Ieremia 26

1 La începutul domniei lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, a fost rostit următorul cuvânt din partea Domnului:

La începutul domniei. Aceasta nu este o dată definită (vezi cap. 8,1), dar poate fi considerată în deplină siguranţă că e la un timp aproximativ între 608 şi 605 în.Hr. Cu certitudine a fost înainte de cea dintâi asediere a Ierusalimului de către Nebucadneţar (vezi la Dan 1,1), deoarece babilonienii nu sunt menţionaţi în capitolul acesta şi Ioiachim e descris ca fiind prietenos faţă de Egipt. Solia Domnului de la Templu din Ier 7-10 e rezumată pe scurt aici în cap. 26. Reacţiile la discurs din partea poporului şi a conducătorilor şi rezultatul final al întregului sunt raportate numai aici (vezi la cap. 7,1; vezi şi PK 415-419).

2 Aşa vorbeşte Domnul: „Stai în curtea Casei Domnului şi spune acelora care vin din toate cetăţile lui Iuda să se închine în Casa Domnului toate cuvintele pe care-ţi poruncesc să li le spui; nu lăsa niciun cuvânt din ele.

Stai în curtea Casei Domnului. Vezi la cap. 7,2. Versetele 2-6 ale capitolului 26 sunt un rezumat al cap. 7,1-15. Foarte probabil că incidentul acesta a avut loc la una din sărbătorile care aduceau închinători din toate părţile naţiunii.

Nu lăsa nici un cuvânt din ele. Evident solia divină urma să conţină ceva ce Ieremia s-ar fi sfiit să aducă la cunoştinţa poporului.

3 Poate că vor asculta şi se vor întoarce fiecare de la calea lui cea rea; atunci Mă voi căi de răul pe care Mă gândisem să li-l fac din pricina răutăţii faptelor lor.

Poate că vor asculta. Atât de aspră este ameninţarea care urmează (vezi vers. 6) încât e exprimată cu nădejdea că poate nu va trebui să fie pusă în practică. Mă voi căi. Vezi la vers. 19.

4 Să le spui: „Aşa vorbeşte Domnul: „Dacă nu Mă ascultaţi când vă poruncesc să urmaţi Legea Mea pe care v-am pus-o înainte,

Să urmaţi legea Mea. Rea răspunderea profetului de a învăţa poporul cererile pe care legea lui Dumnezeu le avea faţă de ei, şi de a căuta să lămurească pentru priceperea lor (vezi cap. 7,25-28; 25,4-7).

5 dacă nu ascultaţi cuvintele robilor Mei proroci, pe care vi-i trimit, pe care vi i-am trimis dis-de-dimineaţă, şi pe care nu i-aţi ascultat,

Dis de dimineaţă. Vezi la cap. 7,13.

6 atunci voi face Casei acesteia ca lui Silo şi voi face din cetatea aceasta o pricină de blestem pentru toate neamurile pământului.”

Voi face Casei acesteia ca lui Şilo. Locul unde fusese aşezarea vechiului sanctuar fusese distrus (vezi la cap. 7,13.14).

7 Preoţii, prorocii şi tot poporul au auzit pe Ieremia rostind aceste cuvinte în Casa Domnului.

Preoţii, proorocii. Ieremia era însărcinat de Dumnezeu să aducă o avertizare într-un chip special celor două ordine cărora el le aparţine. Celui dintâi prin naştere (vezi la cap. 1,1) şi celui din urmă prin rânduire divină (vezi la cap. 1,5). profeţii mincinoşi erau îndeosebi duşmănoşi faţă de Ieremia (cap. 23,9-40).

8 Şi când a isprăvit de spus Ieremia tot ce-i poruncise Domnul să spună întregului popor, preoţii, prorocii şi tot poporul au pus mâna pe el şi au zis: „Trebuie să mori negreşit!

Trebuie să mori negreşit. În nelegiuirea şi amăgirea lor de sine, preoţii , proorocii şi tot poporul au hotărât să aducă la tăcere glasul osânditor al aceluia care era credincios în a da la iveală nelegiuirile lor.

9 Pentru ce proroceşti în Numele Domnului şi zici: „Casa aceasta va ajunge ca Silo, şi cetatea aceasta va fi pustiită şi lipsită de locuitori”?” Tot poporul s-a îngrămădit în jurul lui Ieremia în Casa Domnului.

Pentru ce prooroceşti? Că Templul, care era mândria şi gloria israeliţilor (vezi la cap. 7,4), urma să sufere soarta vechiului sanctuar din Şilo era un gând de nesuferit care a mobilizat tot poporul împotriva profetului. Poporul îşi pusese întreaga încredere într-o strictă ţinere a slujbelor religioase exterioare ale Templului.

10 Când au auzit căpeteniile lui Iuda aceste lucruri, s-au suit din casa împăratului la Casa Domnului şi au şezut la intrarea porţii celei noi a Casei Domnului.

