, nici fiii voştri;

Noi nu bem vin. În tot timpul vieţii recabiţii erau ca nazireii (vezi comentariul la Numeri 6,2-5), un popor deosebit, trăind departe de oraşe şi reţinându-se de la deţinerea de proprietăţi.

7 şi nici să nu zidiţi case, să nu semănaţi nicio sămânţă, să nu sădiţi vii, nici să nu stăpâniţi vii, ci toată viaţa voastră să locuiţi în corturi, ca să trăiţi multă vreme în ţara în care sunteţi străini.”

Verset ce nu a fost comentat.

8 Astfel, noi ascultăm tot ce ne-a poruncit Ionadab, fiul lui Recab, tatăl nostru; nu bem vin toată viaţa noastră, nici noi, nici nevestele noastre, nici fiii, nici fiicele noastre;

Verset ce nu a fost comentat.

9 nu zidim nici case ca locuinţe pentru noi şi nu stăpânim nici vii, nici ogoare, nici pământuri însămânţate:

Verset ce nu a fost comentat.

10 ci locuim în corturi şi urmăm şi împlinim tot ce ne-a poruncit tatăl nostru Ionadab.

Verset ce nu a fost comentat.

11 Când s-a suit însă Nebucadneţar, împăratul Babilonului, împotriva ţării acesteia, am zis: „Haidem să fugim la Ierusalim de oastea haldeilor şi de oastea Siriei.” Aşa se face că acum locuim la Ierusalim.”

Când s-a suit însă Nebucadneţar. În mod apologetic, recabiţii au explicat că ei au fost constrânşi să vină temporar în cetatea Ierusalim cu ceilalţi locuitori din provincia Iuda, din cauza invaziei Babiloniene (Ieremia 4,6; 8,14; comp. 2Regi 24,1.2)

12 Atunci cuvântul Domnului a vorbit lui Ieremia astfel:

Verset ce nu a fost comentat.

13 Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Du-te şi spune oamenilor lui Iuda şi locuitorilor Ierusalimului: „Nu voiţi să luaţi învăţătură ca să ascultaţi de cuvintele Mele? – zice Domnul.

Domnul oştirilor. Vezi comentariul la cap. 7,3.

Să luaţi învăţătură. În izbitor contrast cu recabiţii, care stăruiseră credincios timp de secole în ascultarea de rânduiala tatălui lor, Ionadab, oamenii lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului, deşi pretinzând că sunt copii lui Dumnezeu, refuzase stăruitor să asculte de sfatul lui Dumnezeu (vezi comentariul la cap. 7,13).

14 Cuvintele lui Ionadab, fiul lui Recab, care a poruncit fiilor săi să nu bea vin, sunt păzite; căci ei nu beau vin până în ziua de azi şi ascultă astfel de porunca tatălui lor. Iar Eu v-am vorbit, şi devreme, şi târziu, şi nu M-aţi ascultat!

Verset ce nu a fost comentat.

15 V-am trimis pe toţi slujitorii Mei prorocii, i-am trimis întruna la voi să vă spună: „Întoarceţi-vă fiecare de la calea voastră cea rea, îndreptaţi-vă faptele, nu mergeţi după alţi dumnezei ca să le slujiţi, şi veţi rămâne în ţara pe care v-am dat-o vouă şi părinţilor voştri!” Dar voi n-aţi luat aminte şi nu M-aţi ascultat.

Întruna. Vezi comentariul la cap. 7,13.

16 Da, fiii lui Ionadab, fiul lui Recab, păzesc porunca pe care le-a dat-o tatăl lor, însă poporul acesta nu M-ascultă!”

Verset ce nu a fost comentat.

17 De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Iată, voi aduce peste Iuda şi peste toţi locuitorii Ierusalimului toate nenorocirile pe care le-am vestit cu privire la ei, pentru că le-am vorbit, şi nu M-au ascultat, pentru că i-am chemat, şi n-au răspuns!” –

Le-am vestit. Că această plângere a Domnului e îndreptăţită apare de repetate ori afirmat din partea multora dintre învăţătorii şi profeţii lui Dumnezeu (vezi Proverbe 1,24; Isaia 65,12; 66,4; Ieremia 7,13; 24,4-7; etc.)

18 Şi Ieremia a zis casei recabiţilor: „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Pentru că aţi ascultat de poruncile tatălui vostru Ionadab, pentru că aţi păzit toate orânduirile lui şi aţi făcut tot ce v-a poruncit el;

Pentru că aţi ascultat. Ceea ce laudă îndeosebi Dumnezeu aici este constanţa şi credincioşia recabiţilor dată pe faţă în ţinerea unei legi omeneşti.

19 pentru aceasta, aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Ionadab, fiul lui Recab, nu va fi lipsit niciodată de urmaşi care să stea înaintea Mea!”

Nu va fi lipsit… de urmaşi. Astfel de făgăduinţe sunt, normal, condiţionate de stăruitoarea credincioşie a descendenţilor (vezi comentariul la 1Regi 2,4). Loialitatea fiilor lui Recab faţă de o viaţă de abstinenţă impusă lor era o aspră mustrare pentru poporul apostat şi decăzut al lui Iuda, luat ca întreg.

Comentariile lui Ellen G. White

1-19 PK 423-425; 4T 174-176

6 PK 423; 4T 174

12-14 PK 423; 4T 174

14,15 4T 164

14-17 PK 424

14-19 4T 175

17 4T 164

18,19 PK 425