Căpeteniile lui Iuda. Pe cât se pare aceşti cârmuitori împărăteşti nu erau de faţă când Ieremia a dat avertizare divină, ci erau în casa împăratului, poate la un conciliu cu împăratul. Când au venit acum la Templu, au şezut ca să asculte ce mai avea Ieremia de spus.

11 Atunci preoţii şi prorocii au vorbit astfel căpeteniilor şi întregului popor: „Omul acesta este vinovat de pedeapsa cu moartea; căci a prorocit împotriva cetăţii acesteia, cum aţi auzit voi înşivă cu urechile voastre!”

Vinovat de pedeapsa cu moartea. Aici avem un bun exemplu de iniţiativă şi metodă vicioasă atât de caracteristică pentru Evul Mediu, care transfera puteri lumeşti a statului pentru pedepsire şi moarte pe cei acuzaţi pe nedrept de erezie şi blasfemie.

12 Ieremia a zis tuturor căpeteniilor şi întregului popor: „Domnul m-a trimis să prorocesc împotriva Casei acesteia şi împotriva cetăţii acesteia toate lucrurile pe care le-aţi auzit voi.

Domnul m-a trimis. Totdeauna răspunsul adevăraţilor profeţi şi predicatori ai Cuvântului este că solia lor nu e după alegerea şi invenţia lor proprie, ci vine prin ei direct de la Dumnezeu (vezi 2Sa 23,1-3; Amos 3,7.8; 2Pet 1,20.21).

13 Acum îndreptaţi-vă căile şi faptele, ascultaţi glasul Domnului Dumnezeului vostru, şi Domnul Se va căi de răul pe care l-a rostit împotriva voastră!

Îndreptaţi-vă căile. Apărarea lui Ieremia a fost simplă şi numai solia pe care i-o dăduse Dumnezeu. Dacă poporul lui Dumnezeu şi-ar fi îndreptat căile, distrugerea cu care erau ameninţaţi ar fi putut să fie evitate.

14 Cât despre mine, iată-mă în mâinile voastre; faceţi-mi ce vi se va părea că este bine şi drept!

Iată în mâinile voastre. Prin această curajoasă desconsiderare a propriei sale siguranţe, Ieremia a adăugat forţă la propria sa solie şi, de fapt, prin mijlocul acesta şi-a păstrat viaţa. Căpeteniile au fost mulţumite cu privire la sinceritatea lui Ieremia şi au luat măsuri ca să-i ocrotească viaţa (vezi PK 418).

15 Numai să ştiţi că, dacă mă veţi omorî, vă veţi face vinovaţi de sânge nevinovat, voi, cetatea aceasta şi locuitorii ei; căci Domnul m-a trimis în adevăr la voi să rostesc în auzul vostru toate aceste cuvinte!”

Numai să ştiţi. Profetul face apel, nu la preoţi şi la profeţi de la care nu putea să aştepte dreptate, cui se adresează tuturor căpeteniilor şi întregului popor (vezi vers. 12). Căpeteniile îndeosebi au fost cei care au ezitat de a vărsa sângele nevinovat al cuiva care vorbea nu de la sine ci din partea lui Dumnezeu.

16 Căpeteniile şi tot poporul au zis preoţilor şi prorocilor: „Omul acesta nu este vinovat de pedeapsa cu moartea; căci ne-a vorbit în Numele Domnului Dumnezeului nostru!”

Nu este vinovat de pedeapsa cu moartea. Prin solia lui directă Ieremia în mod evident a plecat balanţa opiniei publice în favoarea sa, şi de aceea viaţa i-a fost cruţată.

17 Şi unii din bătrânii ţării s-au sculat şi au zis întregii adunări a poporului:

Bătrânii. Numiţi aşa fie din cauza distincţiei lor oficiale (vezi 1Rg 8,1; 20,7) sau din cauza voinţei lor. Mult respect se arată faţă de părerea acelora care aveau atât vârsta înaintată, cât şi înţelepciune.

18 „Mica din Moreşet prorocea pe vremea lui Ezechia, împăratul lui Iuda, şi spunea întregului popor al lui Iuda: „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Sionul va fi arat ca un ogor, Ierusalimul va ajunge un morman de pietre, şi muntele Casei Domnului o înălţime acoperită cu păduri.”

Mica. Identic cu autorul cărţii lui Mica (vezi Mica 1,1; p. 22).

19 L-a omorât însă oare Ezechia, împăratul lui Iuda, şi tot Iuda? Nu s-a temut Ezechia de Domnul? Nu s-a rugat el Domnului? Şi atunci Domnul S-a căit de răul pe care-l rostise împotriva lor. Şi noi să ne împovărăm sufletul cu o nelegiuire aşa de mare?”

S-a temut de Domnul. În timp ce nu există referire la altă experienţă în Scripturi, ea e în acord cu caracterul lui Ezechia (vezi 2Cr. 29,4–10; 32,26). Domnul S-a căit. Vezi la Gen. 6,6; Exo 32,24; Num 23,19; Jud 2,18; Ioel 2,13.

Să ne împovărăm sufletul cu o nenorocire aşa de mare? Ideea în ebraică este că ei făceau sau puteau să facă un mare rău împotriva lor înşişi dacă ar fi luat viaţa unui profet inocent. LXX spune: Întrucât am făcut un mare rău împotriva propriilor noastre suflete. Versetul acesta e paralel cu sfatul lui Gamaliel când s-a ridicat înaintea sinedriului: Dar dacă este dela Dumnezeu, n

o veţi putea nimici. Să nu vă pomeniţi că luptaţi împotriva lui Dumnezeu. (vezi Fapte 5,34-39). Rezultatul acestui sfat dat de bătrâni a fost de a deschide calea ca Ieremia să-şi continue lucrarea. Datorită în mare parte sprijinului dat profetului de Ahicam (vezi Ier 28,24), sfatul acesta al bătrânilor a fost primit şi pus în practică de conducătorii naţiunii.

20 (A mai fost însă un om care prorocea în Numele Domnului: Urie, fiul lui Şemaia din Chiriat-Iearim. El a prorocit împotriva cetăţii acesteia şi împotriva ţării acesteia tocmai aceleaşi lucruri ca şi Ieremia.

Urie. Întâmplarea aceasta a fost probabil raportată pentru a arăta că experienţa lui Ieremia nu a fost unică.

21 Împăratul Ioiachim, toţi vitejii lui şi toate căpeteniile lui au auzit cuvintele lui, şi împăratul a căutat să-l omoare. Dar Urie, care a fost înştiinţat de lucrul acesta, s-a temut, a fugit şi s-a dus în Egipt.

În Egipt. Vezi cazurile paralele ale lui Ieroboam (2â1Rg 11,40), Hadad (1Rg 11,17.18) şi Iosif şi Maria (Mat 2,13-15). Ţara de pe malurile Nilului a fost deseori un azil pentru refugiaţi din Iudeea.

22 Împăratul Ioiachim a trimis nişte oameni în Egipt şi anume: pe Elnatan, fiul lui Acbor, şi pe alţii împreună cu el în Egipt.

A trimis nişte oameni în Egipt. Tratate antice conţineau o aluzie prin care ambele părţi făgăduiau să extrădeze prizonierii politici către ţara lor de origine.

Elnatan. Probabil socrul împăratului (vezi 2Rg 24,8). Elnatan era unul dintre principii favorabili lui Ieremia (Ier 36,12).

23 Aceştia au scos din Egipt pe Urie şi l-au adus la împăratul Ioiachim, care l-a omorât cu sabia şi i-a aruncat trupul mort în mormintele copiilor poporului.)

L-au scos pe Urie si…l-au adus. Pre cazuri mai timpurii de martiriu al profetilor, vezi 1 Împarati 19 :10, 14; 2 Cronici 24 : 19-22 . În conformitate cu traditia iudaica Isaia a fost "taiat în doua cu ferestraul" de Manase (Vezi Evrei 11 : 37; EGW material suplimentar la Isaia 1 : 1). Urie a fost tratat în modul cel mai rusinos. "Corpul lui mort" nu a fost acceptat spre îngropare cu parintii sai si a fost "socotit…în mormintele oamenilor de rând" în valea Chedron. Mai târziu, împaratul care a comis aceasta dezonoare a fost el însusi "îngropat cu o înmormântare ca cea a magarului", fara onoarea funerara obisnuita sau jelire (Ieremia 22 : 18, 19).

24 Totuşi mâna lui Ahicam, fiul lui Şafan, a fost cu Ieremia, şi el n-a lăsat să fie dat pe mâna poporului ca să fie omorât.

Ahicam. Tatal lui Ahicam a fost probabil acel Safan care era un scrib bine cunoscut în reforma lui Iosia , cel care a supravegheat restaurarea templului. (vezi 2 Împarati 22 : 3, 8-14; 2 Cronici 34 : 8, 14-21). Fratii lui Ahicam, Ghemaria (Ieremia 36 : 12, 25) si Eleasa (cap. 29 : 3) aveau un caracter nobil. La fiul lui Ahicam, Ghedalia (vezi cap. 40 : 6) "guvernator peste cetatile lui Iuda", a gasit refugiu Ieremia dupa cucerirea Iudeii de catre Nebucadnetar (cap. 40 : 5, 6).

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1 - 24 PK 415 - 418; 4T 165 - 168

2, 3 4T 165

4 - 6 PK 415; 4T 166

8 - 15 4T 167

9, 15 PK 417

18, 19 PK 418